ICCJ. Decizia nr. 7619/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7619
Dosar nr. 30502/1/200.
Nr. vechi 13579/2005
Şedinţa publică din 29 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1350 din 4 mai 2005 pronunţată de Tribunalul Caraş Severin, în al doilea ciclu procesual, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta V.E. împotriva pârâtei Prefectura judeţului Timiş; s-a dispus anularea adreselor nr. 915777 din 24 iunie 2003 şi nr. 9/8495 din 16 iulie 2003 emise de Prefectura judeţului Caraş Severin şi a obligat pârâta Prefectura judeţului Caraş Severin în conformitate cu art. 36 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 să soluţioneze notificare ce i-a fost adresată prin dosarul execuţional nr. 431/2001 şi s-a respins acţiunea reclamantei formulată împotriva pârâtelor Primăria Municipiului Reşiţa şi A.V.A.S. Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat următoarele:
Reclamanta s-a adresat Prefecturii judeţului Caraş Severin cu notificare în termen legal, în baza art. 36 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, privind restituirea imobilelor preluate în mod abuziv de către stat, în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Imobilul în litigiu a avut destinaţia de locuinţă, a fost naţionalizat în condiţiile Decretului nr. 92/1950 şi nu a primit nici un fel de despăgubire ca urmare a preluării abuzive, iar în prezent acesta este demolat şi pe teren se află alte construcţii.
În condiţiile Legii nr. 10/2001, art. 36 alin. (2) şi HG nr. 498/2003, Prefectura judeţului Caraş Severin este entitatea investită cu soluţionarea notificării pe care reclamanta a adresat-o în deplină legalitate.
Fără nici un temei legal, Prefectura judeţului Caraş Severin prin adresele nr. 9/5777 din 24 iunie 2003 şi nr. 9/8495 din 16 iulie 2003 îi comunică reclamantei faptul că soluţionarea notificării revine în competenţa Primăriei Municipiului Reşiţa.
Or, în temeiul art. 27 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, notificarea formulată de către reclamantă în dosarul execuţional nr. 431/2001 a fost trimisă de către Primăria Municipiului Reşiţa, A.V.A.S., spre competentă soluţionare, cu scrisoarea recomandată nr. 25277 din 5 august 2003, având în vedere că imobilul revendicat este evidenţiat în patrimoniul S.C. C.S.R. S.A. Reşiţa, întrucât Primăria Municipiului Reşiţa nu este competentă a o soluţiona.
A.V.A.S., la rândul său, în temeiul art. 36 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, a constatat că nu are competenţa legală de a acorda măsuri reparatorii prin echivalent bănesc decât în situaţia în care imobilul revendicat se află în patrimoniul unei societăţi comerciale, care ar fi avut ca acţionar statul, prin A.V.A.S. şi acesta ar fi privatizat-o.
Or, reclamanta nu a menţionat şi nu a făcut dovada, că imobilul solicitat ar fi în administrarea sau proprietatea societăţii comerciale la care statul prin A.V.A.S. este acţionar.
Aşa fiind, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor Primăria Municipiului Reşiţa şi A.V.A.S. şi ca atare acţiunea reclamantei îndreptată împotriva acestor pârâte a fost respinsă.
Având în vedere dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi faţă de situaţia de fapt stabilită, s-a admis acţiunea reclamantei împotriva pârâtei Prefectura judeţului Caraş Severin şi a dispus anularea adreselor nr. 9/777 din 24 iunie 2003 şi nr. 9/8459 din 16 iulie 2003 emise de Prefectura judeţului Caraş Severin, ca netemeinice şi nelegale.
S-a constatat că în speţă nu se poate face aplicarea dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001, întrucât reclamantei nu i s-a făcut nici o ofertă, cererea acesteia nefiind soluţionată în nici un fel pe cale administrativă.
Împotriva sentinţei civile a declarat apel instituţia Prefecturii judeţului Caraş Severin, Comisia judeţeană de aplicare a Legii nr. 10/2001, criticând-o pentru nelegalitate pentru următoarele motive:
În conformitate cu dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 10/2001, reclamanta-intimată, în calitate de persoană îndreptăţită, avea obligaţia să înainteze notificare la Primăria Municipiului Reşiţa, pe considerentul că imobilele pentru care a cerut despăgubiri sunt demolate.
Având în vedere rolul administrativ al Comisiei judeţene de aplicare a Legii nr. 10/2001, stabilit prin lege, cu adresa nr. 9/5777 din 24 iunie 2003, s-au înaintat notificarea şi actele doveditoare la Primăria Municipiului Reşiţa, spre competentă soluţionare, având în vedere că notificarea se încadrează în prevederile art. 10 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, imobilele fiind preluate în mod abuziv, prin naţionalizare în condiţiile Decretului nr. 92/1950 şi ulterior demolate.
Prin contestaţia adresată Comisiei judeţene de aplicare a Legii nr. 10/2001, reclamanta-intimată a solicitat ca notificarea să fie soluţionată de aceasta în temeiul art. 36 alin. (2) din lege, prin acordarea de despăgubiri băneşti.
Notificarea nu poate fi soluţionată în baza acestui text de lege, întrucât imobilele sunt demolate, iar pentru imobilele demolate şi acordă măsuri reparatorii conform art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, respectiv titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acţiuni la societăţile comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital.
Prin Decizia civilă nr. 1822 din 25 octombrie 2005, Curtea de Apel Timişoara a respins apelul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că reclamanta-intimată a formulat în termenul legal notificarea invocând dispoziţiile art. 36 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, iar faţă de termenul legal precizat Prefectura este unitatea investită cu soluţionarea acesteia şi în consecinţă critica formulată de apelantă este neîntemeiată.
Împotriva acestei decizii civile a declarat recurs Instituţia Prefectului judeţului Caraş Severin criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ca fiind dată cu aplicarea greşită a legii.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs s-a arătat că, atât prima instanţă cât şi instanţa de apel, nelegal au scos din cauză Primăria Reşiţa şi A.P.A.P.S.-ul, obligând instituţia prefectului să soluţioneze notificarea în vederea acordării de despăgubiri băneşti.
La soluţionarea cauzei, instanţa de apel avea obligaţia să ţină seama şi de modificările aduse Legii nr. 10/2001, prin titlurile I şi VII din Legea nr. 247/2005, în sensul că nu se mai acordă despăgubiri băneşti în conformitate cu art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 (modificată şi completată).
De asemenea, s-a arătat că potrivit art. 3 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, art. 30 şi art. 34-40 din Legea nr. 10/2001, au fost abrogate, situaţie în care instituţia prefectului nu mai este abilitată de lege pentru soluţionarea notificărilor, având în vedere că nu se mai acordă despăgubiri băneşti, ci numai titluri de despăgubiri.
După apariţia Legii nr. 247/2005 notificările nesoluţionate, vor fi rezolvate în temeiul art. 16 din Titlul VII al legii.
Examinând Decizia civilă recurată, în raport de motivul de recurs invocat întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa constată recursul întemeiat urmând a dispune admiterea acestuia în consecinţă pentru următoarele considerente:
În speţă, situaţia de fapt a fost corect stabilită, respectiv imobilul a avut destinaţia de locuinţă, a fost naţionalizat în baza Decretului nr. 92/1950, preluarea acestuia de către stat fiind abuzivă, fără titlu.
Reclamanta nu a primit nici un fel de despăgubire pentru acest imobil, iar în prezent construcţia a fost demolată şi în ce priveşte terenul aferent este afectat altor construcţii, nefiind deţinut de vreo societate comercială implicată în procesul de privatizare.
Reclamanţii, prin notificarea nr. 437/2001, a solicitat pentru imobilul în litigiu despăgubiri băneşti de la Prefectura judeţului Caraş-Severin, în temeiul art. 36 din Legea nr. 10/2001 nemodificată.
Acestei notificări nu i s-a răspuns de către Prefectura Judeţului Caraş-Severin până la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, care prin titlul I şi VII a modificat şi completat Legea nr. 10/2001, ci în anul 2003, potrivit art. 33 din Legea nr. 10/2001, nemodificată, a transmis notificare spre competentă soluţionare Primăriei Reşiţa.
Dacă la momentul soluţionării cauzei în primă instanţă dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 10/2001, erau în vigoare, la data soluţionării cauzei în apel intrase în vigoare Legea nr. 247/2005, care prin titlul VII a abrogat dispoziţiile art. 30 şi art. 34-40 din Legea nr. 10/2001.
În această situaţie, nelegal instanţa de apel a soluţionat cauza fără a ţine seama de modificările şi completările aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005.
Astfel, notificările nesoluţionate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Comisiei Centrale, însoţite de deciziile/dispoziţiile emise de autorităţile investite cu soluţionarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, de ordinele conducătorilor administraţiei publice centrale, art. 16 alin. (2) din titlul VII al acestui act normativ.
Potrivit art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005, în situaţia imobilelor, construcţii demolate, notificarea formulată de persoană îndreptăţită se soluţionează potrivit art. 10 sau art. 11, prin dispoziţia motivată a primarului unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a aflat imobilul.
Ori, imobilul în litigiu este în prezent demolat şi s-a aflat în raza administrativ teritorială a Primăriei Municipiului Reşiţa, căreia i-a fost transmisă notificarea prin adresa nr. 9/3777 din 24 iunie 2006 de către recurenta-pârâtă, astfel că Primăriei Reşiţa îi revine obligaţia să soluţioneze notificarea formulată de intimata-reclamantă.
Pentru aceste considerente, instanţa, în baza dispoziţiilor art. 314 C. proc. civ., admite recursul declarat de instituţia Prefectului Judeţului Caraş Severin, va casa atât Decizia civilă pronunţată în apel cât şi sentinţa civilă nr. 1350 din 4 mai 2005 a Tribunalului Caraş Severin şi pe fond, obligă Primăria Reşiţa prin Primar să soluţioneze notificarea trimisă acesteia prin adresa nr. 9/3777 din 24 iunie 2003 de către instituţia Prefectului Judeţului Caraş Severin.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Instituţia Prefectului Judeţului Caraş Severin împotriva deciziei civile nr. 1822 din 25 octombrie 2005 a Curţii de Apel Timişoara.
Casează Decizia şi sentinţa civilă nr. 1350 din 4 mai 2005 a Tribunalului Caraş Severin şi, pe fond: obligă Primăria Reşiţa prin Primar să soluţioneze notificarea trimisă prin adresa nr. 9/5777 din 24 iunie 2003.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 76/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 75/2006. Civil → |
|---|
