ICCJ. Decizia nr. 7548/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7548
Dosar nr. 1712/63/2006
Şedinţa publică din 28 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dolj la 7 martie 2006, reclamanta C.C. a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 2764 din 17 ianuarie 2006, emisă de Primarul Municipiului Craiova, solicitând anularea acesteia şi obligarea pârâtului să emită o dispoziţie de restituire în natură a imobilului teren, situat în Craiova.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, deşi prin notificarea nr. 678/N/2001 a solicitat, în baza Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a terenului preluat în baza Decretului de expropriere nr. 38/1986, prin dispoziţia contestată s-a propus acordarea despăgubirilor în echivalent, în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, reţinându-se că imobilul nu poate fi restituit în natură.
S-a susţinut că, în realitate, terenul este liber şi că sunt aplicabile dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005.
Prin sentinţa civilă nr. 660 din 26 octombrie 2007, Tribunalul Dolj a admis contestaţia reclamantei şi a anulat parţial dispoziţia nr. 2764 din 17 ianuarie 2006, dispunând restituirea în natură a suprafeţei de 534 mp teren situat în Craiova cu vecinătăţile: N- domeniu public, fost nr. 72 din fosta stradă F.; E- fost nr. 6 din strada F., aleea de acces; S- fosta strada F., actual domeniu public; V- fosta strada F., domeniu public, conform raportului şi suplimentului la raportul de expertiză întocmit de expert tehnic ing. P.I.A.
S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei şi au fost obligaţi intimaţii la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată de 400 lei reprezentând onorariu expert.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că reclamanta C.C. şi-a dovedit calitatea de persoană îndreptăţită, ca unică moştenitoare legală a fostei proprietare V.I., de la care a fost preluat imobilul în baza Decretului de expropriere nr. 38/1986.
S-a reţinut că terenul în litigiu este liber şi poate fi restituit în natură.
Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel pârâtul Primarul Municipiului Craiova, în calitate de reprezentant al Municipiului Craiova, criticând-o ca nelegală şi netemeinică şi solicitând schimbarea în totalitate, în sensul respingerii contestaţiei.
Prin motivele de apel s-a invocat tardivitatea contestaţiei formulate cu depăşirea termenului de 30 de zile prevăzut de Legea nr. 10/2001, iar pe fondul cauzei s-a susţinut că, în mod eronat, s-a dispus restituirea în natură a suprafeţei de teren de 534 mp, întrucât imobilul respectiv are destinaţie publică, fiind inclus în Parcul Corniţoiu.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 88 din 28 februarie 2008, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâţii Primarul Municipiului Craiova şi Primăria Municipiului Craiova, reţinând că au fost respectate dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, dispoziţia emisă de Primarul Municipiului Craiova la 17 ianuarie 2006 şi comunicată contestatoarei la 7 februarie 2006, fiind atacată de aceasta la 7 martie 2006, în termenul legal.
Pe fondul cauzei, s-a apreciat că prima instanţă a aplicat corect dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, restituind în natură terenul liber şi neafectat de utilităţi publice, astfel cum a relevat raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză.
Susţinerile apelantului în sensul că terenul respectiv ar aparţine domeniului public al Municipiului Craiova, fiind inclus în zona verde denumită „Parcul Corniţoiu", a fost înlăturate ca nefondate în condiţiile în care la dosar nu s-au administrat probe din care să rezulte că imobilul solicitat face parte din zona respectivă.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs Primarul Municipiului Craiova, criticând-o ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Reiterând criticile formulate prin motivele de apel referitoare la întinderea obiectului cererii de chemare în judecată, raportat la dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 10/2001 şi art. 103 C. proc. civ., recurentul a susţinut că atât tribunalul cât şi curtea de apel nu s-au pronunţat asupra câtimii obiectului dedus judecăţii, neobservând că prin notificare, V.I. a solicitat restituirea în natură a 410 mp, respectiv a suprafeţei preluate de la autoarea sa prin procesul verbal încheiat la 14 octombrie 1986.
Recurentul a susţinut că soluţia instanţei de apel este nemotivată sub acest aspect.
De asemenea, s-a susţinut că, în mod eronat, instanţa s-a considerat legată de concluziile raportului de expertiză, încălcând astfel principiul disponibilităţii, recunoscut părţilor prin art. 129 C. proc. civ. şi pronunţându-se asupra a mai mult decât s-a solicitat de către intimată prin notificare.
Recurentul a invocat, totodată, greşita aplicare a dispoziţiilor legii, în sensul că, deşi s-a depus HG nr. 965/2002 privind inventarul bunurilor aparţinând domeniului public de interes local, instanţa a considerat că nu s-a administrat nicio probă prin care să rezulte că terenul în litigiu este ocupat de lucrări de utilitate publică, respectiv „Parcul Corniţoiu".
În dovedirea motivelor de recurs, pârâtul a depus la dosar hotărârea de guvern menţionată privind atestarea domeniului public al judeţului Dolj, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Dolj, în care figurează la poz. 4796 „Parcul Corniţoiu".
De asemenea, s-a depus la dosar dispoziţia nr. 1557 din 4 august 2008, emisă de Primarul Municipiului Craiova în executarea sentinţei primei instanţe, definitive ca urmare a respingerii apelului prin Decizia recurată şi procesul verbal de punere în executare din 5 august 2008.
Analizând criticile formulate de pârât raportat la motivele de recurs invocate, Curtea va constata că recursul este fondat având în vedere următoarele considerente:
Prin motivele de apel formulate împotriva sentinţei primei instanţe, pârâtul apelant Primarul Municipiului Craiova a susţinut că, în mod eronat a dispus restituirea în natură a 543 mp, teren situat în strada F. nr. 70, deşi reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate numai pentru 410 mp aşa cum rezultă din actul de proprietate şi procesul verbal de preluare încheiat, ca urmare a exproprierii, la 14 octombrie 1986.
Asupra acestei critici vizând acordarea către reclamantă a mai mult decât s-a cerut, instanţa de apel nu s-a pronunţat prin considerentele deciziei recurate, neindicând argumentele de fapt şi de drept în temeiul cărora şi-a formulat convingerea.
Astfel, instanţa de apel, respingând apelul pârâtului, fără a arăta considerentele pentru care s-a înlăturat critica menţionată, a încălcat dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., neverificând, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, conform art. 295 C. proc. civ.
Se va constata că încălcarea dispoziţiilor legale menţionate şi nepronunţarea asupra motivului de apel referitor la restituirea unei suprafeţe de teren mai mari decât cea solicitată prin notificare, conduce la casarea deciziei recurate pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Urmează ca, rejudecând apelul, instanţa să aibă în vedere împrejurarea că, prin notificarea înregistrată la BEJ B.T. la 23 iulie 2001 (fila 28 dosar fond), reclamanta V.I. a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 410 mp, situat în Craiova, strada F. nr. 70, teren despre care se arată că este ocupat de domeniul public, solicitându-se de către intimată atribuirea unui alt teren într-o zonă similară sau despăgubiri.
De asemenea, urmează a se avea în vedere şi faptul că anexa la decretul de expropriere s-a preluat de la V.I. o suprafaţă de 410 mp, situat în strada F. nr. 70, aceeaşi suprafaţă fiind menţionată şi în procesul verbal încheiat la 14 octombrie 1986 (fila 33).
La rejudecarea apelului, instanţa va avea în vedere şi înscrisul nou depus la dosar în faza recursului, respectiv HGR. nr. 965 din 5 septembrie 2002, privind atestarea domeniului public al judeţului Dolj.
Pentru toate aceste considerente se va constata că recursul este fondat pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., şi, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. se va casa Decizia recurată şi se va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâţii Primarul Municipiului Craiova şi Primăria Municipiului Craiova împotriva deciziei civile nr. 88 din 28 februarie 2008 a Curţii de Apel Craiova, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare la instanţa de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7553/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7476/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
