ICCJ. Decizia nr. 7676/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7676
Dosar nr. 29105/3/2006
Şedinţa publică din 13 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin notificarea formulată la 10 iulie 2001, D.N.V. a cerut Prefecturii Municipiului Bucureşti, în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 10/2001, acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, sub forma despăgubirilor băneşti, pentru garsoniera situată în Bucureşti, imobil trecut abuziv, fără titlu, în proprietatea statului.
Cu adresa nr. 28323 din 20 octombrie 2005, entitatea iniţial investită a trimis notificarea spre soluţionare Primăriei Municipiului Bucureşti, în considerarea calităţii acesteia din urmă, de deţinător al imobilului.
Întrucât unitatea deţinătoare nu s-a conformat dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în redactarea ulterioară republicării, persoana îndreptăţită s-a adresat instanţei, solicitând, prin cererea formulată la 18 august 2006, în contradictoriu cu Primăria Municipiului Bucureşti, obligarea pârâtei de a soluţiona cererea formulată pe calea notificării.
Investit cu soluţionarea litigiului, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa nr. 1524 din 22 noiembrie 2006, a admis cererea şi a obligat pârâta să soluţioneze prin dispoziţie motivată notificarea înregistrată la Prefectura municipiului Bucureşti sub nr. 9239/2001, completată cu adresa nr. 18043/2003, sub sancţiunea plăţii către reclamant de daune cominatorii în cuantum de 100 RON, pentru fiecare zi de întârziere.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă că pârâta nu s-a conformat prevederilor legale ce vizează emiterea unei decizii sau dispoziţii motivate, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare.
Cu aceeaşi motivare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 257 din 17 aprilie 2007, a respins ca nefondat apelul pârâtei.
În cauză, a declarat recurs în termen legal Municipiul Bucureşti, prin Primar General care, invocând temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţine în esenţă că în mod greşit acţiunea a fost admisă în condiţiile în care, potrivit legii, termenul de 60 de zile pentru îndeplinirea obligaţiei unităţii deţinătoare de a se pronunţa asupra cererii de restituire poate avea două date de referinţă, fie data depunerii notificării, fie data depunerii actelor doveditoare, iar Normele metodologice fac vorbire de necesitatea existenţei, alăturat notificării şi a celorlalte acte şi de precizarea persoanei îndreptăţite la restituire, în sensul că nu mai deţine alte probe, în sprijinul cererii formulate.
Recursul se priveşte ca nefondat, urmând a fi respins în considerarea următoarelor argumente.
Cazul dedus recursului de faţă pune în discuţie situaţia în care lipseşte răspunsul entităţii investite cu soluţionarea notificării, lipsă generată de conduita culpabilă a acesteia.
Practica judiciară a ultimilor ani a stabilit în mod constant că, în considerarea dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, indiferent dacă persoanei îndreptăţite i se restituie în natură imobilul ori i se oferă restituirea prin echivalent sau chiar i se refuză un atare drept, unitatea deţinătoare este obligată ca asupra solicitării adresată pe calea notificării să se pronunţe printr-o decizie sau dispoziţie motivată.
Ca atare, obligaţia de a se pronunţa asupra cererii de acordare a măsurilor reparatorii decurge din lege şi face parte dintr-o procedură administrativ jurisdicţională prealabilă, instituită în mod imperativ.
Împrejurarea că art. 23 din Legea nr. 10/2001 stabileşte că actele doveditoare ale dreptului de proprietate, pot fi depuse până la data soluţionării notificării, nu exonerează entitatea investită de îndeplinirea obligaţiei prevăzută de lege, prin emiterea într-un termen rezonabil a actului ce marchează finalizarea procedurii administrative.
Or, în cauză, de la data formulării notificării şi până la iniţierea demersului judiciar au trecut mai mult de 5 ani, interval în care nu a fost emisă o dispoziţie motivată de acceptare sau de refuz a cererii de restituire, împrejurare care nu poate fi de natură a afecta interesele legitime ale reclamantului.
Aşa fiind, recursul urmează a se respinge, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Bucureşti prin Primarul General împotriva deciziei nr. 257 din 17 aprilie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7742/2006. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 7662/2006. Civil → |
|---|
