ICCJ. Decizia nr. 8050/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8050
Dosar nr. 30790/1/200.
Nr. vechi 13918/2005
Şedinţa publică din 12 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 8 decembrie 2003, contestatorul L.T. a chemat în judecată pe intimata Primăria comunei Stulpicani, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea dispoziţiei nr. 72 din 31 octombrie 2003 emisă de intimată şi restituirea prin măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul „Fabrica Suha" din comuna Stulpicani, care nu mai există în prezent.
Tribunalul Suceava, secţia civilă, prin sentinţa nr. 182 din 15 martie 2005, a respins contestaţia ca nefondată, cu motivarea că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate al autorului contestatorului cu privire la imobilul care face obiectul contestaţiei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel contestatorul L.T., susţinând că procesul-verbal întocmit cu ocazia preluării imobilului face dovada dreptului său de proprietate.
Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, prin Decizia nr. 935 din 5 octombrie 2005, a respins ca nefondat apelul contestatorului, întrucât înscrisurile depuse nu fac dovada că autorul acestuia avea în proprietate imobilul în cauză.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul L.T., invocând cazul de casare, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că prin acte doveditoare ale dreptului de proprietate se înţelege, orice act juridic, care atestă deţinerea proprietăţii, inclusiv procesul-verbal de preluare a imobilului din 11 iunie 1948, astfel încât a solicitat casarea celor două hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.
Recursul declarat de contestator este întemeiat pentru considerentele ce succed:
Contestatorul L.T., în temeiul prevederilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, a notificat pe intimata Primăria comunei Stulpicani, solicitând restituirea prin măsuri reparatorii, pentru imobilul (teren şi construcţie) şi pentru utilajele şi instalaţiile preluate de stat, respectiv Fabrica Suha, din comuna Stulpicani, judeţul Suceava.
Împreună cu notificarea, contestatorul a depus: certificatul de moştenitor nr. 213/1981; extras de la Direcţia Arhivelor Statului, după inventarul fabricii „Suha"; anexele de la 1 la 14 la procesul-verbal de predare-primire a fabricii din 11 iunie 1948; declaraţiile date de foştii salariaţi din acele vremuri: F.G., T.I. şi T.V.
Motivarea ambelor instanţe, în sensul că procesul-verbal de predare-primire încheiat la data de 11 iunie 1948 nu face dovada dreptului de proprietate al autorului este greşită.
Potrivit art. 22.1 pct. d) din HG nr. 498 din 18 aprilie 2003, act normativ de punere în aplicare a Legii nr. 10/2001; „prin acte doveditoare se înţelege" orice acte juridice care atestă deţinerea proprietăţii de către persoana îndreptăţită sau ascendentul /testatorul acestuia la data preluării abuzive (extras de carte funciară, istoric de rol fiscal, procesul-verbal întocmit cu ocazia preluării orice act emanând de la o autoritate din perioada respectivă, care atestă direct sau indirect faptul că bunul respectiv aparţine persoanei respective, pentru mediul rural, extras din registrul agricol)..."
Pe de altă parte, art. 22 alin. (1) din Legea nr. 247/2005 prevede că, „În absenţa unor probe contrare, existenţa şi, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi recunoscută în actul normativ sau de autoritatea prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
- (2) În aplicarea prevederilor alin. (1) şi în absenţa unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deţine imobilul sub nume de proprietar".
Or, din extrasul eliberat de la Direcţia Arhivelor Statului, aflat la fila 11 (dosar fond) rezultă inventarul fabricii „Suha" proprietatea personală a numitului O.L.
Din anexele 1-14 la procesul-verbal de predare-primire din 11 iunie 1948, rezultă că ceea ce s-a predat se regăseşte în listele de inventar.
În aceste condiţii, nu se poate susţine că imobilul supus preluării, ca şi bunurile mobile nu au aparţinut numitului O.L.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa ambele hotărâri şi va trimite cauza spre rejudecare în primă instanţă, la Tribunalul Suceava, pentru a intra în cercetarea fondului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de L.T. împotriva deciziei nr. 935 din 5 octombrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia civilă.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa nr. 182 din 15 martie 2005 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia civilă, şi trimite cauza spre rejudecare în primă instanţă la Tribunalul Suceava.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 813/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7940/2006. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
