ICCJ. Decizia nr. 1062/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.1062
Dosar nr. 37993/1/200.
Nr. vechi 15404/2004
Şedinţa publică din 1 februarie 2006
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin dispoziţia nr. 1885 din 4 august 2003 Primarul municipiului Bacău a respins cererea A.N.C.M. prin care a solicitat „restituirea Coperativei M.A." Bacău pe motiv că solicitanta nu a depus actele doveditoare ale dreptului de proprietate.
La data de 22 septembrie 2003 reclamanta A.N.C.M.-U.C.E.C.O.M. Bucureşti a contestat în justiţie dispoziţia primarului solicitând anularea acesteia şi restituirea în natură a imobilului ce a aparţinut cooperativei meşteşugăreşti M.A., respectiv secţiile: alimentară, plicuri, legătorie, florărie, sifoane sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
În motivarea acţiunii s-a arătat că imobilul ce a aparţinut cooperativei meşteşugăreşti a fost preluat abuziv, fără plată, prin H.C.M. nr. 1594/1959 prin transformarea cooperativei în întreprindere de stat, de interes local, sub autoritatea Sfatului Popular Bacău. Odată cu preluarea imobilului, compus din construcţie şi teren, au fost preluate şi celelalte bunuri proprietatea cooperativei a căror valoare este cuprinsă în bilanţul de transformare a cooperativei în întreprindere de stat.
Reclamanta îndeplineşte condiţia de persoană juridică continuatoare, funcţionând din 1951 în conformitate cu prevederile Decretului-lege nr .66/1990 şi a statutului său şi reprezintă interesele organizaţiilor meşteşugăreşti în faţa autorităţilor.
Învestit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Bacău, secţia civilă, prin sentinţa nr. 605 din 12 noiembrie 2003 a respins ca nefondată acţiunea reclamantei, soluţie confirmată de Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, care, prin Decizia nr. 780 din 19 mai 2004, a respins ca nefondat apelul reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, instanţele au reţinut şi motivat următoarele: reclamanta nu numai că nu a făcut dovada pozitivă a dreptului de proprietate, dar, mai mult, nici nu a determinat imobilele a căror restituire a fost dedusă judecăţii; reclamanta nu a probat calitatea procesuală activă, de persoană juridică îndreptăţită la restituire; din tabelul cuprinzând cooperativele şi secţiile ce s-au transformat în unităţi de stat rezultă că de la cooperativa M.A. au fost preluate doar anumite secţii (alimentare, plicuri, legătorie, florărie şi sifoane), dar notificarea şi contestaţia nu au fost formulate de cooperativa în cauză, ci de A.N.C.M., asociaţie care poate doar reprezenta în justiţie interesele organizaţiilor membre, calitatea sa fiind aceea de mandatară, dar nu poate formula cereri în justiţie în nume propriu.
Împotriva deciziei dată în apel, prin care s-a menţinut sentinţa tribunalului, în termen legal a declarat recurs reclamanta A.N.C.M. care a invocat următoarele motive de casare: instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unor dovezi hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii şi anume statutul organizaţiei generale a sistemului cooperaţiei meşteşugăreşti, A.N.C.O.M.-U.C.E.C.O.M., adoptat ca urmare a aplicării Decretului-lege nr. 66/1990, statutul U.C.C.M. adoptat în anul 1957 şi rămas în vigoare până la adoptarea noului Statut, ori asupra Statutului Model al Cooperativei de Producţie Meşteşugărească adoptat în anul 1955, acte care fac dovada succesivităţii persoanei juridice şi a continuităţii activităţii în sensul art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001; dacă instanţele ţineau seama de statutul U.C.E.C.O.M. adoptat în anul 1951 rezultă indubitabil că A.N.C.O.M.-U.C.E.C.O.M. se încadra în prima categorie de persoane îndreptăţite avută în vedere de legiuitor în art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 şi anume de persoana juridică care şi-a continuat activitatea neîntrerupt, până la intrarea în vigoare a acestei legi şi pentru care nu mai era necesară existenţa unei hotărâri judecătoreşti care să-i ateste continuitatea; recurenta-reclamantă, ca uniune la care erau afiliate cooperativele, avea un drept exclusiv de proprietate asupra activelor rămase după achitarea datoriilor, situaţie în care poate cere restituirea acestor active, cât timp au fost preluate abuziv şi fără plată.
Recursul nu este fondat, pentru considerentele care succed:
Contrar celor reţinute de instanţe se constată că, în adevăr, potrivit statutului U.C.E.C.O.M. adoptat în 1951, recurenta-reclamantă se încadrează în prima categorie de persoane îndreptăţite prevăzute de art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, persoană care şi-a continuat activitatea neîntrerupt până la intrarea în vigoare a acestei legi.
Recursul nu poate fi însă primit dintr-un alt considerent, corect reţinut atât prin dispoziţia contestată, cât şi prin cele două hotărâri pronunţate în cauză şi anume că reclamanta nu face dovada dreptului de proprietate asupra bunului ori bunurilor imobile revendicate.
Potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001, modificată şi republicată „actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori, după caz, ale calităţii de asociat sau acţionar al persoanei juridice, precum şi, în cazul moştenitorilor, cele care atestă această calitate şi, după caz, înscrisurile care descriu construcţia demolată şi orice alte înscrisuri necesare evaluării pretenţiilor de restituire decurgând din prezenta lege pot fi depuse până la data soluţionării notificării", iar în conformitate cu art. 24 alin. (1) din aceeaşi lege „în absenţa unor probe contrare, existenţa şi, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive".
Recurenta a susţinut că bunurile pretinse în litigiul de faţă i-au fost preluate în aplicaţiunea HCM nr. 1594 din 4 noiembrie 1959 privind transformarea unor cooperative meşteşugăreşti în unităţi productive de stat. În acest sens, reclamanta a depus la dosarul cauzei (filele 12-13 tribunal) „Tabelul cuprinzând cooperativele şi secţiile ce se transformă în unităţi de stat" în care s-au menţionat secţiile cooperativei M.A. din Bacău ce au fost transformate în unităţi de stat.
Cercetând actele dosarului se contată că prin notificare şi contestaţie, cât şi ulterior, în cursul procesului, reclamanta nu a arătat, prin menţionarea elementelor minime de individualizare şi identificare, ce imobil din Bacău i-a fost preluat, fără plată, urmare a aplicării HCM nr. 1594 din 4 noiembrie 1959. De asemenea, chiar dacă reclamanta nu mai este, datorită trecerii timpului, în posesia titlului de proprietate asupra nemişcătorului revendicat, ea nu a indicat nici elementele de identificare ale actului de proprietate (număr de autentificare, de transcriere ori organul emitent) pentru ca instanţele, eventual, să-l poată solicita instituţiilor deţinătoare.
Mai mult, din lectura „Tabelului cuprinzând cooperativele şi secţiile ce se transformă în unităţi de stat" rezultă că transformarea în unităţi de stat a privit doar secţiile, adică activităţile productive ale unor compartimente (elemente componente) ale cooperativei M.A. Bacău, iar nu imobilele (construcţiile) în care îşi desfăşurau activitatea acestea secţii, imobile asupra cărora reclamanta nu şi-a probat în nici un mod dreptul de proprietate existent anterior emiterii HCM nr. 1594/1959, precum şi că, urmare a acestui act de autoritate, s-ar fi schimbat forma de proprietate şi asupra nemişcătoarelor în care se desfăşurau respectivele activităţi economice preluate de stat.
Faţă de cele ce preced, recursul reclamantei se priveşte ca nefondat şi va fi respins în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.N.C.M. Bucureşti împotriva deciziei nr. 780 din 19 mai 2004 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 100/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8/2006. Civil → |
|---|
