ICCJ. Decizia nr. 8/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8.
Dosar nr.5255/200.
Şedinţa publică din 6 ianuarie 2006
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiune, reclamanta A.M. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Bihor şi Ministerul Justiţiei, anularea deciziei de imputare nr. 106 din 28 septembrie 2001, prin care i-a fost imputată suma de 6.805.462 lei, reprezentând indemnizaţia pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani, încasată necuvenit.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că Decizia este nelegală, întrucât era îndreptăţită să beneficieze de sumele acordate, în conformitate cu prevederile Legii nr. 120/1997.
Prin sentinţa civilă nr. 321/C din 18 iunie 2002 a Tribunalului Bihor, menţinută prin Decizia civilă nr. 1114/R din 9 octombrie 2002 a Curţii de Apel Oradea, a fost admisă acţiunea şi anulată Decizia de imputare nr. 106 din 28 septembrie 2001, reţinându-se, în esenţă că, pe perioada 1 noiembrie 2000–31 august 2001, contestatoarea nu a beneficiat de sume necuvenite, Decizia fiind lipsită astfel de temei legal.
Împotriva acestor hotărâri, a declarat recurs în anulare procurorul general, susţinând că au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, motiv pentru care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor criticate şi, pe fond, respingerea acţiunii.
Reclamanta a beneficiat, pe perioada 1 noiembrie 2000–31 august 2001 de drepturi băneşti pentru îngrijirea copilului de până la 2 ani, încasând 85% din salariul de bază şi celelalte venituri salariale stabilite potrivit Legii nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele activităţii judecătoreşti.
Drepturile menţionate i-au fost acordate în conformitate cu prevederile art. 213 din Legii nr. 120/1997 în vigoare la momentul naşterii dreptului.
Cuantumul indemnizaţiei de 85% a fost calculat în raport de salariul cuvenit în conformitate cu prevederile OG 83/2000, care a stabilit un nou sistem de salarizare.
Nu poate fi reţinută critica privind încasarea necuvenită a sumei, calculată în conformitate cu prevederile legale sus invocate, întrucât, astfel cum temeinic au reţinut instanţele, prevederile art. 21 alin. (7) din HCM 880/1965 nu acopereau realităţile sociale existente în prezent, ci se referea la categoria de drepturi salariale reglementate la data adoptării actului.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul în anulare va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei civile nr. 1114/R din 9 octombrie 2002 a Curţii de Apel Oradea şi a sentinţei civile nr. 321/C din 18 iunie 2002 a Tribunalului Bihor ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1062/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 795/2006. Civil → |
|---|
