ICCJ. Decizia nr. 77/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 77.
Dosar nr. 26972/1/200.
(nr. vechi 10510/2005)
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2006
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa la 9 august 2002, I.C. a solicitat, în contradictoriu cu Primăria comunei Mereni, obligarea pârâtei să-i lase în deplină proprietate şi posesie imobilul alcătuit din teren şi construcţii situat în comuna Mereni, judeţ Constanţa.
Prin sentinţa civilă nr. 2231/2002 Judecătoria Constanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, această sentinţă rămânând irevocabilă prin respingerea apelului declarat de către reclamant.
Judecând în primă instanţă, Tribunalul Constanţa, secţia civilă, a pronunţat sentinţa nr. 125 din 27 ianuarie 2005 prin care a respins contestaţia ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că obiectul judecăţii îl constituie contestaţia împotriva Dispoziţiei nr. 41 din 14 mai 2002 emisă de Primarul comunei Mereni, prin care a fost respinsă cererea de restituire în natură a suprafeţei de teren de 2600 mp, cu motivarea că aceasta a fost anterior transmisă moştenitorilor lui I.R.
Reclamantul nu a probat incidenţa în cauză a prevederilor Legii nr. 10/2001.
Apelul declarat de către contestator împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 676 C din 13 iunie 2005 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă.
În considerentele deciziei sale, instanţa de apel a arătat că prin motivele de apel contestatorul nu criticat hotărârea primei instanţe prin prisma omisiunii instanţei de a-l obliga pe primar să răspundă la notificările 405 şi 406, ci şi-a manifestat nemulţumirea cu privire la dispoziţia nr. 41 prin care s-a soluţionat notificarea nr. 407.
Din cuprinsul înscrisurilor depuse de primar, rezultă că terenul ce a fost notificat de către contestator se află din anul 1964 în proprietatea familiei G.C. şi nu în domeniul privat al comunei Mereni.
Ca o caracteristică generală a Legii nr. 10/2001, în ceea ce priveşte domeniul de aplicare, aceasta vizează întreaga arie a imobilelor preluate în orice mod de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, fiind irelevant că sunt imobile cu destinaţie de locuinţă sau nu, terenuri cu şi fără construcţii şi nu imobile care se află în proprietatea unei persoane fizice cum este cazul în speţă.
Împotriva deciziei date în apel a declarat recurs contestatorul care a arătat că la dosar se afla actul de proprietate, actul de moştenitor prin succesiune nr. 92/1963 şi notificarea nr. 407 din 9 august 2001. Notificarea nr. 405 din 9 august 2001 reprezintă imobil teren în suprafaţă de 1500 mp situat în intravilanul comunei Mereni, iar notificarea nr. 406 din 9 august 2001 reprezintă imobil teren în suprafaţă de 1200 mp situat în intravilanul comunei Mereni.
În dovedirea recursului, în condiţiile art. 305 C. proc. civ., la dosarul cauzei au fost depuse, în copie, certificatul de moştenitor nr. 92/1963 şi notificările nr. 405-407/2001.
Curtea a apreciat că recursul este nul, pentru următoarele considerente:
Conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304.
Întrucât recursul este o cale extraordinară de atac, în această etapă procesuală nu poate fi făcută orice critică, ci nemulţumirea recurentului trebuie circumscrisă motivelor de nelegalitate strict şi limitativ prevăzute în art. 304 C. proc. civ.
În caz contrar, devine aplicabilă sancţiunea nulităţii căii de atac reglementată de art. 306 alin. (3) C. proc. civ.
Verificând cererea de recurs întocmită de Ivan Constantin, Curtea a constatat că aceasta nu cuprinde nici o critică împotriva hotărârii instanţei de apel, ci este limitată la o înşiruire de înscrisuri, fără să se arate în ce măsură aprecierea/neluarea în considerare a înscrisurilor ar fi determinat pronunţarea unei soluţii nelegale.
În aceste condiţii, recursul nu poate fi considerat motivat, astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. rap. la art. 306 alin. (3) C. proc. civ. se va constata nulitatea căii de atac, cu consecinţa rămânerii irevocabile a hotărârii date în apel.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE.
Constată nul recursul declarat de reclamantul I.C. împotriva deciziei civile nr. 676 din 13 iunie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 784/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 769/2006. Civil → |
|---|
