ICCJ. Decizia nr. 7822/2006. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7822
Dosar nr. 915/32/2006
Şedinţa publică din 20 noiembrie 2007
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ la 28 august 2005 reclamantul P.G. a chemat în judecată pe pârâţii S.S. şi Ministerul Administraţiei şi Internelor pentru a-i plăti în solidar 4200 Euro plus dobânda aferentă cu titlu de daune materiale şi 2.000.000 lei noi daune morale pentru prejudiciul grav pe care i l-a produs primul pârât în calitate de lucrător la Biroul cercetări penale din cadrul Poliţiei municipiului Piatra Neamţ.
Temeiul acţiunii a fost indicat ca fiind art. 998 şi art. 999 C. civ. împotriva primului pârât şi, respectiv, art. 1000 alin. (2) C. civ., împotriva celui de-al doilea pârât.
Tribunalul Neamţ prin sentinţa civilă nr. 161/C din 30 martie 2006 a respins ca neîntemeiate excepţiile invocate de pârâţi, de netimbrare a acţiunii, şi respectiv, de lipsa calităţii procesuale pasive. Pe fond acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
În motivarea acestei sentinţe instanţa a reţinut că acţiunea în pretenţii rezultată din modul defectuos în care pârâtul S.S. i-ar fi instrumentat cauza penală sunt scutite de taxă de timbru potrivit art. 15 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, iar împrejurarea că pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor a înţeles să se prevaleze de Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului, nu exclude calitatea procesuală pasivă a acestei părţi câtă vreme nu s-a făcut dovada că s-ar fi aprobat prin ordin al ministerului numirea şi eliberarea în/din funcţia a poliţiştilor de către inspectoratele de poliţie din care aceştia fac parte.
S-a reţinut în fapt că între reclamant şi numitul V.D. a intervenit la 28 iunie 2004 un contract de împrumut, prin care acesta l-a împrumutat pe D.V. cu suma de 4200 Euro.
Sentinţa civilă nr. 3760/2004 conţinând somaţia de plată determinată de acţiunea reclamantului a fost anulată în mod irevocabil prin sentinţa civilă nr. 1095 din 17 martie 2005, pentru considerentul că nu a fost prezentat originalul contractului de împrumut pentru a se verifica că pretinsa creanţă este certă, lichidă şi exigibilă, conform condiţiilor impuse de art. 1 din OG nr. 5/2001.
În paralel cu acest proces, petentul a fost cercetat şi urmărit penal pentru fals în înscrisul sub semnătură privată amintit (contractul de împrumut) şi pentru tentativă la infracţiunea de înşelăciune, urmare plângerii făcute de V.D. la 22 august 2004, plângere înregistrată la Poliţia municipiului Piatra Neamţ. Propunerea de punere în mişcare a acţiunii penale (conform referatului de terminare a urmăririi penale semnat de pârâtul S.S.) nu a fost însuşită de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ care a şi dispus scoaterea petentului de sub urmărire penală, cu motivarea că faptele pentru care a fost cercetat nu sunt prevăzute de legea penală şi au fost săvârşite fără intenţie de a săvârşi faptele pentru care s-a făcut reclamaţia. Motivul a fost tot imposibilitatea părţilor de a prezenta originalul contractului de împrumut.
Instanţa a constatat, din examinarea referatului de terminare a urmăriri penale, singurul act încheiat în cadrul urmăririi de către intimatul-pârât, că nu sunt întrunite în cauză elementele prevăzute de Codul civil pentru reţinerea şi angajarea răspunderii civile delictuale, faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie şi raportul de cauzalitate între faptă şi paguba produsă.
Ca urmare nu se poate angaja răspunderea pârâţilor primul pentru motivele arătate şi secundul în calitate de comitent pentru fapta prepusului în sensul că prin acţiunea lor pârâţii i-ar fi încălcat reclamantului drepturile prevăzute de Constituie şi CEDO. Activitatea de urmărire penală a fost supusă căilor de confirmare ea nefiind confirmată şi pentru orice neajuns pe parcursul anchetei penale reclamantul avea la dispoziţie plângerea la procurorul care supraveghea conform procedurii penale activitatea de urmărire a poliţiştilor.
Curtea de Apel Bacău prin Decizia civilă nr. 1 din 10 ianuarie 2007 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 161 din 30 martie 2006.
Instanţa de apel a reţinut că apelantul reclamant, prin cele 6 motive de apel, a reiterat detaliat toate motivele invocate prin acţiunea introductivă de instanţă, prin precizările ulterioare şi prin concluziile scrise depuse la dosar. Toate criticile au privit activitatea primului pârât care şi-a îndeplinit defectuos sarcinile de servici.
S-au constatat neîntemeiate criticile referitoare la activitatea pârâtului care a respectat şi aplicat prevederile Codului procedura penală.
Nu s-au reţinut, ca elemente care l-ar fi putut prejudicia pe reclamant, nici probele administrate în cadrul urmăririi penale pentru că nu acestea au condus la invalidarea somaţiei de plată ci neprezentarea contractului de împrumut în original faţă de contestarea de către V.D. a sumei pretinse de către reclamant.
Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat în termen recurs.
În motivarea recursului, în esenţă recurentul reclamant a criticat soluţia Curţii de apel pentru că nu i s-a asigurat un proces echitabil într-un termen rezonabil. S-a susţinut că nu s-a motivat soluţia, deoarece s-au preluat considerentele sentinţei de fond şi nu s-a răspuns la motivele de apel, ceea ce conturează motive clare de recurs conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
S-a apreciat de către recurent că instanţele au judecat greşit cauza prin aceea că nu au reţinut că pârâtul a încălcat dispoziţiile art. 175 C. proc. pen., pentru că nu a dispus citarea sa pentru anchetă, ceea ce l-a privat pe acesta de beneficiul unui proces echitabil în cadrul căruia să-şi poată face apărările.
S-au criticat gravele erori ale instanţei în aprecierea probelor administrate toate acestea aducându-i reclamantului substanţiale prejudicii materiale, morale şi de sănătate (prejudiciul material fiind imposibilitatea sa de a-şi recupera suma dată cu împrumut).
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ.
Recursul este nefondat şi se va respinge pentru considerentele următoare.
Se constată că prin Decizia curţii de apel au fost examinate pe larg motivele şi au fost arătate considerentele pentru care criticile au fost respinse şi anume nedovedirea elementelor constitutive (în situaţia de fapt expusă) ale angajării răspunderii civile delictuale.
Împrejurarea că instanţa de apel face referiri la considerentele sentinţei de fond, demers inevitabil în cadrul controlului judiciar ierarhic, nu lipseşte de argumente motivaţia instanţei de apel.
Ca urmare critica referitoare la pct. 7 al art. 304 C. proc. civ. nu este fondată.
Nu se poate reţine nici critica prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. instanţa de apel confirmând argumentaţia de fapt şi de drept pentru respingerea acţiunii, în cauză fiind corect stabilit că nu s-au dovedit elementele pentru angajarea răspunderii instituite de art. 998, art. 999 C. civ.
De altfel recurentul nu a indicat ce dispoziţii legale au fost greşit aplicate.
Critica, cea mai amplă din cadrul recursului, întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. greşita interpretare a probelor administrate, nu mai poate fi invocată ca motiv de recurs, faţă de împrejurarea că acest text nu mai este în vigoare din 17 iulie 2005 de când a fost aprobat prin art. I pct. 1111 din OUG nr. 138/2000 (publicată în M. Of. nr. 474 din 2 august 2000 şi aprobată prin Legea nr. 219/2005 publicată în M. Of. nr. 609 din 14 iulie 2005.
Pentru aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul P.G. împotriva deciziei nr. 1 din 10 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7824/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7790/2006. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
