ICCJ. Decizia nr. 796/2006. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 796
Dosar nr. 10800/54/2006
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2007
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi, secţia civilă, la 26 iunie 2006, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Direcţia Generală de Paşapoarte Bucureşti a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ş.G., transformarea măsurii de suspendare temporară a dreptului de folosire a paşaportului de către pârât în măsură de restrângere a dreptului la liberă circulaţie în statele Uniunii Europene pe o perioadă de cel mult 3 ani.
În motivarea cererii introductive de instanţă s-a arătat că pârâtul a fost returnat din Germania la data de 18 noiembrie 2005 în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această ţară. Întrucât acesta nu era la prima returnare, împotriva sa a fost dispusă suspendarea temporară a dreptului de folosire a paşaportului până la 18 noiembrie 2009.
Prin sentinţa civilă nr. 1095 din 6 iulie 2006 Tribunalul Mehedinţi, secţia civilă, a admis acţiunea şi a dispus transformarea măsurii de suspendare temporară a dreptului de folosire a paşaportului în măsura de restrângere a dreptului de liberă circulaţie pe teritoriul statelor Uniunii Europene pe o perioadă de 2 ani.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că la apariţia Legii nr. 148/2005 măsurile luate în baza OG nr. 65/1997 se transformă în măsuri de restrângere a dreptului la liberă circulaţie în statele Uniunii Europene.
Apelul declarat de pârât împotriva acestei sentinţe a fost respins ca tardiv prin Decizia civilă nr. 615 din 24 august 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
În considerentele hotărârii sale instanţa de apel a arătat că sentinţa a fost comunicată pârâtului la 14 iulie 2006 iar apelul a fost înregistrat la 1 august 2006.
Împotriva acestei hotărâri pârâtul a declarat recurs critica, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând următoarele aspecte:
Din data de 4 noiembrie 2005 recurentul nu mai locuieşte la adresa unde a fost citat, astfel încât citarea sa nu a fost îndeplinită în condiţii legale.
La 1 august 2006 a aflat de existenţa hotărârii prin care i s-a restrâns dreptul la liberă circulaţie pe teritoriul statelor Uniunii Europene şi în aceeaşi zi a declarat apel.
Prin întâmpinare s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătându-se că măsura dispusă de instanţă este legală.
Deşi recurentul şi-a motivat în drept recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte a apreciat că dezvoltarea criticilor formulate face posibilă încadrarea lor în motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în raport de care a fost analizat, reţinându-se următoarele:
Potrivit art. 18 alin. (1) lit. c) din OUG nr. 97/2005, aprobată prin Legea nr. 290/2005, serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor eliberează o nouă carte de identitate în cazul schimbării domiciliului.
Alin. (2) al aceluiaşi text dispune că, în termen de 15 zile de la producerea uneia dintre situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. b)-k), titularul sau reprezentantul legal al acestuia este obligat să solicite serviciului public comunitar de evidenţă a persoanelor eliberarea unei noi cărţi de identitate
Textul menţionat nu consacră o dispoziţie de favoare pentru cei care se află în situaţia enunţată, astfel încât să fie la latitudinea acestora comunicarea către autorităţile competente a faptului că a intervenit schimbarea domiciliului, precum şi întreprinderea demersurilor necesare pentru a obţine o nouă carte de identitate.
Drept urmare, recurentul nu poate invoca propria culpă pentru a obţine sancţionarea modului în care a fost îndeplinită procedura de citare cu el.
Pe de altă parte, prezumţia vătămării suferite de acesta, ca urmare a nelegalei citări, conform art. 105 alin. (2) teza a II-a raportat la art. 89 alin. (1) C. proc. civ., este înlăturată de probele administrate în cauză, din care rezultă că la 26 mai 2005 mai fusese returnat şi din Franţa. Prin urmare, cum recurentul nu a dovedit nelegalitatea returnării sale din Germania, şi în condiţiile citării la adresa corectă prima instanţă ar fi pronunţat aceeaşi soluţie pe fond.
La rândul său, faţă de procesul-verbal întocmit de agentul procedural pentru termenul din 17 august 2006, instanţa de apel a făcut aplicarea corectă a prevederilor art. 95 C. proc. civ.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte a considerat că aspectele menţionate nu întrunesc cerinţele art. 304 pct. 5 C. proc. civ., motiv pentru care în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ş.G. împotriva deciziei civile nr. 615 din 24 august 2006 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 793/2006. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 779/2006. Civil → |
|---|
