ICCJ. Decizia nr. 7664/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7664
Dosar nr. 2801/36/2006
Şedinţa publică din 13 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 2 din 6 ianuarie 2005, SC D.S. SRL a respins cererea formulată în baza Legii nr. 10/2001, de către I.J.G., vizând restituirea în natură a imobilului teren în suprafaţă de 1465,90 mp şi construcţie cu destinaţia de moară, situat în comuna Topolog, judeţul Tulcea.
La 31 ianuarie 2005, persoanele îndreptăţite au contestat această dispoziţie, solicitând instanţei, în contradictoriu cu SC D.S. SRL şi A.V.A.S. Bucureşti, să dispună obligarea pârâtei de a le restitui imobilul în deplină proprietate, în calitatea lor de moştenitori ai fostului proprietar, I.I., de la care nemişcătorul a fost preluat abuziv, fără titlu, în anul 1952.
Investit cu soluţionarea litigiului, Tribunalul Tulcea, prin sentinţa civilă nr. 965 din 26 aprilie 2006, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.V.A.S. şi a respins totodată cererea formulată în contradictoriu cu ambii pârâţi, reţinând în esenţă că întrucât imobilul în cauză este evidenţiat în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate, acesta nu poate fi restituit în natură, reclamanţilor cuvenindu-li-se, potrivit dispoziţiilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, doar măsuri reparatorii în echivalent, care urmează a fi propuse de către instituţia publică implicată în privatizare.
În esenţă cu aceeaşi motivare Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia nr. 9 din 15 ianuarie 2007, a respins ca nefondate apelurile declarate de A.C., I.F. (în calitate de moştenitori ai reclamantului I.G.) şi C.R.
În cauză, au declarat recurs în termen legal, C.R., I.F. şi A.C. care, invocând temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţin că instanţele au reţinut greşit incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, întrucât pârâta a devenit proprietar al morii ca efect al predării-primirii „activului nr. 3 Topolog" de către SC M. SA Tulcea, urmare divizării acesteia.
În condiţiile în care, se mai arată, activul era deţinut, la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, de o societate comercială de stat, în cauză erau aplicabile dispoziţiile art. 21 alin.(1)-(2) din Legea nr. 10/2001, moara Topolog fiind dobândită în mod nelegal de către pârâtă care nu poate invoca buna credinţă pentru luarea în stăpânire a bunului litigios.
Recursul se priveşte ca nefondat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed.
Este de necontestat că reclamanţii sunt moştenitorii fostului proprietar al imobilului, I.I., care, prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 7 noiembrie 1941 a dobândit un teren în suprafaţă de 1500 mp şi o construcţie (casă compusă din două camere şi antreu), ambele situate în comuna Topolog, judeţul Tulcea.
În anul 1952, imobilul, împreună cu utilajele achiziţionate de proprietar în vederea edificării unei mori, a fost preluat abuziv de stat şi dat spre folosinţă fostei Întreprinderi Raionale Flamura Roşie Hârşova care a montat moara, iar în anul 1963, a modernizat-o, demolând vechea construcţie şi ridicând o altă clădire cu subsol şi 3 nivele.
Ulterior anului 1991, întregul patrimoniu al acestei societăţi, inclusiv „activul moară Topolog" a fost preluat de SC M. SA, urmare divizării acesteia terenul şi construcţia trecând apoi la SC D.S. SRL.
Ca atare, la data formulării notificării, imobilul solicitat a fi restituit în natură se afla în patrimoniul unei societăţi comerciale integral privatizate, alta decât cele prevăzute prin dispoziţiile art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, în redactarea anterioară republicării, respectiv la care statul este acţionar sau asociat.
Aşa fiind, în mod corect au reţinut instanţele aplicaţiunea în cauză a dispoziţiilor art. 27 alin. (1) din lege, respectiv art. 29 alin. (1) în actuala redactare, care, în contextul dat, conferă persoanelor îndreptăţite dreptul la despăgubiri, în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piaţă a imobilului solicitat.
În consecinţă, recursul urmează a se respinge, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii C.R., I.F. şi A.C. împotriva deciziei nr. 9 din 15 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă.
Obligă recurenţii la plata sumei de 2570 lei cheltuieli de judecată faţă de intimata SC D.S. SRL Tulcea.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 774/2006. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 762/2006. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
