ICCJ. Decizia nr. 7783/2006. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 7783

Dosar nr. 6820/111/2006

Şedinţa publică din 15 noiembrie 200.

Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 1 noiembrie 2006, reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie pentru o perioadă de cel mult 3 ani a numitului C.P.

În motivare s-a susţinut că pârâtul a fost returnat din Franţa, la data de 21 iunie 2006 în baza Acordului de Readmisie încheiat de România cu această ţară, deoarece nu a respectat termenul legal de şedere pe teritoriul acesteia.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 38, art. 39, art. 52 şi art. 55 dinLegea nr. 248/2005.

Prin sentinţa civila nr. 122/C/2007 din 31 ianuarie 2007 pronunţata de Tribunalul Bihor in dosar nr. 6820/111/2006, a fost respinsa acţiunea reclamantei Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva paratului C.P. şi în contradictoriu cu Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, cu motivarea că din declaraţia redactată de organul de poliţie şi din probele dosarului, nu rezultă că pârâtul C.P. ar reprezenta un pericol în sensul celor prevăzute de Legea nr. 248/2005, pentru a restrânge dreptul la libera circulaţie.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Direcţia Generala de Paşapoarte, solicitând admiterea, schimbarea în tot a hotărârii apelate în sensul admiterii cererii de restrângere a dreptului la liberă circulaţie în Franţa a intimatului C.P.

Prin Decizia civilă nr. 229/2007 A din 22 mai 2007 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, s-a respins, ca nefondat, apelul reclamantei Direcţia Generala de Paşapoarte, reţinându-se următoarele.

Articolul 3 din Protocolul Convenţiei Europene a Drepturilor Omului statuează ca restrângerea exercitării dreptului la libera circulaţie nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare într-o societate democratica pentru securitate naţională, siguranţă publică, menţinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii sau a moralei ori pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.

Potrivit normelor comunitare, accesul la libera circulaţie nu poate fi limitat pentru simpla neîndeplinire a formalităţilor privind intrarea, circulaţia şi ieşirea străinilor din ţară, o astfel de măsura putând fi luată doar dacă este pusă în pericol securitatea naţională, siguranţa publică, protecţia sănătăţii sau a moralei, ceea ce presupune o ameninţare serioasă şi suficientă care să afecteze interesele fundamentale ale societăţii, ceea ce în speţă nu s-a dovedit.

După data de 1 ianuarie 2007, odată cu aderarea României la Uniunea Europeana, restrângerea libertăţii de circulaţie a cetăţenilor români, deveniţi conform art. 17 din Tratatul Comunităţii Europene cetăţeni ai Uniunii Europene, nu se mai poate face decât cu respectarea reglementărilor comunitare în domeniu şi anume a Directivei nr. 38/2004 şi a Regulamentului 1612/1968.

În contra acestei din urmă decizii a declarat recurs reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte, prin care a solicitat schimbarea în tot a hotărârii recurate şi pe fond, admiterea cererii şi restrângerea dreptului pârâtului la liberă circulaţie în Franţa.

În motivarea recursului, al cărui temei juridic nu a fost indicat, recurenta a susţinut că soluţia pronunţată în cauză ar fi contrară art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005.

Această critică, a cărei dezvoltare permite încadrarea în ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este fondată pentru cele ce urmează:

Începând cu data de 1 ianuarie 2007, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, cetăţenii români beneficiază de dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre în condiţiile prevăzute de Directiva 2004/3 8/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, care are prioritate faţă de legislaţia internă şi tratatele de readmisie anterioare.

Potrivit art. 6 alin. (1) şi art. 27 din menţionata directivă, cetăţenii Uniunii au dreptul de şedere pe teritoriul unui alt stat membru pe o perioadă de cel mult 3 luni fără nicio formalitate, iar restrângerea acestui drept se poate face numai pentru motive de ordine publică, siguranţă publică sau sănătate publică, fiind totodată necesar ca măsurile restrictive luate în primele două cazuri să respecte principiul proporţionalităţii şi să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză.

Or, în declaraţia dată la returnare (fila 4 dosar fond), pârâtul a recunoscut că a locuit fără forme legale în Franţa timp de 5 luni, perioadă în care a lucrat ca zugrav în cadrul unei firme.

Această conduită a pârâtului este evident contrară ordinei publice şi justifică aplicarea măsurii restrictive prevăzute de art. 27 alin. (1) din directiva precizată şi art. 38 din Legea nr. 248/2005.

Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., prezentul recurs va fi admis în sensul casării ambelor hotărâri şi rejudecării pricinii.

Totodată, urmează ca în rejudecare să fie admisă cererea reclamantei şi, potrivit art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 şi criteriilor înscrise în art. 27 alin. (2) al Directivei 2004/3 8/CE, să se limiteze exercitarea dreptului pârâtului la liberă circulaţie în Franţa pe timp de 6 luni.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de reclamantul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei nr. 229/A din 22 mai 2007 a Curţii de Apel Oradea.

Casează Decizia recurată precum şi sentinţa nr. 122 din 31 ianuarie 2007 a Tribunalului Bihor şi rejudecând admite cererea şi dispune limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie al pârâtului C.P. pe timp de 6 luni, pe teritoriul Franţei.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 noiembrie 2007.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 7783/2006. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs