ICCJ. Decizia nr. 4996/2006. Civil

Prin dispoziția nr. 612 din 23 februarie 2004, Primarul Municipiului Galați a respins cererea de restituire în natură sau de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent, pentru terenul situat în Galați, formulată de Ș.S.M., în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001, cu motivarea că notificatorul nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra imobilului.

La 21 mai 2004, persoana îndreptățită a contestat această dispoziție solicitând instanței, în contradictoriu cu Primăria Municipiului Galați, obligarea pârâtei fie de a-i restitui în natură imobilul, fie de a-i acorda măsuri reparatorii în echivalent.

în motivarea contestației, se susține că imobilul a aparținut autorului contestatorului, Ș.H.Ș., și a fost preluat abuziv prin Decretul nr. 92/1950.

Investit cu soluționarea litigiului, Tribunalul Galați, secția civilă, prin sentința nr. 988 din 13 decembrie 2004, a respins contestația cu motivarea că reclamantul nu a depus, în termenul prevăzut de lege, suficiente acte din care să rezulte dreptul său de proprietate asupra imobilului în legătură cu care a formulat notificarea.

Soluția a fost menținută de Curtea de Apel Galați, secția civilă, care, prin decizia nr. 524/A din 21 aprilie 2005 a respins ca nefondat apelul reclamantului.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut în esență că reclamantul nu a depus nici un act juridic translativ de proprietate, sau care să ateste că autorul său deținea proprietatea, la data preluării abuzive, nici anexat notificării transmise unității deținătoare și nici în instanță.

împotriva hotărârii dată în apel, a declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., reclamantul Ș.S.M., care susține în esență că prin probele administrate a reușit să facă dovada calității sale de persoană îndreptățită, în accepțiunea art. 3 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Recursul se privește ca fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 247/2005 actele doveditoare ale dreptului de proprietate și în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate, vor fi depuse ca anexe la notificare, o dată cu aceasta sau în termen de cel mult 24 de luni de la intrarea în vigoare a legii, ulterior termenul fiind prelungit până la data de 14 martie 2003.

în redactarea actuală, art. 23 din același act normativ, dispune că înscrisurile necesare evaluării pretențiilor de restituire decurgând din lege, pot fi depuse până la data soluționării notificării.

Textul nu conține prevederi speciale în privința dovedirii dreptului de proprietate al persoanei îndreptățite, regulile de drept comun întâlnite în materia acțiunii în revendicare imobiliară, fiind cele aplicabile.

Din economia textului, rezultă că dreptul de proprietate și calitatea de moștenitor a persoanei îndreptățite se dovedesc doar cu înscrisuri, sintagma acte doveditoare făcând trimitere la orice înscris constatator al unui act juridic civil, jurisdicțional sau administrativ cu efect translativ sau declarativ de proprietate, care generează o prezumție relativă în favoarea persoanei ce îl invocă.

Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) din lege, în redactarea ulterioară republicării, în absența unor probe contrare, existența și după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau s-a pus în executare, măsura preluării abuzive.

Alin. (2) al textului dispune că persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive, este presupusă că deținea imobilul sub nume de proprietar.

Ca atare, anexa actului normativ de preluare în care este individualizată persoana îndreptățită sau autorul acesteia, se întregește cu înscrisurile originare sau, după caz, în lipsa acestora, le prezumă iuris tantum.

în speță, prin probele administrate, reclamantul a făcut dovada atât a calității sale de unic moștenitor al defunctului Ș.Ș. (a se vedea certificatul de moștenitor nr. 63 emis la 12 martie 1996 de Biroul notarului public A.Ș., f. 25 dos. nr. 518/C/2004 al Tribunalului Galați), cât și a împrejurării că imobilul solicitat a fost proprietatea autorului său, fiind preluat abuziv în baza Decretului nr. 92/1950.

Astfel, din actele depuse (certificatul nr. 916 din 2 iulie 1996, emis de Direcția Județeană Galați a Arhivelor Naționale, anexa la Decretul nr. 92/1950, poziția 422 și adresa nr. 13533 din 15 decembrie 1992 a R.A.C.R.A.L. Galați, f. 25, 38 și 47 dosar fond) rezultă că autorul reclamantului, fost senator și primar al orașului Galați, condamnat politic și dislocat în comuna Răchitoasa, Regiunea Bârlad, la 1 martie 1952, a fost proprietarul mai multor imobile, inclusiv al celui din Galați, compus din construcție și teren, în suprafață de 1200 mp.

Ulterior, construcția a fost demolată, iar terenul a fost preluat în domeniul privat al Municipiului Galați, fiind oferit spre "închiriere" reclamantului iar apoi supus licitației publice în vederea concesionării.

în contextul administrării acestor probe, în mod greșit au reținut instanțele că cel în cauză nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită sau că ar fi "decăzut" din dreptul de a mai solicita măsurile reparatorii, prevăzute prin dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Așa fiind, recursul a fost admis, cu consecința casării ambelor hotărâri pronunțate în cauză și a trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de fond care, urmează a dispune și efectuarea unei expertize tehnice imobiliare prin care să fie individualizată suprafața în litigiu în raport de actele depuse în cauză și clarificată împrejurarea dacă terenul este sau nu cuprins într-un detaliu de sistematizare, situație în care se va aprecia asupra posibilității restituirii acestuia în natură sau acordării măsurilor reparatorii în echivalent.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4996/2006. Civil