ICCJ. Decizia nr. 7729/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea din 22 aprilie 2003, precizată la 29 iulie 2003, reclamantul T.G. a chemat în judecată pe pârâtul Primarul Municipiului Oradea, solicitând anularea Dispoziției nr. 404 din 12 aprilie 2003 și obligarea parții adverse la restituirea în natură a unui aparat Röentgen sau plata sumei de 300.000.000 lei, contravaloarea acestui bun.
în motivarea cererii, întemeiate pe Legea nr. 10/2001, reclamantul a susținut că:
- a fost obligat în anul 1959 să "doneze" statului un aparat Röentgen;
- Judecătoria Oradea, prin sentința civilă nr. 13062 din 6 decembrie 2002, investită cu formula executorie, a constatat nulitatea absolută a așa zisei donații;
- pârâtul i-a respins notificarea prin care solicita restituirea în natură sau măsurii reparatorii în echivalent, pe considerentul că bunul revendicat se afla în detenția Direcției de Sănătate Publică Oradea și, oricum, nu sunt îndeplinite cerințele art. 6 alin. (1) și (2) din Legea nr.10/2001.
Pe parcursul procesului, în cauză au fost introduși T.R.D., în calitate de moștenitoare a reclamantului decedat, precum si Direcția de Sănătate Publică Bihor, Ministerul Finanțelor Publice și Prefectura județului Bihor, în calitate de pârâți (la cererea succesoarei defunctului).
Tribunalul Bihor, prin sentința civilă nr. 540 din 19 septembrie 2005, a admis contestația și, drept consecință, a dispus anularea actului și restituirea în natură a bunului solicitat (aparat Röentgen marca Siemens) sau a contravalorii acestuia (40.925 Euro).
S-a reținut că:
- bunul în discuție a aparținut defunctului reclamant, care în anul 1959, l-a "donat" statului;
- ulterior, s-a constatat prin hotărâre judecătorească irevocabilă nulitatea absolută a actului de donație;
- expertiza efectuată în cauză a evidențiat că aparatul revendicat constituie un bun imobil prin destinație, în sensul art. 468 și art. 469 C. civ., precum și valoarea acestuia;
- notificarea formulată de către defunctul proprietar a fost respinsă prin dispoziția atacată, a cărei anulare se impune în temeiul art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel Oradea, secția mixtă, prin decizia nr. 17 din 8 februarie 2006, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice (prin D.G.F.P. Bihor), Primăria Oradea, Primarul Municipiului Oradea și Direcția de Sănătate Publică Oradea.
S-a reținut că:
- Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă deoarece instanța de fond a stabilit în subsidiar dreptul reclamantei la despăgubiri;
- Primarul Municipiului Oradea are, de asemenea calitate procesuală pasivă deoarece a emis o dispoziție care trebuie să fie lipsită de efecte juridice și pe de altă parte, era dator să redirecționeze notificarea, dacă aprecia că i-a fost incorect adresată;
- are calitate procesuală pasivă și Direcția de Sănătate Publică Bihor deoarece bunul preluat abuziv a fost utilizat de o instituție din subordinea sa;
- poziția apelanților de invocare a lipsei propriei calități procesuale pasive, a obligat instanța de fond să formuleze dispozitivul în mod generic,urmând ca toate aceste instituții să demareze procedura stabilită prin art. 16 din Legea nr. 247/2005, Titlul VII.
Pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Direcția de Sănătate Publică Bihor și Primarul Municipiului Oradea au declarat recurs, prin care au solicitat modificarea ultimei hotărâri, în sensul respingerii acțiunii.
în motivarea recursurilor, pârâții au susținut că:
- Direcția de Sănătate Publică Bihor este o instituție descentralizată cu personalitate juridică, și nicidecum o unitate sanitară cu activitate radiologică, nu deține și nu a deținut aparatul în discuție, iar potrivit art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, proprietarul nu era îndreptățit la măsuri reparatorii deoarece bunul mobil nu a fost preluat de stat odată cu vreun imobil;
- nu s-a stabilit că aparatul solicitat a fost preluat abuziv odată cu un imobil și că mai există (Primarul Municipiului Oradea);
- în speță nu s-a făcut dovada că ar fi incidente dispozițiile art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, iar eventualele despăgubiri se stabilesc de Comisia Centrală, conform art. 13 alin. (1) din Legea nr. 247/2005, Titlul VII (Ministerul Finanțelor Publice).
Toate sunt fondate deoarece:
- potrivit art. 6 din Legea nr. 10/2001, în cazul imobilelor prin destinație, acordarea măsurilor reperatorii este condiționată de preluarea abuzivă a acestora concomitent cu imobilul propriu zis, precum și de constatarea existenței lor fizice;
- aparatul Röentgen solicitat constituie indiscutabil un bun imobil prin destinație, iar fostul proprietar și moștenitoarea acestuia nu au susținut că ar fi fost preluat de stat odată cu vreun imobil propriu zis și nici nu au dovedit existența lui fizică la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Așa fiind, conform art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., cele trei recursuri au fost admise, în sensul casării ambelor hotărâri, rejudecării și respingerii contestației.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7874/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6662/2006. Civil → |
|---|
