ICCJ. Decizia nr. 7786/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7786
Dosar nr. 4646/1/2006
Şedinţa publică din 3 octombrie 2006
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa sub nr. 3345 din 1 iulie 2004 reclamantele D.C.C. şi C.A.I. au chemat în judecată pe pârâta SC S. SA Târgovişte solicitând, în principal, restituirea în natură a imobilului teren, în suprafaţă de 8228 mp, precum şi a tuturor clădirilor edificate pe acesta, iar în situaţia imposibilităţii restituirii în natură pârâta să fie obligată la măsuri reparatorii prin echivalent.
În motivarea acţiunii reclamantele au arătat că sunt moştenitoarele defunctului C.I. care a fondat fabrica de sticlă din Târgovişte, imobil care a fost preluat de stat fără titlu întrucât nu a figurat în Decretul nr. 119/1948 şi nici în alte acte normative ulterioare.
În cauză a fost introdusă în calitate de pârâtă şi A.V.A.S. (fila 72 fond).
Prin sentinţa civilă nr. 536 din 13 mai 2005 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa s-a admis acţiunea formulată de reclamante, s-a dispus anularea deciziei din data de 18 iunie 2004 emisă de pârâtă şi s-a constatat că reclamantele sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii prin echivalent.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că bunicul reclamantelor a edificat o fabrică de sticlă, care, în urma partajului voluntar din 27 martie 1944 a revenit tatălui reclamantelor. Această fabrică situată pe un teren de 3800 mp a fost trecută abuziv în proprietatea statului, actualmente fiind evidenţiată în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate, A.V.A.S. deţinând un procent din capitalul social al societăţii, astfel că reclamantele au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent.
Împotriva sentinţei pronunţate în cauză au declarat apel reclamantele şi pârâta A.V.A.S.
În motivarea apelului reclamantele au susţinut că în mod greşit nu le-a fost admisă cererea de restituire în natură a imobilelor întrucât în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Apelanta A.V.A.S. a invocat excepţia tardivităţii modificării acţiunii de către reclamante pe calea precizării de acţiune la termenul de judecată din 2 decembrie 2004, de asemenea, această apelantă a susţinut că acţiunea intimatelor-reclamante împotriva A.V.A.S. este inadmisibilă faţă de împrejurarea că nu au urmat procedura prealabilă sesizării instanţei, iar pe de altă parte, că imobilul în litigiu nu face obiectul Legii nr. 10/2001, nefiind preluat în mod abuziv în proprietatea statului.
Prin Decizia civilă nr. 9 din 20 ianuarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti au fost respinse ca nefondate apelurile declarate în cauză.
În motivarea acestei decizii s-au reţinut, în esenţă, următoarele: imobilul în cauză este deţinut de o societate comercială privatizată şi se aplică dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, modificată, reclamantele fiind îndreptăţite la măsuri reparatorii prin echivalent.
S-a reţinut că este neîntemeiată critica privind respingerea excepţiei tardivităţii modificării cererii de chemare în judecată a apelantei, faţă de dispoziţiile art. 134 C. proc. civ., ca şi susţinerea că reclamantele nu au respectat procedura administrativă prealabilă. Faţă de prevederile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 imobilul în litigiu face obiectul acestei legi, contrar susţinerilor apelantei A.V.A.S.
Decizia pronunţată în apel a fost atacată cu recurs de către reclamante şi A.V.A.S.
Recurentele-reclamante au susţinut că Decizia recurată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii, instanţa de apel înlăturând în mod nejustificat incidenţa în cauză a prevederilor art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, modificată, considerând că se aplică dispoziţiile art. 29, care de fapt a fost abrogat, solicitând, pe fond, restituirea în natură a imobilelor abuziv preluate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă A.V.A.S. a invocat lipsa calităţii procesuale pasive întrucât criticile din acţiune vizează Decizia emisă de SC S. SA Târgovişte. A susţinut de asemenea că imobilele în litigiu nu fac obiectul Legii nr. 10/2001 nefiind imobile preluate în mod abuziv în proprietatea statului conform art. 1 şi art. 2 din lege şi că reclamantele nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra acestor imobile, conform art. 3 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate şi dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile declarate în cauză sunt întemeiate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Din probatoriul administrat în cauză a rezultat incontestabil că imobilul în litigiu a fost preluat de stat în mod abuziv.
Acest imobil este deţinut de SC S. SA, la care Statul Român deţine 36,6 % din capital.
În atare situaţie, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 20 alin. (2), devenit art. 21 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 modificată şi nu prevederile art. 27 devenit art. 29, cum a statuat, în mod nelegal, instanţa de apel.
Ca urmare, imobilul este restituibil în natură, în măsura în care valoarea sa este mai mică sau egală cu valoarea acţiunilor statului, iar măsuri reparatorii prin echivalent se acordă numai dacă valoarea imobilului este mai mare decât valoarea părţii statului.
În sensul prevederilor legale menţionate, este necesară stabilirea valorii imobilului precum şi valoarea acţiunilor statului. Instanţele anterioare nu au fost preocupate de lămurirea acestor aspecte, deşi în primă instanţă reclamantele au cerut proba cu expertiză de specialitate pentru identificarea şi evaluarea imobilului.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte urmează a admite recursurile declarate în cauză, a casa Decizia pronunţată în apel care a fost dată cu aplicarea greşită a legii şi a trimite cauza spre rejudecare instanţei de apel, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) şi art. 313 C. proc. civ.
Instanţa de rejudecare urmează a administra probele ce se impun pentru identificarea imobilelor preluate de stat de la autorul recurentelor-reclamante, evaluarea acestora precum şi a acţiunilor deţinute de stat, în sensul prevederilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, modificată, cu observarea şi respectarea dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de D.C.C. şi C.A.I. şi de A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 9 din 20 ianuarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7940/2006. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 768/2006. Civil → |
|---|
