ICCJ. Decizia nr. 9265/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea introdusă pe rolul Tribunalului Prahova la data de 22 aprilie 2004, reclamanta Z.E. în contradictoriu cu pârâții SC C. SA și A.P.A.P.S. București, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desființarea deciziei nr. 928 din 8 aprilie 2004 emisă de pârâta SC C. SA și acordarea de măsuri reparatorii în sensul Legii nr. 10/2001, fie sub forma restituirii în natură, fie sub forma despăgubirilor bănești, în limita dreptului său asupra fostei F.H.M. Boldești Scăieni, devenită SC C. SA.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că autorul său, Z.G., zis G., a fost unicul proprietar al fostei fabrici revendicate, devenită SC C. SA, care are calitatea de unitate deținătoare în sensul Legii nr. 10/2001.
Reclamanta a arătat că la 11 iunie 1948, această fabrică a fost naționalizată împreună cu terenul, în suprafață de aproximativ 2 ha, pe care se aflau clădirile, întregul mobilier aflat la partea de birouri, locuința familiei compusă din 6 corpuri de clădire, locuința funcționarilor cu tot mobilierul, locuința muncitorilor cu tot mobilierul, locuința-parter cu tot mobilierul, șoproane și depozite de marfa; maculatură, unelte, vagonete și șine pentru transport marfa, uzina electrică, camion Krupp, autoturism Fiat, animale și parc de tracțiune animală.
Se mai arată că unicul moștenitor al autorului a fost soțul său, Z.M., care a decedat la 31 iulie 1986, astfel devenind unica moștenitoare, în calitate de soție supraviețuitoare, conform certificatului de moștenitor nr. 1275 din 19 septembrie 1996, eliberat de fostul notariat de Stat Sector 1 București.
în final, reclamanta a mai arătat că a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001,că unitatea deținătoare a refuzat să emită o decizie, motiv pentru care s-a adresat instanței.
Reclamanta a solicitat să-i fie acordate măsuri reparatorii pentru toate imobilele și bunurile preluate de stat, astfel:
pentru fabrica și locuințele salariaților - echivalent bănesc;
pentru casa de locuit - restituire în natură sau echivalent bănesc;
pentru imobilele demolate - despăgubiri prin echivalent bănesc;
pentru mașini, unelte, agregate, aparatură, motoare camioane și tot fondul de marfa existent la momentul preluării, despăgubiri prin echivalent bănesc
pentru camion, autoturism, animale și parcul de tracțiune animală -echivalent bănesc.
Prin sentința civilă nr. 310 din 16 martie 2005, Tribunalul Prahova, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC C. SA, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a A.V.A.S., a respins contestația împotriva A.V.A.S. și a respins contestația formulată în baza Legii nr. 10/2001 de către reclamanta Z.E.
Prin aceeași sentință a fost respinsă și cererea formulată de pârâta SC C. SA privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
în motivarea hotărârii, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 928 din 8 aprilie 2004, emisă de pârâta SC C. SA s-a respins notificarea cu nr. 793/2001, formulată de reclamantă, prin care a solicitat restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul situat în Boldești - Scăieni, respectiv fosta F.H.M. Boldești Scăieni, motivat de faptul că, în baza art. 27 alin. (2) și art. 32 din Legea nr. 10/2001, A.V.A.S. este unitatea deținătoare care trebuie să răspundă la notificarea reclamantei, deoarece SC C. SA a fost privatizată, precum și faptul că nu s-au depus acte din care să rezulte identitatea dintre fostul acționar Z.G. și autorul acesteia, G.Z., calitatea sa de unic moștenitor și unic proprietar al acestei fabrici.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâta SC C. SA, s-a reținut că nu poate fi admisă, deoarece decizia a cărei anulare se solicită a fost emisă de pârâtă.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a A.V.A.S., instanța a reținut că aceasta este întemeiată, deoarece pârâta A.V.A.S. nu a emis o decizie prin care s-a răspuns la notificarea ce i-a fost înaintată atât de SC C. SA cât și de reclamantă.
Cu privire la refuzul expres sau pasivitatea unității notificate, s-a reținut că acesta putea fi înlăturat prin comunicarea unui proces-verbal de divergență, întocmit de executorul judecătoresc, pârâtei A.V.A.S., ceea ce reclamanta nu a făcut.
în ceea ce privește imobilul preluat prin naționalizare, s-a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 32 alin. (1) și (3) din Legea nr. 10/2001, astfel că reclamanta era îndreptățită la măsuri reparatorii sub formă de acțiuni, care se acordă la cererea persoanei îndreptățite, ceea ce reclamanta nu a solicitat prin notificare sau prin cererea de chemare în judecată.
Pretențiile reclamantei sunt de restituire în natură sau în echivalent bănesc, astfel că, pârâta A.V.A.S., și sub acest aspect, nu are calitate procesuală pasivă, ea putând acorda doar acțiuni.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că decizia emisă de pârâta SC C. SA este întemeiată, în raport de dispozițiile art. 32 din Legea nr. 10/2001 precum și de dispozițiile art. 27 alin. (1) și (2) din aceeași lege, în conformitate cu care pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, persoanele îndreptățite au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, iar notificarea se adresează instituției publice care a efectuat privatizarea A.V.A.S.
Instanța a mai arătat în motivarea hotărârii, că cererea de repunere pe rol a cauzei, după ce a fost luată în pronunțare, pentru a se lua la cunoștință de înscrisul din care rezultă identitatea între Z.G. și G.Z., a fost respinsă, pentru că i s-a pus în vedere să îl depună încă din data de 8 decembrie 2004 iar pârâta SC C. SA, prin apărătorul său, a arătat că nu se opune la depunerea acestui act, după închiderea dezbaterilor, solicitând doar să i se comunice prin serviciul arhivă.
S-a mai arată că nu a fost încălcat dreptul de apărare al acesteia prin respingerea cererii de amânare a cauzei pentru motivul că apărătorul său nu s-a putut prezenta, deoarece au existat mai multe cereri de amânare din același motiv, și i s-a dat posibilitatea de a depune concluzii scrise.
împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel, reclamanta a formulat apel criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie.
în motivarea apelului s-a arătat că i-a fost încălcat dreptul la apărare prin respingerea cererii de amânare a cauzei formulate de apărătorul său, că există contrarietate între dispozitiv și considerente în sensul că deși se admite lipsa calității procesuale active a A.V.A.S., se arată apoi că reclamantei i s-ar cuveni măsuri reparatorii din partea A.V.A.S., instituție implicată în privatizare.
Se mai arată că A.V.A.S., prin întâmpinare și-a motivat excepția în sensul că nu are calitatea de unitate deținătoare și că în mod greșit s-a respins acțiunea ca neîntemeiată față de pârâta SC C. SA, care avea această calitate de unitate deținătoare. Aceasta fiind obligată prin decizia civilă nr. 672 din 6 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, decizie definitivă și irevocabilă, să emită o decizie prevăzută de art. 20 din Legea nr. 10/2001.
Apelanta a mai arătat că și-a dovedit calitatea de persoană îndreptățită prin actele depuse la dosar, și că i se cuvin măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001, întinderea lor rezultând din actele depuse.
Cu privire la privatizarea pârâtei SC C. SA, apelanta a susținut că aceasta s-a făcut în mod nelegal, că la data notificării privatizarea acesteia nu era definitivată, astfel că, pârâta este unitate deținătoare și trebuia să emită o decizie, în sensul dispozițiilor Legii nr. 10 /2001.
Prin decizia civilă nr. 1005 din 6 octombrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă și a fost obligată la plata sumei de 7.140 lei cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC C. SA.
în motivarea hotărârii, instanța de apel a apreciat că nu pot fi reținute criticile referitoare la încălcarea dreptului la apărare și nerepunerea pe rol a cauzei.
Astfel s-a arătat că apărătorul reclamantei a mai solicitat termen pentru amânarea cauzei, deși pe împuternicirea avocațială figurează și numele altui avocat colaborator și pronunțarea cauzei s-a amânat tocmai pentru a i se da posibilitatea de a depune concluzii scrise.
Cu privire la cererea de repunere pe rol, instanța a reținut că o astfel de cerere, putea fi formulată de celelalte părți, dar nu de reclamantă, în condițiile în care actul a fost depus de către această parte.
Critica ce vizează contradictorialitatea dintre dispozitiv și considerente a fost respinsă, motivat de faptul că instanța de fond nu a făcut decât să argumenteze excepția lipsei calității procesuale pasive a A.V.A.S., făcând referire la textele de lege aplicabile, în condițiile în care, reclamanta nu i-a adresat o cerere în temeiul Legii nr. 10/2001, apreciindu-se astfel eronat că s-a motivat această excepție cu o altă excepție și anume cea a prematurității.
Cu privire la criticile formulate pe fondul cauzei, acestea s-au apreciat ca nefondate pentru următoarele considerente:
Din probele administrate în cauză, a rezultat că Z.G., zis G., a avut numai calitatea de acționar la fosta fabrică, deținând un număr de acțiuni la S.A.R.F.C.H.C.M. Scăieni, rezultând astfel doar un drept de creanță față de societate, obținut din acțiunile deținute.
Dispozițiile art. 32 din Legea nr. 10/2001 corect au fost reținute ca fiind aplicabile cauzei, un acționar fiind îndreptățit doar la măsuri reparatorii sub forma de acțiuni.
Cu privire la nelegalitatea privatizării societății pârâte s-a reținut că în acest stadiu procesual, și în condițiile neformulării altor capete de cerere decât cele cu care instanța a fost investită prin acțiunea reclamantei, această privatizare nu poate fi privită decât ca fiind legală.
împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel, reclamanta Z.E. a formulat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
în motivarea recursului s-au susținut aceleași motive de contrarietate între dispozitivul și considerentele hotărârii instanței de fond, că Z.G., zis G., este persoana de la care s-a preluat întreaga fabrică, astfel că reclamanta este persoană îndreptățită, că privatizarea societății pârâte SC C. SA s-a făcut nelegal și că la data notificării pârâta nu era în curs de privatizare sau privatizată, astfel că trebuia să emită decizia.
Recursul este nefondat.
Urmare sentinței civile nr. 4119 din 30 mai 2003 pronunțată de Judecătoria Ploiești, rămasă definitivă și irevocabilă pârâta SC C. SA a emis decizia nr. 928 din 8 aprilie 2004.
Prin această decizie, s-a soluționat notificarea cu nr. 793 din 10 august 2001, formulată de petenta Z.E. prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Boldești-Scăieni, județul Prahova, în sensul respingerii acesteia.
în motivarea deciziei s-a reținut că în temeiul art. 27 alin. (2) și art. 32 din Legea nr. 10/2001, A.P.A.P.S. București, devenit A.V.A.S., era unitatea deținătoare care trebuia să răspundă la notificarea petentei, întrucât SC C. SA a fost privatizată.
S-a mai reținut că prin adresa cu nr. 3961 din 5 noiembrie 2001, s-a răspuns petentei în sensul că notificarea trebuia adresată A.V.A.S.-ului și că nu s-au făcut toate probele în susținerea cererii sale. Prin aceeași adresă s-a mai arătat că la data primei notificări, societatea se află în curs de privatizare iar la data emiterii deciziei era complet privatizată.
Față de situația juridică a imobilului care a fost naționalizat, în mod corect s-a reținut aplicabilitatea art. 32 din Legea nr. 10/2001, în sensul că persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii constând în acțiuni, care vor fi acordate la cererea acesteia, adresată instituției publice implicate în privatizare.
Reclamanta atât în notificarea formulată cât și în cererea de chemare în judecată a solicitat restituirea în natură și acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul revendicat, nu și acordarea de acțiuni.
O astfel de despăgubire pe care reclamanta o solicită, textul de lege nu o permite pentru persoana care a fost acționar la o societate care a fost naționalizată de stat.
Criticile formulate de recurentă asupra hotărârii pronunțate de instanța de apel nu pot fi reținute, dată fiind situația de fapt mai sus prezentată.
Instanța de apel a motivat astfel, în fapt și în drept, de ce pârâta A.V.A.S. nu are calitate procesuală pasivă față de pretențiile reclamantei și de faptul că aceasta nu a emis o decizie în baza Legii nr. 10/2001.
Astfel că în mod greșit s-a criticat că, s-a admis o excepție a lipsei calității procesuale pasive a A.V.A.S. și s-a motivat o excepție a prematurității acțiunii.
Din actele depuse la dosar rezultă că, autorul reclamantei a deținut un număr de acțiuni și a mai cumpărat un număr de acțiuni, fiind înregistrat cu un număr de 11.993 acțiuni vechi și 3.600 acțiuni noi, în Registrul special de acționari, conform certificatului datat 20 decembrie 1946.
Nu rezultă însă, că în acest fel a devenit acționar unic al F.H.M. Scăieni.
Cu privire la critica referitoare la nelegalitatea privatizării, în mod corect a reținut instanța de apel, că nu s-a formulat un astfel de capăt de cerere, și că necontestându-se actele de realizare a procedurii de privatizare, rezultă că nu poate fi privită decât ca legală.
în concluzie, criticile formulate de reclamantă se privesc ca nefondate și recursul, în raport de dispozițiile art. 312 C. proc. civ. a fost respins ca atare și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9368/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7604/2006. Civil → |
|---|
