ICCJ. Decizia nr. 7992/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 7992

Dosar nr. 7067/105/2006

Şedinţa publică din 26 noiembrie 2007

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1488 din 27 noiembrie 2006, Tribunalul Prahova a respins ca nefondată contestaţia formulată de contestatoarea P.L., în contradictoriu cu intimata Primăria municipiului Ploieşti.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că imobilul situat în Ploieşti, a cărei restituire în natură se solicită de către reclamantă, a constituit proprietatea autorilor reclamantei, respectiv S.V. şi N.P., conform contractului de vânzare-cumpărare din 15 martie 1926.

S-a mai reţinut că reclamanta P.L. a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită potrivit art. 3 din Legea nr. 10/2001 dar nu şi dovada preluării imobilului în litigiu de către stat.

Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia civilă nr. 262 din 28 mai 2007, a admis apelul declarat de reclamanta P.L., împotriva sentinţei civile nr. 1488 din 27 noiembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâţii Primăria municipiului Ploieşti şi primarul municipiului Ploieşti şi pe cale de consecinţă: a schimbat în tot sentinţa în sensul că a admis contestaţia; a anulat în parte dispoziţia nr. 3662 din 3 iulie 2006 emisă de primarul municipiului Ploieşti, cu privire la contestatoarea P.L.; a constatat că reclamanta P.L. beneficiază de măsuri reparatorii prin echivalent în condiţiile Legii nr. 10/2001, pentru imobilul situat în Ploieşti, compus din teren în suprafaţă de 120 mp şi construcţie formată din parter, 2 prăvălii, primul etaj, 5 camere şi o cămară şi al doilea etaj, 2 camere (construcţie în prezent demolată) în cotă succesorală de 1/8.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că imobilul situat în Ploieşti, a fost preluat de Statul Român, abuziv. Contestatoarea este persoana îndreptăţită să beneficieze de măsuri reparatorii în condiţiile art. 3 din Legea nr. 10/2001, pentru imobilul în litigiu.

Cu privire la cota cuvenită contestatoarei din imobilul în litigiu s-a reţinut că pe urma autorului P.N. au rămas ca moştenitori P.S. şi P.V.A., decedat la 25 februarie 2002 având ca unică moştenitoare pe contestatoarea P.L., certificat de moştenitor 1343 din 27 octombrie 1980, f.26 d.fond, în calitate de fii cu o cotă de ½ din succesiune fiecare. Că în condiţiile în care P.N. avea ¼ din imobilul în litigiu, iar pe urma acestuia au rămas doi moştenitori cu cote egale de ½ din succesiune, rezultă că i se cuvine contestatoarei prin retransmisie, cota autorului său P.V.A. de 1/8 din imobilul respectiv.

Împotriva deciziei civile mai sus menţionată a declarat recurs contestatoarea P.L., criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispoziţiile art. 304 cpt. 9 C. proc. civ., deoarece.

- Contestatoarea beneficiază de o cotă de ¼ întrucât potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 de cotele eventualilor moştenitori care au formulat notificări cu privire la imobilul în litigiu, beneficiază moştenitorii care au urmat procedura administrativă prevăzută de lege.

Recursul nu este fondat.

Prin dispoziţia nr. 3662 din 3 iulie 2006 emisă de primarul municipiului Ploieşti s-au respins notificările formulate de P.S.N., P.V.A., B.F.L., ş.a., privind restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în Ploieşti, motivat de faptul că nu s-a făcut dovada preluării abuzive a imobilului revendicat de către Statul Român.

Cu probele administrate pe parcursul procesului, contestatoarea P.L. a făcut dovada că imobilul în litigiu a fost preluat abuziv de Statul Român.

Astfel, prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 15 martie 1926, S.V. şi N.P. au achiziţionat imobilul din Ploieşti, compus dintr-o clădire cu 2 etaje, având la parter două prăvălii, la primul etaj, 5 camere şi o cămară, iar la al doilea etaj două camere, împreună cu tot locul lui, f.23-24 dosar fond.

Prin înscrisul mai sus menţionat s-a consfinţit că fiecare din persoanele precizate are câte o cotă de ¼ din imobil.

Foaia matricolă a imobilului în litigiu, f.36 d.fond, atestă că bunicul contestatoarei a figurat în proprietatea cu imobilul litigios şi că acesta a fost expropriat şi demolat în anul 1948.

Din raportul, f.23-38 d.fond, rezultă că terenul ce a făcut obiectul contractului de vânzare nr. 1869 din 15 martie 1926, are suprafaţa de 120 mp, este situat în zona „Parcul Nichita Stănescu" din Ploieşti, şi face parte din domeniul public al localităţi, HG nr. 1359/2001, f.56 d. apel. Construcţiile de pe terenul menţionat au fost demolate.

Cu privire la cota cuvenită recurentei P.L. din imobilul în litigiu se reţin următoarele.

Conform certificatului de moştenitor nr. 1343 din 27 octombrie 1980, f.26 d. fond, pe urma defunctului P.N. au rămas moştenitorii P.S. şi P.V.A., decedat la 25 februarie 2002, având ca unică moştenitoare pe contestatoarea P.L. f.27 d. fond, în calitate de fii, cu o cătă de ½ din succesiune fiecare.

În condiţiile în care P.N. avea ¼ din imobilul în litigiu- iar pe urma acestuia au rămas doi moştenitori cu cote egale de ½ din succesiune, rezultă că i se cuvine contestatoarei, prin retransmisie, cota autorului P.V.A. de 1/8 din imobilul în litigiu (1/4:2).

Avându-se în vedere cele reţinute, Înalta Curte constată că motivele de recurs nu se circumscriu motivelor de drept prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi pe cale de consecinţă recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatoarea P.L. împotriva deciziei nr. 262 din 28 mai 2007 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2007.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 7992/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs