ICCJ. Decizia nr. 7764/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7764
Dosar nr. 6391/1/200.
Şedinţa publică din 3 octombrie 2006
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra cauzei civile de faţă a reţinut cele ce succed:
Reclamantul R.T., prin cererea formulată la 28 februarie 2005 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Olt sub nr. 1436, în contradictoriu cu pârâţii Primăria municipiului Slatina şi Ministerul Finanţelor Publice, D.G.F.P. Olt, a solicitat anularea dispoziţiei nr. 371 din 31 ianuarie 2005 emisă de Primăria municipiului Slatina prin care cererea de restituire în natură a imobilului compus din teren în suprafaţă de 320 mp, situat în municipiul Slatina, judeţ Olt a fost respinsă.
În motivarea contestaţiei se arată că dispoziţia este nelegală deoarece terenul este liber, neafectat de detalii de sistematizare.
Instanţa, prin sentinţa civilă nr. 416 din 28 septembrie 2005 a respins contestaţia ca neîntemeiată cu motivarea că terenul, fiind afectat de amenajări de utilitate publică, nu poate fi restituit în natură, în conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (2)1 din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.
Curtea de Apel Craiova, urmare a apelului declarat de reclamant, prin Decizia nr. 93 din 1 februarie 2006, a respins calea de atac promovată pentru considerentele ce se vor arăta.
Prin decretul de expropriere nr. 168/1982 imobilul aflat în proprietatea reclamantului, dobândit în baza actului de vânzare-cumpărare nr. 445/236 din 5 iunie 1956, a trecut în proprietatea statului, iar construcţia aflată pe teren a fost demolată.
Reclamantului, urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, i s-au acordat măsuri reparatorii prin titluri de valoare nominală şi nu restituire în natură deoarece terenul solicitat are destinaţia de parc.
Cu privire la construcţie s-a arătat că valoarea reactualizată a despăgubirilor primite la expropriere este identică cu valoarea reactualizată a imobilului la momentul notificării.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul, întemeiat în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin dezvoltarea motivelor de recurs este criticată Decizia pentru considerentele ce urmează:
Instanţa a ignorat concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză în conformitate cu care terenul este amplasat în parc în jurul Casei de Cultură a Sindicatelor şi poate fi restituit în natură.
În mod greşit, instanţa nu a motivat înlăturarea acestor concluzii şi în condiţiile în care în anexa cuprinzând bunurile Municipiului Slatina există menţiunea că bunul nu este evaluat şi nu se cunoaşte situaţia juridică a terenului la data trecerii în domeniul public.
Se invocă şi împrejurarea că obiectivul pentru care s-a expropriat terenul şi construcţia nu s-a realizat, un cvartal de locuinţe şi că într-o situaţie de fapt similară, prin sentinţa civilă nr. 346 din 6 septembrie 2005 a Tribunalului Olt, s-a dispus restituirea în natură a unui teren situat pe acelaşi amplasament ca şi terenul în litigiu.
Primăria municipiului Slatina, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea recursului faţă de incidenţa în cauză a prevederilor Capitolului II, art. 10 alin. (2)1 din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, în conformitate cu care nu pot fi restituite în natură suprafeţele de teren afectate servituţilor legale ori alte amenajări de utilitate publică.
În susţinerea motivelor de recurs s-au depus decizii ale Curţii de Apel Craiova privind imobile situate în parcul Municipiului Slatina.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate şi a probatoriilor administrate în toate etapele procesuale, Înalta Curte a reţinut următoarele:
Urmare a apariţiei Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, recurentul R.T. a notificat Primăria municipiului Slatina să-i restituie în natură ori reparaţii prin echivalent pentru imobilul ce i-a fost expropriat prin Decretul nr. 168/1982.
Unitatea deţinătoare, reţinând calitatea notificatorului de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii în sensul dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001 a emis dispoziţia nr. 371/2005, contestată în prezenta cauză.
Cererea de restituire în natură a terenului expropriat a fost respinsă cu motivarea că pe acesta „sunt edificate în prezent blocuri de locuit şi alte investiţii publice" (fila 4 dosar fond).
Aserţiunile cuprinse în decizie au fost infirmate de constatările cuprinse în raportul de expertiză tehnico-judiciară, deoarece pe teren se află „gazon şi un rondou stil alee, placată cu dale de beton.
Din schiţa anexă la raport şi din raport reiese că terenul se constituia spaţiu verde în jurul Casei de Cultură a Sindicatelor şi a Centrului de Calcul.
Potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 10/200, republicată, în situaţia în care construcţiile expropriate au fost demolate total, dar nu s-au executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber se restituie în natură.
În cauză, exproprierea pentru utilitate publică s-a dispus în vederea edificării unui cvartal de blocuri, şi nu pentru constituirea unei zone verzi a oraşului.
Aşadar, cum scopul exproprierii nu s-a realizat, recurentul era îndrituit la restituirea în natură a terenului, conform dispoziţiilor art. 9 din legea de reparaţie.
Înalta Curte, reţinând incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va admite recursul declarat.
Conform dispoziţiilor art. 312 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. Decizia pronunţată în apel va fi modificată în sensul admiterii apelului declarat împotriva sentinţei pronunţate în primă instanţă pe care o va schimba în tot, în sensul admiterii contestaţiei formulate.
Drept consecinţă va fi anulată dispoziţia emisă de intimată în parte, la obligarea acesteia de a restitui în natură terenul în suprafaţă de 320 mp, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză.
Faţă de poziţia recurentului de parte câştigătoare în proces, în temeiul dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. vor fi obligaţi pârâţii să plătească acestuia suma de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul R.T. împotriva deciziei civile nr. 93 de la 1 februarie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Modifică Decizia în sensul că admite apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 416 de la 28 septembrie 2005 a Tribunalului Olt, secţia civilă.
Schimbă în tot sentinţa, în sensul că admite contestaţia formulată de reclamant împotriva dispoziţiei nr. 371 de la 31 ianuarie 2005 emisă de pârâta Primăria municipiului Slatina.
Anulează dispoziţia nr. 371/2005 în parte şi obligă pe pârâtă să restituie în natură terenul în suprafaţă de 320 mp.
Obligă pe pârâtă să îi plătească recurentului-reclamant suma de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7809/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 773/2006. Civil → |
|---|
