ICCJ. Decizia nr. 7788/2006. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7788
Dosar nr. 7882/111/2006
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2007
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea actelor dosarului, rezultă următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 174 din 12 februarie 2007 a Tribunalului Bihor a fost respinsă cererea formulată de Direcţia Generală de Paşapoarte, prin care a solicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie al pârâtei C.V. pe timp de până la 3 ani.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere că dispoziţiile art. 38 din Legea nr. 247/2005 nu sunt imperative şi că exercitarea acestui drept nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică pentru securitatea naţională, siguranţa publică, menţinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 182 din 8 mai 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Curtea a apreciat că expulzarea dispusă de autorităţile belgiene nu este prin ea însăşi suficientă pentru ca instanţa română să interzică la rândul ei dreptul la liberă circulaţie al pârâtei, ci trebuie să aprecieze necesitatea luării unei atari măsuri, în raport de ordinea juridică în vigoare la momentul aplicării ei.
Împotriva acestei decizii, Direcţia Generală de Paşapoarte a declarat recursul de faţă, solicitând admiterea lui şi modificarea soluţiei în sensul admiterii cererii, astfel cum a fost formulată.
Se susţine în esenţă că în mod greşit nu s-a făcut aplicarea în cauză a prevederilor art. 38 lit. a) şi art. 39 din Legea nr. 248/2005, considerându-se că acestea contravin reglementărilor internaţionale.
Recursul este întemeiat, urmând a fi admis în sensul celor ce urmează:
Potrivit art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie a cetăţenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani, cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie, iar potrivit art. 39 pct. 1 măsura se dispune la solicitarea Direcţiei Generale de Paşapoarte, cu privire la statul de pe teritoriul căruia s-a dispus returnarea.
Rezultă din redactarea textului că singura condiţie pentru ca instanţa să poată aprecia asupra oportunităţii instituirii restricţiei este returnarea ca urmare a acordului de readmisie, fără a se putea verifica procedura şi condiţiile în care s-a dispus returnarea.
Aceste prevederi legale sunt în acord cu art. 25 din Constituţie, potrivit căruia dreptul la liberă circulaţie în ţară şi străinătate este garantat. Legea stabileşte condiţiile exercitării acestui drept, ceea ce nu înseamnă că libertatea de circulaţie este absolută; ea trebuie să se exercite potrivit unor reguli, cu îndeplinirea şi respectarea unor condiţii prevăzute de lege.
De asemenea, potrivit art. 2 alin. (4) din Protocolul nr. 4 la CEDO, drepturile recunoscute în paragraful I pot, în anumite zone determinate, să facă obiectul unor restrângeri, care, prevăzute de lege, sunt justificate de interesul public într-o societate democratică.
Şi art. 27 din Directiva 38/2004/CE a Parlamentului European permite statelor membre să restrângă libertatea de circulaţie şi de şedere a cetăţenilor Uniunii, pentru motive de ordine publică, dacă măsurile de restrângere respectă principiul proporţionalităţii şi se întemeiază exclusiv pe conduita persoanei în cauză. Rezultă că nu s-a înlăturat dreptul statelor membre de a stabili măsuri restrictive pentru proprii cetăţeni.
În raport de cele arătate, se constată că dispoziţiile invocate în susţinerea acţiunii nu sunt în contradicţie cu reglementările internaţionale, că libera circulaţie recunoscută ca un drept fundamental, nu este absolut, condiţiile exercitării lui fiind stabilite de lege.
În speţă, s-a făcut dovada că pârâta, neştiutoare de carte, a fost returnată din Belgia, unde a stat peste 3 luni, după ce a fost „ridicată" de la o staţie de metrou, pentru şedere ilegală (fila 4 dosar fond).
În aceste condiţii, rezultă că sunt pe deplin aplicabile prevederile art. 38 şi art. 39 din Legea nr. 248/2005, în raport de care recursul de faţă va fi admis, conform art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., în sensul casării deciziei, precum şi a sentinţei pronunţate în cauză.
În rejudecare, se va admite cererea, dispunându-se limitarea dreptului la liberă circulaţie al pârâtei, pe teritoriul Belgiei, pe timp de 1 an.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, D.G.P. împotriva deciziei nr. 182 A din 8 mai 2007 a Curţii de Apel Oradea.
Casează Decizia recurată precum şi sentinţa nr. 174 din 12 februarie 2007 a Tribunalului Bihor şi rejudecând admite cererea, dispune restrângerea dreptului la liberă circulaţie al pârâtei C.V. pe teritoriul Belgiei pe timp de 1 an.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7787/2006. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 7748/2006. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
