ICCJ. Decizia nr. 7809/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7809
Dosar nr. 6634/1/2006
Şedinţa publică din 4 octombrie 2006
Deliberând asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată, la 24 ianuarie 2003, la Tribunalul Mureş, reclamanţii R.Z., V.P., V.N., B.S., K.J. şi G.A. au contestat, în temeiul Legii nr. 10/2001, dispoziţia nr. 231 din 16 decembrie 2002 emisă de Consiliul judeţean Mureş prin care a fost respinsă notificarea de restituire în natură a imobilului situat în Târgu Mureş, preluat de stat în mod abuziv în temeiul Decretului nr. 92/1950. Reclamanţii, în calitate de moştenitori legali ai fostului proprietar R.F. au solicitat anularea dispoziţiei emise de Consiliul judeţean Mureş şi restituirea în natură a imobilului.
Soluţionând litigiul în primă instanţă, Tribunalul Mureş, prin sentinţa civilă nr. 422 din 21 mai 2003, a respins acţiunea, cu motivarea că imobilul aflat în litigiu, face parte din domeniul public al judeţului Mureş, fiind dat în administrarea A.A.P.M. Târgu Mureş.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, prin Decizia nr. 156/A din 4 noiembrie 2003, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei Tribunalului Târgu Mureş, cu aceeaşi motivare că imobilul a fost cuprins în domeniul public încă din anul 1999.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 6180 din 9 noiembrie 2004, a admis recursul declarat de reclamanţi şi a casat Decizia curţii de apel, trimiţând cauza aceleiaşi instanţe, pentru rejudecarea apelului cu recomandarea completării probelor în vederea stabilirii situaţiei juridice a imobilului.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, prin Decizia nr. 473/A din 15 noiembrie 2005, rejudecând pricina, a admis apelul reclamanţilor şi a schimbat în tot sentinţa civilă nr. 422/2003 a Tribunalului Mureş în sensul că a admis contestaţia formulată de reclamanţi, a anulat dispoziţia nr. 231/2002 emisă de Consiliul judeţean Mureş şi a dispus restituirea în natură a imobilului, cu obligarea reclamanţilor la restituirea despăgubirilor ce le-au încasat, în temeiul Legii nr. 112/1995, conform hotărârii nr. 743/1998 a Comisiei Judeţene Mureş de aplicare a Legii nr. 112/1995.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, prin încheierea din 20 februarie 2006, a admis cererea Consiliului Judeţean Mureş şi în consecinţă a dispus lămurirea dispozitivului deciziei civile nr. 473/A din 15 noiembrie 2005 în sensul că restituirea de către reclamanţi are în vedere o restituire parţială corespunzătoare procentului din despăgubirile totale primite inclusiv pentru un alt imobil situat în Târgu Mureş şi cu menţiunea că „returnarea" sumei se va actualiza în raport cu indicele de inflaţie, conform art. 12 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva deciziei nr. 473/A din 15 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Târgu Mureş au declarat recurs reclamanţii care, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. şi „după caz" pct. 6 şi 8 din acelaşi cod, au susţinut că:
- nu există nici un temei legal, de eventuala restituire a despăgubirilor primite de reclamanţi în baza Legii nr. 112/1995, să beneficieze Consiliul judeţean Mureş, câtă vreme plata acelor despăgubiri a fost făcută de Statul Român;
- în cadrul prezentului litigiu nu se poate dispune restituirea despăgubirilor, ci doar în cadrul altui dosar format în urma unei cereri care să fie formulată de către cel îndreptăţit (Statul Român şi nicidecum Consiliul judeţean Mureş);
- chiar dacă s-ar impune restituirea integrală sau parţială a despăgubirilor, se putea dispune doar obligarea reclamantei R.Z. şi doar într-o cotă de ⅓ (cât a moştenit de la fostul proprietar), deoarece ceilalţi cinci reclamanţi nu au încasat nici o despăgubire în temeiul Legii nr. 112/1995;
- nu se justifică în acest dosar obligarea nici unuia dintre reclamanţi la restituirea unor despăgubiri deoarece despăgubirile plătite au fost primite de reclamanta R.Z. doar pentru un alt imobil şi anume cel situat în Târgu Mureş;
- cheltuielile de judecată la plata cărora trebuia obligat pârâtul sunt în cuantum de 15.000.000 ROL şi nu doar 7.500.000 ROL cât a stabilit instanţa de apel.
Recursul declarat este întemeiat în sensul considerentelor ce vor fi arătate în continuare.
Prin hotărârea nr. 743 din 9 februarie 1998 a Comisiei judeţene Mureş pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, rectificată prin hotărârea nr. 1171 din 22 noiembrie 2000 adoptată de aceeaşi comisie (filele 37 şi 38 din dosarul primei instanţe) a fost respinsă cererea Z.R. pentru restituirea în natură a imobilului situat în Târgu Mureş, şi s-au acordat aceleiaşi petiţionare despăgubiri în sumă de 225.718.800 lei atât pentru imobilul din strada D. cât şi pentru un alt imobil situat în Târgu Mureş, strada B.
În prezentul litigiu dedus judecăţii, întemeiat pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, instanţa de apel a admis acţiunea formulată, de această dată, de reclamanta R.Z. alături de alţi cinci reclamanţi şi a dispus restituirea în natură a imobilului situat în Târgu Mureş, strada D.
Potrivit art. 12 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, în situaţia imobilelor deţinute de unităţile administrativ teritoriale, dacă persoana îndreptăţită a primit o despăgubire, restituirea în natură este condiţionată de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu indicele de inflaţie.
Cum în cauză s-a dispus restituirea în natură a unui imobil deţinut de o unitate administrativ teritorială, temeiul legal pentru rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu indicele de inflaţie îl constituie art. 12 din Legea nr. 10/2001. Ca atare, este justificată aplicarea art. 12 din Legea nr. 10/2001 cu prilejul soluţionării prezentului dosar.
Sunt, însă, întemeiate criticile formulate, prin recurs, cu privire la persoanele care trebuie să ramburseze despăgubirea încasată în temeiul Legii nr. 112/1995.
Comisiei judeţene Mureş pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 i s-a adresat doar reclamanta R.Z. şi în consecinţă doar acesteia i-au fost acordate despăgubiri, în temeiul respectivei legi.
Invocând dispoziţiile Legii nr. 10/2001, alături de reclamanta R.Z. s-au adresat justiţiei încă cinci reclamanţi, care s-au considerat persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii, acţiunea fiind admisă în raport cu toţi cei şase reclamanţi. Rambursarea sumei reprezentând valoarea despăgubirii urmează să fie făcută numai de către persoana care a primit despăgubirea adică de către reclamanta R.Z.
Stabilirea, în concret, a sumei ce trebuie rambursată urmează a fi făcută doar după calcularea despăgubirii ce a fost încasată pentru imobilul din strada D. şi nu pentru celălalt imobil menţionat în hotărârea nr. 1171/2000 a Comisiei judeţene Mureş pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, adică cel situat în strada B.
Rambursarea sumei reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu coeficientul de actualizare stabilit urmează a fi făcută, neîndoielnic în favoarea unităţii îndreptăţite la rambursare, adică succesoarei în drepturi a unităţii care a achitat despăgubirile în temeiul Legii nr. 112/1995.
Critica referitoare la cheltuielile de judecată nu poate fi primită întrucât în baza art. 274 C. proc. civ., instanţa are dreptul să mărească sau să micşoreze aceste cheltuieli, în raport cu criteriile prevăzute în această dispoziţie legală.
Ţinând seama de considerentele expuse urmează să fie admis recursul declarat de reclamanţi şi să fie casată în parte Decizia atacată în sensul obligării doar a reclamantei R.Z. la rambursarea sumei încasate în baza Legii nr. 112/1995. Celelalte dispoziţii ale deciziei atacate vor fi păstrate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii R.Z., V.P., V.N., B.S., K.J. şi G.A. împotriva deciziei nr. 473A din 15 noiembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, pe care o casează în parte în sensul că obligă numai pe reclamanta R.Z. la rambursarea sumei reprezentând valoarea despăgubirilor primite pentru imobil în baza Legii nr. 112/1995.
Păstrează celelalte dispoziţii ale deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 779/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7764/2006. Civil → |
|---|
