ICCJ. Decizia nr. 7604/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 1174 din 21 mai 2004 pronunțată în dosarul nr. 2498/2004 de Tribunalul Cluj, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Regia Autonomă a Drumurilor Județene Cluj.
A fost admisă, în parte, acțiunea civilă extinsă formulată de reclamanții D.A., C.V. și S.L. în contradictoriu cu pârâții județul Cluj prin Consiliul Județean Cluj, Regia Autonomă a Drumurilor Județene Cluj, Primarul Municipiului Cluj-Napoca și Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca.
S-a constatat preluarea abuzivă a imobilului teren în suprafață de 1259 mp, situat în Cluj Napoca, înscris în C.F. 1914 Someșani, cu nr.top 702/1/1 și construcție, casă de locuit pe fundație din piatră, pereți din zidărie de cărămidă, cu 2 camere, 1 bucătărie și dependințe.
S-au respins celelalte petite ale acțiunii.
S-a respins acțiunea față de pârâtă Prefectura județului Cluj, ca fiind înaintată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a respins cererea pentru obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că imobilul înscris inițial în C.F. 1994 Someșeni cu nr.top 702/1/1, loc de casă în suprafață de 1259 mp, și construcții, casă din paiantă cu 2 camere, 1 bucătărie și dependințe, neevidențiate în C.F., a fost proprietatea reclamantei D.A. și a soțului acesteia C.V., decedat, ai cărui moștenitori sunt reclamanții C.V. și S.L.
în baza Decretului Consiliului de Stat al R.S.R. nr. 380 din 26 iunie 1963, a trecut în proprietatea Statului Român, cu titlu de expropriere, terenul în suprafață de 630 mp, în scopul mutării unui depozit de combustibil și a unui atelier de reparații utilaj rutier în orașul Cluj.
Ulterior, în temeiul Decretului de expropriere nr. 375 din 4 iulie 1973 a trecut în proprietatea Statului Român și diferența de teren înscrisă în C.F. 1914 Someșeni de 600 mp și construcțiile aferente în suprafață de 119 mp, conform planurilor ce reprezintă anexele decretului, iar utilitatea publică a fost declarată în scopul extinderii bazei de producție a Direcției Județene de Drumuri și Poduri Cluj.
Potrivit art. l pct. 3 lit. a) din H.G. nr. 498/2004, în cazul special precizat de art. 11 din Legea nr. 10/2001, preluarea imobilelor, în perioada de referință prevăzută de acest act normativ, prin expropriere este abuzivă, indiferent dacă sunt sau nu constatate de către instanță, legea conferindu-i acest caracter.
Pe de altă parte, nevalabilitatea titlului statului trebuie dovedită în măsura în care se invocă, iar simpla menționare a art. 6 din Legea nr. 213/1998 nu este suficientă pentru încadrarea imobilului la art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001.
împotriva acestei sentințe civile au declarat apel județul Cluj prin Consiliul județean Cluj și reclamanții.
în motivarea apelului, reclamanții au arătat că bunurile care au fost expropriate nu au fost utilizate, în totalitate, astfel că ele trebuie retrocedate, iar din expertiza efectuată în cauză rezultă că terenul în suprafață de 335 mp și locuință există în materialitatea lor.
Județul Cluj, prin Consiliul județean, a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței civile în sensul respingerii acțiunii, cu motivarea că imobilul teren și construcții, a fost expropriat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la acea dată, fiind evaluat, s-au plătit despăgubiri.
Imobilul a fost preluat și folosit de către D.J.D.P. Cluj, fiind integrat în circuitul activității actualei R.A.D.J. Cluj.
Exproprierea s-a făcut în scopul extinderii bazei de producție a D.J.D.P. Cluj, ceea ce nu presupune în mod obligatoriu și demolarea construcției expropriate, dacă aceasta a putut fi utilizată pentru extinderea activității D.J.P. Cluj.
Prin decizia civilă nr. 2556/A din 15 decembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. 10072/2004 s-a admis apelul declarat de apelanții reclamanți, s-a anulat sentințe civilă în partea privitoare la soluția dată petitului privind restituirea în natură și evocând fondul, s-a admis acest petit astfel;
S-a dispus restituirea în natură, către reclamanți, a imobilului situat în Cluj-Napoca, teren în suprafață de 335 mp, înscris în C.F. 1914 Someșeni, nr.top 702/1/1 și casă de locuit compusă din 2 camere, bucătărie și dependințe, potrivit identificării făcute prin raportul de expertiză întocmit de ing. B.G. și aflat la f.23-28 dosar nr. 260/2003 al Judecătoriei Cluj Napoca, care face parte integrantă din această decizie, planșa nr. 1, f. 28 dosar, condiționat de rambursarea sumei primite cu titlu de despăgubire, în condițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. S-a menținut sentința cu privire la celelalte dispoziții și s-a respins ca lipsit de interes, apelul pârâtului Județul Cluj prin Consiliul județean Cluj.
A fost obligată intimata R.A.D.J. Cluj să plătească apelanților suma de 10.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Cluj a constatat următoarele:
Față de dispozițiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și art. 23.1 din H.G. nr. 498/2003, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie sau după caz, dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură formulată de persoana îndreptățită.
Față de această dispoziție expresă a legii, nu s-a reținut prematuritatea capătului de cerere privind obligarea la restituirea în natură către reclamanți a unei părți din imobil.
Deoarece prima instanță a soluționat acest petit pe excepția prematurității, în baza dispozițiilor art. 297 C. proc. civ., s-a anulat sentința civilă cu privire la acest capăt de cerere și evocând fondul, s-a constatat următoarele:
Imobilul, în litigiu, teren în suprafață de 660 mp și construcțiile aferente în suprafață de 119 mp. situat în Cluj Napoca, proprietatea lui C.V., a fost expropriat în baza Decretului nr. 375/1974.
Potrivit art. 4 din Decretul nr. 467/1979, "imobilele expropriate trec în proprietatea statului pe data preluării acestora în vederea demolării".
Conform art. 1 din Legea nr. 33/1994, "exproprierea de imobile în tot sau în parte se face numai pentru cauză de utilitate publică după o dreaptă și prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească, iar la art. 35 din lege se arată că, dacă bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv lucrările nu au fost începute, foștii proprietari pot să ceară retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă declarație de utilitate publică".
în ce privește terenul în litigiu, s-a constatat că, în raport de concluziile raportului de expertiză, doar o parte a fost afectat de ridicarea unor construcții în favoarea beneficiarului D.D.P. Cluj, restul terenului, în suprafață de 335 mp și construcția aferentă care nu a fost demolată, se impune a fi restituite, nefiind folosite pentru scopul prevăzut în decretul de expropriere.
în ce privește apelul declarat de județul Cluj, prin Consiliul județean Cluj, a fost respins, ca lipsit de interes, pentru următorul considerent:
Prin sentința apelată s-a constatat doar preluarea abuzivă a imobilului teren în suprafață de 1259 mp, situat în Cluj Napoca, înscris în C.F. 1914 Someșani, nr.top 702/1/1 și construcții, însă, nu s-a stabilit și nevalabilitatea titlului statului.
împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții Județul Cluj prin Consiliul județean și R.A. D.J. Cluj, separat, dar motivele de recurs sunt identice, fiind întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
Potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se arată că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, deoarece între considerentele hotărârii și dispozitivul acesteia există contradicție în sensul că motivarea hotărârii duce la soluția de admitere a constatării preluării fără titlu valabil a imobilelor, iar în dispozitiv s-a dispus restituirea parțială în natură a imobilului, lipsind motivarea acestei soluții.
Instanța nu s-a pronunțat asupra nevalabilității titlului statului, iar soluția din dispozitivul hotărârii este nemotivată.
Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. s-a arătat că decizia civilă recurată este dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât în mod greșit s-a constatat că imobilul situat în Cluj-Napoca, a fost preluat fără titlu valabil considerând preluarea abuzivă în baza unor decrete de expropriere pentru cauză de utilitate publică, Decretul nr. 38/1963 și Decretului nr. 373/1973, situație ce nu cade sub incidența Legii nr. 10/2001.
Legea nr. 33/1994 se aplică decretelor de expropriere emise după intrarea ei în vigoare și nu cu privire la decrete de expropriere anterioare anului 1990.
Chiar și în ipoteza în care se consideră că acest act normativ este incident, prin acțiune nu s-a solicitat constatarea caducității decretelor de expropriere.
Actele de expropriere au produs efectele de utilitate publică pentru care au fost emise și nu se poate susține că nu s-a realizat scopul exproprierii.
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001, exproprierea imobilelor este considerată ca fiind o preluare abuzivă, datorită cuantumului despăgubirilor care nu reflectau valoarea reală de circulație a acestora.
Reclamanții au primit despăgubiri în cuantum de 37.609,20 lei, fapt ce constituie un argument în plus pentru preluarea cu titlu valabil a imobilului în litigiu.
în speță, nu sunt prezente nici una din situațiile prevăzute de art. 2 din Legea nr. 10/2001, nefiind întrunite condițiile pentru calificarea trecerii imobilului în proprietatea statului prevăzute la lit. r) a art. 2 din acest act normativ.
Chiar dacă terenul nu este ocupat în întregime de construcții, acesta nu are relevanță sub aspectul împlinirii utilității publice, deoarece terenul liber dintre construcțiile edificate este necesar deservirii acestora.
în ce privește construcțiile, acestea sunt necesare desfășurării activității RADJ, casa expropriată suferind modificări, în sensul că a fost adaptată specificului activității regiei, ca sediu pentru arhiva tehnică și administrativă, iar atelierele de vopsitorie și tâmplărie, magazii, casa pompe au fost edificate ulterior pentru buna funcționare a activității.
De asemenea, o parte a clădirii ce adăpostește sediul administrativ al R.A.D.J. este amplasată pe terenul expropriat.
Având în vedere destinația construcțiilor și a terenului, este necesară menținerea afectațiunii de utilitate publică a acestora.
Examinând decizia civilă în raport de motivele invocate, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., ce vizează nelegalitatea deciziei civile recurate, instanța constată recursurile nefondate, urmând a dispune respingerea acestora, în consecință, pentru următoarele considerente:
Decizia civilă pronunțată în apel cuprinde motivele pe care se sprijină și acestea nu sunt contradictorii, deoarece s-a apreciat că nerealizându-se utilitatea publică pentru care s-a dispus exproprierea, pentru întreg imobilul, se poate dispune restituirea parțială în natură a acestuia, în condițiile Legii nr. 10/2001, situație ce permite efectuarea controlului judiciar.
Pe de altă parte, prin părțile prejudiciate prin nerestituirea în natură a întregului imobil expropriat sunt intimatele reclamante și numai acestea ar putea critica decizia civilă pronunțată pe calea recursului, critica formulată de recurentele pârâte pe acest aspect, față de această constatare, apare și ca lipsită de interes.
în ce privește critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit căreia decizia civilă recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, este nefondată pentru următoarele considerente;
Preluarea imobilelor de către stat, de natura celor în litigiu, terenuri și construcții, este calificată prin Legea nr. 10/2001, ca fiind abuzivă, prin raportarea la dispozițiile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, iar în ce privește nevalabilitatea titlului statului asupra imobilelor în litigiu s-a apreciat că trebuie dovedită în măsura în care se invocă.
Restituirea imobilelor, prin prezenta acțiune, a fost solicitată de intimații reclamanți în temeiul Legii nr. 10/2001 și s-a constatat că în măsura în care actele de expropriere nu au produs, în întregime, efectele de utilitate publică pentru care au fost emise devin incidente dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora, "în cazul în care construcțiile expropriate au fost demolate parțial și nu s-au executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber se restituie în natură cu construcțiile rămase, condiționată de rambursarea sumei primite cu titlu de despăgubiri".
în ce privește susținerea recurenților pârâți în sensul că imobilul a cărui restituire în natură s-a dispus, construcții și teren, este necesar afectațiunii de utilitate publică a acestuia, nu poate fi primită și analizată, deoarece nu se încadrează în nici unul din motivele de recurs prev. de art. 304 pct. 1-10 C. proc. civ., în vigoare la data pronunțării deciziei civile ce face obiectul prezentului recurs, ci vizează aprecierea probatoriului administrat în cauză, respectiv, a expertizei topo, de către instanța de apel.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. a dispus respingerea recursurilor declarate de județul Cluj prin Consiliul județean Cluj și R. A. a Drumurilor județene Cluj, ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ., instanța, constatând culpa procesuală a recurenților, a dispus obligarea acestora la 800 lei cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9265/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4996/2006. Civil → |
|---|
