ICCJ. Decizia nr. 7887/2006. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7887
Dosar nr. 3059/4/2006
Şedinţa publică din 10 decembrie 2008
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti sub nr. 3059/4 din 13 martie 2006, reclamantul S.I. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând instanţei, prin hotărârea ce va pronunţa, obligarea acestuia la plata sumei de 3.351.060 RON, reprezentând prejudiciul ce i-a fost cauzat.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat faptul că prejudiciul ce i-a fost produs de pârât se compune din 400.000 dolari SUA, reprezentând sume sustrase prin delapidare şi fals, în anul 1998, de către foştii salariaţi ai societăţii SC C.C. SRL ( cu sediul în Bucureşti), pe care o conduce în calitate de administrator şi asociat; 50.000 dolari SUA reprezentând prejudiciul produs prin vânzarea la licitaţie, în mod ilegal, de către Banca Transilvania a imobilului reclamantului situat în Bucureşti, cu suma de 49.000 Euro din care a primit suma de 55.000 RON; suma de 1.060 RON, pe care reclamantul a plătit-o numitului C.T., peste împrumutul acordat şi 100.000 EURO, prejudiciul produs prin abuzurile numitului C.T., care i-a blocat întreaga activitate de fabricaţie şi comercială.
Reclamantul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 480, art. 481 C. civ., art. 16 alin. (1), art. 21, art. 44 din Constituţia României, art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 6 alin. (1), (2), (3), art. 8, art. 13 şi art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Ulterior, reclamantul a precizat că valoarea obiectului cererii de chemare în judecată este de 3.351.060 RON, situaţie faţă de care, prin sentinţa civilă nr. 2329 din 12 aprilie 2006, Judecătoria sectorului 4 Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii, în favoarea Tribunalului Bucureşti, reţinând valoarea obiectului cererii de chemare în judecată şi dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 1179 din 14 septembrie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi, în consecinţă, a respins cererea de chemare în judecată ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că din petitul acţiunii şi multitudinea de înscrisuri şi precizări depuse de reclamant pe parcursul soluţionării cauzei, că reclamantul a solicitat obligarea Statului Român la plata sumei de 3060 lei şi 400.000 dolari SUA, reprezentând prejudiciu înregistrat de acesta ca urmare a nerespectării legii de către prepuşii săi şi care, prin abuz în exerciţiul funcţiunii, trafic de influenţă şi corupţie i-au încălcat reclamantului drepturile şi libertăţile.
Or, pentru a se angaja răspunderea patrimonială a statului, trebuia cu prioritate să se facă dovada că au existat încălcări ale drepturilor şi libertăţilor reclamantului, iar pe de altă parte, reclamantului îi revenea obligaţia de a indica în ce au constat erorile judiciare la care face referire, cine se face vinovat de săvârşirea lor, răspunderea statului fiind angajată ca o garanţie a restabilirii echilibrului între autorităţile sale şi cetăţean. Simpla nemulţumire a unui cetăţean manifestată ca urmare a primirii unei hotărâri judecătoreşti, ordonanţă, rechizitoriu etc. care îl nemulţumeşte pe acesta, nu este suficientă pentru a angaja răspunderea organului ori autorităţii care a emis actul şi, cu atât mai puţin, a statului.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe de către reclamant a fost respins prin Decizia nr. 276/A din 15 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, reţinându-se caracterul prea general şi vag al criticii potrivit căreia reclamantul ar fi victima unor abuzuri rezultate din nerespectarea legii.
S-a stabilit, de asemenea, caracterul nefondat al criticii conform căreia nu ar fi fost recunoscută calitatea de reprezentant al Ligii Democratice.
Împotriva deciziei a declarat recurs, la 2 iunie 2008 (data transmiterii prin poştă) apelantul-reclamant, fără a-l motiva.
Constatând că în cauză, Decizia ce face obiectul recursului a fost comunicată părţii la 30 mai 2008 (fila 24, apel) şi că acesta nu s-a conformat obligaţiei de a indica motivele de nelegalitate prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să facă aplicarea dispoziţiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ. şi a sancţiunii reglementate de acestea.
Potrivit textului procedural menţionat, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (2).
Cum în speţă nu au putut fi identificate motive de ordine publică, pentru a putea fi invocate din oficiu de către instanţă, în condiţiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ. se va constata nulitatea căii de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de reclamantul S.I. împotriva deciziei nr. 276/A din 15 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7940/2006. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 7640/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
