ICCJ. Decizia nr. 7418/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7418
Dosar nr. 2165/85/2006
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la 15 iunie 2006, pe rolul Tribunalului Sibiu, reclamanţii R.C., C.T., B.A. şi A.B., au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Judeţean Sibiu, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea dispoziţiei nr. 73 din 16 mai 2006 şi obligarea pârâtei la restituirea în natură a terenului situat în Sibiu, în suprafaţă de 949 mp, identificat în C.F. Sibiu nr. 10999 nr. top 7395, sau atribuirea unui alt teren echivalent valoric.
Prin sentinţa civilă nr. 15/2007, Tribunalul Sibiu a respins acţiunea formulată de reclamanţi pentru următoarele considerente:
Reclamanţii sunt moştenitorii testamentari ai fostei proprietare P.M., al cărui imobil a trecut în proprietatea statului cu titlu de expropriere în baza Decretului nr. 218/1960 şi a Decretului nr. 712/1966.
În prezent terenul revendicat este ocupat de Adăpostul de apărare civilă, Punct de comandă judeţean, fiind afectat de construcţii subterane cu un caracter special.
Urmare notificării nr. 116/2001 prin care s-a solicitat restituirea în natură a terenului sau atribuirea unui alt teren echivalent, Preşedintele Consiliului Judeţean Sibiu a emis Dispoziţia nr. 73/2006.
Prin această dispoziţie s-a respins notificarea reclamanţilor şi s-a propus Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din subordinea Cancelariei Primului Ministru acordarea de despăgubiri pentru acest teren, afectat în totalitate de lucrări subterane.
Potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 şi art. 11 alin. (4) din aceeaşi lege, restituirea în natură şi compensarea cu alte bunuri sau servicii nefîind posibile s-a ales aceasta formă de despăgubiri pentru imobilul revendicat.
Prin Decizia nr. 150/A/2007, Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţi, reţinând următoarele:
Art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, prevede că se poate restitui în natură doar partea din imobil rămasă liberă şi se pot obţine numai măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafeţele ocupate de construcţii noi, cele afectate servituţiilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale.
Imobilul din litigiu este ocupat de construcţii de utilitate publică şi în mod legal prin dispoziţia emisă s-a sesizat Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, singura posibilitate oferită prin Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005.
Împotriva deciziei pronunţate în apel reclamanţii au formulat recurs criticând hotărârea pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
În motivarea recursului s-a susţinut că nu s-au respectat toate variantele prevăzute în dispoziţiile acestui articol şi că nu s-a ţinut cont de variantele propuse de aceştia cu ocazia discuţiilor purtate cu pârâtul.
S-a mai susţinut că este necesară o nouă evaluare a terenului deoarece cea din iunie 2001 nu mai este actuală şi că plata despăgubirilor în maximum 90 de zile poate fi suportată de deţinătorul terenului.
În final s-a susţinut că pentru alte două terenuri aflate în situaţia terenului în litigiu a fost posibilă acordarea de măsuri reparatorii sub forma de compensare cu alte terenuri din municipiul Sibiu.
Prin cererile depuse la data de 31 octombrie 2007 şi 1 noiembrie 2007, recurenţii au solicitat că în cazul în care restituirea terenului în natură sau prin echivalent nu este posibilă, să fie despăgubiţi în numerar şi nu în acţiuni.
Recursul va fi respins pentru următoarele considerente:
Prin Dispoziţia nr. 73 din 16 mai 2006, Consiliul Judeţean Sibiu a respins notificarea reclamanţilor şi a propus Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca pentru imobilul revendicat să le fie acordate despăgubiri.
În mod corect instanţa de apel a menţinut soluţia instanţei de fond de respingere a acţiunii reclamanţilor prin care s-a solicitat anularea dispoziţiei emise în baza Legii nr. 10/2001, deoarece aceasta este legală.
Din Referatul Consiliului Judeţean Sibiu întocmit ca urmare a notificării nr. 116/2001, rezultă că în baza încheierii nr. 1134 din 9 mai 1967, imobilul a trecut în proprietatea statului cu titlu de expropriere.
La momentul realizării obiectivului special, au fost afectate trei terenuri, cel de-al treilea în suprafaţă de 949 mp fiind terenul din litigiu.
Pentru primele două terenuri foştilor proprietari li s-au atribuit la acea dată terenuri în schimb iar pentru cel din litigiu s-a propus acordarea de despăgubiri care însă nu au fost acordate.
Urmare a HG nr. 978/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Sibiu, întreg imobilul constituie Adăpostul de Apărare Civilă.
Faţă de specificul destinaţiei construcţiei, orice modificare a regimului juridic al terenului nu este permisă, întrucât se periclitează securitatea Punctului de Comandă Judeţean.
Rezultă deci, că lucrările pentru care s-a dispus exproprierea (Adăpostul de Apărare Civilă), ocupă funcţional întreg terenul afectat, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată.
Dispoziţiile art. 10 alin. (2) din legea menţionată, au fost aplicate în mod legal, întrucât imobilul prin specificul său nu poate fi parcelat pentru a se putea restitui suprafeţele libere de construcţii şi aşa cum s-a arătat, regimul său juridic nu poate fi modificat.
Este adevărat, că recurenţii prin notificare au solicitat în principal, restituirea în natură a imobilului revendicat sau acordarea unui alt teren în compensare şi numai în subsidiar acordarea de despăgubiri.
În raport de situaţia juridică a terenului şi de cererile reclamanţilor dispoziţia emisă de pârât este legală.
Cum terenul nu este liber şi atribuirea unui alt teren în compensare nu este posibilă, în mod corect s-a făcut aplicarea dispoziţiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005 şi s-a propus acordarea de despăgubiri, întregul dosar fiind înaintat Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Rezultă astfel că recursul este nefondat şi în raport de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ. se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii A.B., R.C., C.T. (M.) şi B.A. împotriva deciziei civile nr. 150/A din 2 mai 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7500/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7426/2006. Civil. Declararea judecătorească... → |
|---|
