ICCJ. Decizia nr. 7824/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7824
Dosar nr. 2520/91/2006
Şedinţa publică din 20 noiembrie 2007
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Vrancea, prin sentinţa civilă nr. 57 din 23 ianuarie 2007, a respins, ca neîntemeiată excepţia tardivităţii cererii de chemare în judecată şi drept consecinţă, a admis cererea formulată de reclamantul N.L. în contradictoriu cu pârâta Primăria oraşului Odobeşti în temeiul Legii nr. 10/2001, în sensul că a dispus restituirea în natură către reclamant a imobilului parte indiviză din 120 mp teren şi casă de locuit, situat în oraşul Odobeşti, pentru considerentele ce urmează.
Pretinsa comunicare făcută de pârâtă nu îndeplineşte condiţiile legale cerute de Legea nr. 10/2001, astfel că excepţia este neîntemeiată.
Terenul în litigiu a fost cumpărat de defunctul N.N. împreună cu fratele său N.S., defunctul având ½ din imobil. Succesorii defunctului sunt reclamantul şi N.L. în calitate de fii.
Imobilul în litigiu nu a făcut obiectul donaţiei ce a fost acceptată prin declaraţia de acceptare autentificată sub nr. 1482 din 12 iulie 1966, donaţia fiind făcută de unchiul reclamantului N.S. Contractul de vânzare-cumpărare nr. 20 din 5 februarie 2003 intră sub incidenţa art. 20 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 care, sub sancţiunea nulităţii, interzice înstrăinarea bunului până la soluţionarea procedurilor administrative.
Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, prin Decizia nr. 201/A din 15 mai 2007, a admis apelul pârâtei, a schimbat în tot sentinţa în sensul că a respins cererea ca tardiv formulată.
Prin considerentele hotărârii se arată că dispoziţia emisă în baza Legii nr. 10/2001 a fost comunicată la 30 iulie 2003, conform recipisei nr. 678, împuternicitei reclamantului, S.A.C.
Conform art. 26 din Legea nr. 10/2001, reclamantul avea obligaţia să atace actul în termen de 30 de zile, iar introducerea acţiunii la 16 decembrie 2006, după mai bine de 3 ani de la data comunicării, atrage sancţiunea tardivităţii.
Se mai arată că în apel a fost depusă procura autentificată referitoare la imobilul în litigiu, astfel încât soluţia primei instanţe este corectă în raport de probele administrate de apelantă în cursul acelei judecăţi.
Decizia a fost atacată cu recurs de reclamant, criticând-o pentru nelegalitate, din perspectiva dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pentru considerentele ce urmează.
Pârâta, prin borderoul de expediţie şi recipisa nr.678 nu poate face dovada conţinutului corespondenţei, pe de o parte, iar pe de altă parte ştampila cu data poştei este ilizibilă, inclusiv pe exemplarul oficial.
De asemenea, corespondenţa nu are o confirmare de primire care să dovedească că a ajuns la destinaţie, anterior regulii stabilite de art. 86 alin. (3) C. proc. civ.
Instanţa de apel, primind înscrisurile depuse în apel de pârâtă, a încălcat principiul potrivit căruia nimeni nu poate invoca în apărare propria culpă.
Primăria Odobeşti, prin întâmpinarea formulată solicită respingerea recursului cu motivarea că recurentului i-a fost adus la cunoştinţă conţinutul dispoziţiei, prin grija mandatarului său.
Analizând recursul declarat prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., încadrare dată de instanţă conform dispoziţiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ. faţă de împrejurarea că se invocă încălcarea unor norme de procedură prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., reţine cele ce succed.
Termenul de 30 de zile în care persoana care este îndreptăţită poate ataca dispoziţia motivată de respingere a notificării curge conform art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 de la comunicare.
Comunicarea actului emis în faza administrativă dispusă de legea de reparaţie trebuie să fie certă şi nu dedusă din înscrisuri ce atestă expedierea unei corespondenţe către mandatara recurentului.
Înscrisurile comunicate au fost expediate în regim de recomandată şi, ca atare, dovada comunicării se poate face doar prin dovada de primire.
Osebit de aceasta, deşi recipisa de expediere a recomandatei are o rubrică specială, denumită „indicaţii speciale" nu există vreo menţiune referitoare la conţinutul corespondenţei.
Instanţa de apel, cu încălcarea dispoziţiilor art. 86 alin. (3) C. proc. civ., a considerat greşit că dispoziţia atacată a fost legal comunicată.
Vătămarea suferită de recurent constă în aceea că fondul pretenţiilor sale nu au mai fost analizate, motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ. Decizia instanţei de apel va fi casată, iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul N.L. împotriva deciziei nr. 201/A din 15 mai 2007 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Casează Decizia şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7836/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7822/2006. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
