ICCJ. Decizia nr. 769/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 769
Dosar nr. 26929/1/200.
(nr. vechi 10467/2005)
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2006
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia civilă, la 30 iunie 2004, reclamantul T.H.M. a chemat în judecată pe pârâtul C.O.S.T. pentru ca instanţa, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună plata unei despăgubiri în valoare de 30 miliarde lei să interzică C.O.S.T. folosirea, fără acordul reclamantului, a tehnologiei pentru care acesta are brevet de invenţie, confiscarea sumei de 150 miliarde lei reprezentând veniturile obţinute de C.O.S.T. din vânzarea oţelului elaborat conform tehnologiei brevetate de reclamant şi 50 milioane lei daune morale.
În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că la 19 iulie 2000 reclamantul a depus la managerul C.O.S.T. adresa nr. 18810 prin care îl informa că a elaborat o tehnologie privind decarburarea şi degazarea oţelurilor inoxidabile în vid pe care a dat-o spre studiu Consiliului Tehnico-Economic al C.O.S.T.
Deşi pârâta a comunicat reclamantului că nu este interesată de aplicarea tehnologiei propuse de acesta, ulterior şi-a modificat tehnologia, înlocuind-o cu cea prezentată de reclamant.
La 13 iulie 2004 pârâta a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea reclamantului la 10 miliarde lei cu titlu de despăgubiri.
Prin sentinţa civilă nr. 336 din 23 martie 2005 Tribunalul Dâmboviţa, secţia civilă, a respins ambele cereri ca nefondate.
Împotriva acestei sentinţe reclamantul a declarat apel, pe care Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, l-a anulat ca netimbrat, prin Decizia civilă nr. 924 din 23 iunie 2005.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că apelantul nu a achitat taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar, deşi a fost citat cu această menţiune.
Decizia instanţei de apel a fost recurată de către apelant, critica privind următoarele aspecte:
Dovada de îndeplinire a procedurii de citare a fost greşit apreciată de către instanţă, cu încălcarea prevederilor art. 92 alin. (1) C. proc. civ.
Recurentul locuieşte într-un imobil care are intrarea asigurată de uşă cu interfon. Agentul procedural nu a putut să intre şi să afişeze citaţia pe uşa locuinţei recurentului, pentru că acesta nu era acasă. Dacă agentul a apelat la o persoană din imobil care să-i deschidă uşa, atunci aceasta trebuia să primească citaţia, iar în caz de refuz să se consemneze în procesul-verbal. Numai în aceste condiţii, citaţia putea fi afişată pe uşa locuinţei recurentului.
Instanţa de apel nu a cenzurat toată această situaţie şi nu a stabilit faptul că, deşi agentul procedural s-a aflat în faţa unei clădiri cu mai multe apartamente, nu a efectuat procedura de citare în condiţiile cerute de art. 92 alin. (3) şi (4) C. proc. civ.
Procedându-se astfel, recurentului i-a fost încălcat dreptul de apărare. Taxa de timbru era modică, astfel încât nu s-ar fi pus problema neachitării ei.
Cu ocazia dezbaterilor în fond, în dezvoltarea aceluiaşi motiv de recurs, recurentul a arătat că hotărârea instanţei de apel este nelegală şi pentru că nu s-a ţinut cont de faptul că de la data la care a primit citaţia şi până la termenul la care s-a soluţionat apelul nu trecuseră 15 zile, aşa cum impune art. 1141 alin. (3) C. proc. civ.
În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Analizând Decizia instanţei de apel, prin prisma motivelor de casare invocate prin cererea de recurs şi dezvoltate ulterior, Curtea a apreciat că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Situaţiile cu care se poate confrunta agentul procedural cu ocazia înmânării citaţiei sunt enunţate în art. 92 C. proc. civ.
Conform art. 92 alin. (3) C. proc. civ., dacă cel citat nu se găseşte la domiciliu sau dacă, în cazul hotelurilor sau clădirilor compuse din mai multe apartamente, el nu a indicat camera sau apartamentul în care locuieşte, agentul va înmâna citaţia, în primul caz, unei persoane din familie, sau, în lipsă, oricărei alte persoane care locuieşte cu dânsul, sau care, în mod obişnuit, primeşte corespondenţa, iar, în celelalte cazuri, administratorului, portarului, ori celui ce în mod obişnuit îl înlocuieşte; persoana care primeşte citaţia va semna adeverinţa de primire, agentul certificându-i identitatea şi semnătura şi încheind proces-verbal despre cele urmate.
Textul enunţat stabileşte două ipoteze.
1. cel citat nu se găseşte la domiciliu;
2. citaţia trebuie înmânată într-un hotel sau o clădire cu mai multe apartamente, fără să fi fost indicată camera sau apartamentul în care locuieşte cel citat.
În speţă, este incidentă prima ipoteză, pentru că numărul apartamentului ocupat de către recurent a fost menţionat în cuprinsul citaţiei (fila 6 dosar 5258/2005 al Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă).
Art. 92 alin. (3) C. proc. civ. arată şi cum trebuie să procedeze agentul procedural în acest caz: înmânează citaţia unei persoane din familie, sau, în lipsă, oricărei alte persoane care locuieşte cu cel citat, sau care, în mod obişnuit, primeşte corespondenţa.
Numai dacă persoana din familie sau care locuieşte cu cel citat ori îi primeşte în mod obişnuit corespondenţa refuză să primească citaţia, trebuie făcută această menţiune. În speţă, agentul procedural nu a întâlnit o asemenea persoană.
Potrivit art. 92 alin. (4) C. proc. civ., dacă persoanele arătate în alineatul precedent nu voiesc ori nu pot să semneze adeverinţa de primire, agentul va încheia proces-verbal, lăsând citaţia în mâna lor; dacă cei arătaţi nu voiesc să primească citaţia sau sunt lipsă, agentul va afişa citaţia, fie pe uşa locuinţei celui citat, fie, dacă nu are indicaţia apartamentului sau camerei locuite, pe uşa principală a clădirii, încheind de asemenea proces-verbal despre toate acestea.
Ca atare, dacă agentul procedural nu găseşte nici o persoană la locuinţa celui citat, aşa cum s-a întâmplat în speţă- are obligaţia să afişeze citaţia pe uşa locuinţei celui citat şi să încheie despre aceasta proces-verbal, lucru care s-a şi petrecut în cauză.
Doar dacă nu ar fi fost indicat numărul apartamentului, citaţia trebuia înmânată administratorului, portarului, ori celui ce în mod obişnuit îl înlocuieşte.
Nu a putut fi primită nici argumentaţia privitoare la nerespectarea termenului de înmânare a citaţiei, prevăzut de art. 1141 alin. (3) teza I C. proc. civ.
Potrivit acestui text, primul termen de judecată va fi astfel stabilit încât de la data primirii citaţiei pârâtul să aibă la dispoziţie cel puţin 15 zile pentru a-şi pregăti apărarea, iar în procesele urgente, cel puţin 5 zile.
În mod evident, intenţia legiuitorului a fost de a proteja interesele părţii cu legitimare procesuală pasivă, căreia i-a pus la dispoziţie, numai pentru primul termen de judecată, o perioadă de timp mai mare de la primirea citaţiei, în care să-şi poată pregăti apărarea.
Prevederea menţionată nu-şi găseşte aplicare în speţă, de vreme ce I.C. a avut calitatea de apelant în procesul în care citaţia i-a fost comunicată la 13 iunie 2005, termenul fiind la 23 iunie 2005.
Având în vedere cele mai sus arătate, criticile formulate nu întrunesc cerinţele art. 304 pct. 5 C. proc. civ., motiv pentru care în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat cu consecinţa rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul T.H.M. împotriva deciziei civile nr. 924 din 23 iunie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7765/2006. Civil. Anulare act. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 772/2006. Civil → |
|---|
