ICCJ. Decizia nr. 7787/2006. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7787
Dosar nr.7675/111/2006
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2007
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 29 noiembrie 2006, reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie pentru o perioadă de cel mult 3 ani a numitului C.V.
În motivare s-a susţinut că pârâtul a fost returnat din Franţa, la data de 3 septembrie 2006 în baza Acordului de Readmisie încheiat de România cu această ţară, deoarece nu a respectat termenul legal de şedere pe teritoriul acesteia.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 38, art. 39, art. 52 şi art. 55 din Legea nr. 248/2005.
Prin sentinţa civila nr. 160/C/2007 din 8 februarie 2007 pronunţata de Tribunalul Bihor in dosar nr. 7675/111/2006, a fost respinsă acţiunea reclamantei Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva pârâtului C.V. şi în contradictoriu cu Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, cu motivarea că din declaraţia redactata de organul de politie şi din probele dosarului, nu rezulta ca paratul C.V. ar reprezenta un pericol în sensul celor prevăzute de Legea nr. 248/2005, pentru a restrânge dreptul la libera circulaţie.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Direcţia Generala de Paşapoarte, solicitând admiterea, schimbarea în tot a hotărârii apelate in sensul admiterii cererii de restrângere a dreptului la libera circulaţie în Franţa a intimatului C.V.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelanta a arătat că intimatul a fost returnat din Franţa la data de 3 septembrie 2006 în baza acordului de readmisie încheiat de România cu această ţară, ratificat prin HG nr. 278/1994.
Prin Decizia civilă nr. 181 A din 8 mai 2007 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, s-a respins, ca nefondat, apelul reclamantei Direcţia Generala de Paşapoarte, reţinându-se următoarele.
Articolul 3 din Protocolul Convenţiei Europene a Drepturilor Omului statuează ca restrângerea exercitării dreptului la libera circulaţie nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie masuri necesare într-o societate democratica pentru securitate naţionala, siguranţa publica, menţinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii sau a moralei ori pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.
Potrivit normelor comunitare, accesul la libera circulaţie nu poate fi limitat pentru simpla neîndeplinire a formalităţilor privind intrarea, circulaţia şi ieşirea străinilor din ţară, o astfel de măsura putând fi luata doar dacă este pusă în pericol securitatea naţionala, siguranţa publică, protecţia sănătăţii sau a moralei, ceea ce presupune o ameninţare serioasa şi suficienta care sa afecteze interesele fundamentale ale societăţii, ceea ce în speţa nu s-a dovedit.
După data de 1 ianuarie 2007, odată cu aderarea României la Uniunea Europeana, restrângerea libertăţii de circulaţie a cetăţenilor români, deveniţi conform art. 17 din Tratatul Comunităţii Europene cetăţeni ai Uniunii Europene, nu se mai poate face decât cu respectarea reglementarilor comunitare in domeniu şi anume a Directivei nr. 38/2004 şi a Regulamentului 1612/1968.
În contra acestei din urmă decizii a declarat recurs reclamanta Direcţia Generala de Paşapoarte, prin care a solicitat schimbarea în tot a deciziei recurate şi, pe fond, admiterea cererii şi restrângerea dreptului pârâtului la liberă circulaţie în Franţa, pe o perioadă de cel mult 3 ani.
În motivarea recursului, al cărui temei juridic nu a fost indicat, recurenta a susţinut că soluţia pronunţată în cauză ar fi contrară art. 38 lit. a) şi art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005.
Această critică, a cărei dezvoltare permite încadrarea în ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este fondată pentru următoarele considerente:
Începând cu 1 ianuarie 2007, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, cetăţenii români beneficiază de dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre în condiţiile prevăzute de Directiva 2004/3 8/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, care are prioritate faţă de legislaţia internă şi tratatele de readmisie anterioare.
Potrivit art. 6 alin. (1) şi art. 27 din menţionata directivă, cetăţenii Uniunii au dreptul de şedere pe teritoriul unui alt stat membru pe o perioadă de cel mult 3 luni fără nicio formalitate, iar restrângerea acestui drept se poate face numai pentru motive de ordine publică, siguranţă publică sau sănătate publică, fiind totodată necesar ca măsurile restrictive luate în primele două cazuri să respecte principiul proporţionalităţii şi să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză.
Or, în declaraţia dată la returnare (fila 5 dosar fond), pârâtul a recunoscut că a părăsit România la data de 20 august 2006 şi a locuit fără forme legale până la data de 3 septembrie 2006, când a fost expulzat din Franţa în România, în urma deciziei Tribunalului Rhave.
Cum pârâtul a fost judecat de o instanţă străină şi nu a respectat hotărârea dată, această conduită este evident contrară ordinei publice şi justifică aplicarea măsurii restrictive prevăzute de art. 27 alin. (1) din directiva precizată şi art. 38 din Legea nr. 248/2005.
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., prezentul recurs va fi admis în sensul casării ambelor hotărâri şi rejudecării pricinii.
Totodată, urmează ca în rejudecare să fie admisă cererea reclamantei şi, potrivit art 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 şi criteriilor înscrise în art. 27 alin. (2) al Directivei 2004/3 8/CE, să se limiteze exercitarea dreptului pârâtului la liberă circulaţie în Franţa pe timp de 6 luni.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei nr. 181 A din 8 mai 2007 a Curţii de Apel Oradea.
Casează Decizia recurată precum şi sentinţa nr. 160 din 8 februarie 2007 a Tribunalului Bihor şi rejudecând admite cererea, dispune limitarea exercitării dreptului la liberă circulaţie al pârâtului C.V. pe teritoriul Franţei pe timp de 6 luni.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 noiembrie 2007.
5
6
| ← ICCJ. Decizia nr. 7783/2006. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 7788/2006. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
