ICCJ. Decizia nr. 7836/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7836
Dosar nr. 33799/2/200.
Şedinţa publică din 5 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 882 din 1 septembrie 2005, Tribunalul Bucureşti a admis contestaţia formulată de contestatorul S.T.G., în contradictoriu cu Primăria municipiului Bucureşti, prin primarul general, a anulat dispoziţia nr. 3870 din 17 februarie 2005, emisă de Primarul general al municipiului Bucureşti şi a fost obligat intimatul să emită dispoziţie prin care să restituie în natură apartamentul situat în Bucureşti, compus din 2 camere, dependinţe, cota parte din părţile de folosinţă comună şi cota indiviză de 108 mp teren, condiţionat de restituirea despăgubirii în sumă de 34.129 lei, reactualizată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că imobilul dobândit de contestator prin contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 3894 din 5 iunie 1974, a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 223/1974, fiind acordate despăgubiri în sumă de 34.129 lei.
Preluarea a fost abuzivă, pentru că Decretul nr. 223/1974 era neconstituţional, în raport cu art. 17 şi 36 din Constituţia din 1965. Acest decret contravine Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului şi încalcă prevederile art. 481 C. civ.
Reţine tribunalul, că trecerea imobilelor în proprietatea statului nu se realiza ope legis, ci numai după rămânerea definitivă a deciziei emise de comitetul executiv al consiliului popular pe a cărui rază era situat bunul, iar pârâta nu a făcut dovada comunicării actului de preluare.
Caracterul abuziv al preluării rezultă şi din faptul că au fost plătite despăgubiri numai pentru construcţie, iar suma de 34.129 lei nu este o despăgubire rezonabilă, raportat la preţul de 70.000 lei plătit pentru cumpărarea apartamentului.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia civilă nr. 86 A din 27 februarie 2006, a respins apelul declarat de Municipiul Bucureşti, prin primarul general, reţinând că preluarea imobilului de către stat, în temeiul Decretului nr. 223/1974, este abuzivă. Conform art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005, „noţiunea de abuziv este aplicabilă şi situaţiei imobilelor trecute cu titlu în proprietatea statului".
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Municipiul Bucureşti, prin primarul general, care, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţine că în mod greşit a fost admisă contestaţia.
Arată recurentul, că intimatul nu a depus înscrisurile pe care a înţeles să-şi sprijine demersurile o dată cu notificarea, că la momentul plecării din ţară contestatorul a primit despăgubiri şi că prin încasarea despăgubirilor, între părţi s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare. Se mai susţine, că la momentul formulării cererii de plecare din ţară contestatorul cunoştea că trebuie să înstrăineze bunul.
Analizând recursul, în limita criticilor formulate care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că nu este fondat.
Prin dispoziţia contestată a fost respinsă notificarea formulată de contestatorul S.T.G., cu motivarea că apartamentul fiind trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 223/1974 nu face obiectul Legii nr. 10/2001, pentru că preluarea nu a fost abuzivă.
Faptul că la notificare a fost anexat contractul de vânzare-cumpărare pentru imobilul a cărui retrocedare s-a cerut este menţionat în cuprinsul notificării, iar ulterior notificatoarul a depus şi actele menţionate în cererea de la filele 15 – 16 din dosarul tribunalului.
De altfel, în dispoziţia emisă de primarul general există menţiunea că, pe baza actelor anexate la notificare, se reţine că preluarea nu a fost abuzivă.
Corect s-a reţinut însă prin hotărârea atacată că preluarea apartamentului de către stat, în baza Decretului nr. 223/1974, a fost abuzivă.
Regimul juridic al imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 este reglementat prin Legea nr. 10/2001, iar domeniul de aplicare al legii este stabilit de art. 2, care enumeră situaţiile ce reprezintă preluări cu caracter abuziv.
Preluarea imobilului care face obiectul procesului a fost abuzivă, pentru că Decretul nr. 223/1974 folosea termenul înstrăinare, însă transferul dreptului de proprietate nu se realiza printr-un act care să exprime voinţa proprietarului de a înstrăina bunul.
Potrivit art. 2 alin. (2) din decret, persoanele care făceau cerere de plecare definitivă din ţară erau obligate să înstrăineze construcţia (terenul trecea în proprietatea statului fără plata vreunei despăgubiri), iar înstrăinarea se putea face numai către stat.
Se realiza astfel o vânzare forţată către stat, iar preluarea imobilului se făcea printr-o decizie de trecere în proprietatea statului, cu plata unei despăgubiri, al cărei cuantum era stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 56 alin. (2) din Legea nr. 4/1973.
Proprietarul nu putea înstrăina imobilul altei persoane, cu scopul de a obţine un preţ corespunzător, deoarece, potrivit art. 5 din Decretul nr. 223/1974, dacă înstrăinarea construcţiei se făcea în alt mod decât cel stabilit de art. 2 din decret, în scopul eludării prevederilor decretului, actul de înstrăinare era nul de drept.
Prin urmare, faptul că trecerea imobilului în proprietatea statului s-a făcut cu plata despăgubirilor stabilite prin lege nu înlătură caracterul abuziv al preluării, aşa cum susţine recurentul.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de Municipiul Bucureşti va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primarul general împotriva deciziei nr. 86/A din 27 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7840/2006. Civil. Partaj judiciar. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7765/2006. Civil. Anulare act. Recurs → |
|---|
