ICCJ. Decizia nr. 7476/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7476
Dosar nr. 18.773/3/2006
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată la data de 25 mai 2006 pe rolul Tribunalului Bucureşti, C.N.S.L.R.F. a solicitat anularea deciziei nr. 214 din 20 aprilie 2006 emisă de intimata Administraţia Protocolului de Stat şi obligarea acesteia la restituirea imobilului situat în Bucureşti, fie în natură, fie în echivalent.
Prin sentinţa civilă nr. 622 din 30 aprilie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins contestaţia ca neîntemeiată.
În considerentele acestei sentinţe, prima instanţă a reţinut că Decizia nr. 214 din 20 aprilie 2006 emisă de intimată, prin care s-a respins notificarea cu motivarea că persoana juridică notificatoare nu are calitatea de persoană îndreptăţită, conform art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, iar bunul solicitat se include în categoria celor reglementate de art. 8 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, este legală.
Instanţa a mai constatat că imobilul în litigiu a aparţinut patrimoniului sindical, aspect care nu a fost contestat, iar din evidenţele cadastrale întocmite la nivelul anului 1987, rezultă că imobilul a fost înscris în proprietatea statului, în categoria de folosinţă „dotări sanitare" posesorul fiind Institutul de Gerontologie şi Geriatrie.
În ceea ce priveşte susţinerea contestatoarei, în sensul că se produce o denegare de dreptate, instanţa de fond a reţinut că notificarea a fost respinsă pe motiv că imobilul nu se încadrează în domeniul de reglementare al Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel contestatoarea C.N.S.L.R.F. criticând-o ca nelegală şi netemeinică întrucât prin respingerea contestaţiei, instanţa a comis o denegare de dreptate, încălcând prevederile art. 3 C. civ.
A mai susţinut, că instanţa ar fi trebuit să facă aplicarea dispoziţiilor legale în vigoare la momentul depunerii notificării, deoarece prevederile art. 8 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 nu existau în această formă.
Procedând în acest mod, prima instanţă a aplicat legea în mod retroactiv.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de contestatoarea Confederaţia Naţională a Sindicatelor din România, cu motivarea că apelantei nu i se închide accesul la justiţie, având posibilitatea să promoveze o acţiune de drept comun, atâta vreme cât Legea nr. 10/2001 exclude expres din domeniul său de aplicare imobilele care au aparţinut patrimoniului sindical.
A înlăturat ca nefondată şi critica referitoare la încălcarea principiului neretroactivităţii legii, întrucât art. 8 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, astfel cum a fost introdus prin art. I pct. 14 din Titlul I al Legii nr. 247/2005, nu cuprinde, în sine, nicio dispoziţie cu caracter retroactiv, iar aplicarea acestui text legal situaţiilor juridice nesoluţionate la data intrării sale în vigoare nu constituie o încălcare a principiului numai pentru viitor.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatoarea C.N.S.L.R.F. invocând pentru nelegalitate motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor de nelegalitate recurenta a susţinut că ambele instanţe au aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 8 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, fiind o normă lipsită de conţinut juridic, neincidentă, în cauză care nu-i exonerează de aplicarea legii, atâta timp cât au formulat o notificare în temeiul Legii nr. 10/2001.
Examinând Decizia în raport de motivul întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed.
Potrivit art. 8 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, regimul juridic al imobilelor care au aparţinut patrimoniului sindical preluate de stat sau de alte persoane juridice, va fi reglementat prin acte normative speciale.
În raport de această reglementare, textul dă efecte de viitor unor raporturi juridice trecute, este o normă juridică cu putere obligatorie şi de imediată aplicare, astfel încât recursul urmează a fi respins ca nefondat în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C.N.S.L.R.F. împotriva deciziei nr. 161 din 4 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7548/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7332/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
