ICCJ. Decizia nr. 813/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 813
Dosar nr. 25378/1/200.
Nr. vechi 8915/2005
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată la data de 5 ianuarie 2004 cu nr. 295/2004 pe rolul Tribunalului Cluj, N.C. şi N.G. au solicitat în contradictoriu cu R.A.D.P. Cluj-Napoca, anularea deciziei nr. 3 din 19 noiembrie 2003 şi, pe cale de consecinţă, admiterea cererii de restituire în natură a imobilului teren în suprafaţă de 14042 mp situat în zona numită „La Eperieş", identificată cu nr. top 14728/3 în C.F. Cluj şi nr. top 14728/1 în C.F. Cluj, în baza Legii nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 1497 din 14 iulie 2004 pronunţată de Tribunalul Cluj a fost admisă contestaţia, a fost anulată Decizia nr. 3 din 19 noiembrie 2003, emisă de R.A.D.P. Cluj-Napoca, fiind obligată pârâta la emiterea unei noi decizii de acordare a măsurilor reparatorii prin restituire în natură, cu privire la imobilele revendicate de contestatori.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a stabilit faptul că reclamanţii sunt moştenitorii proprietarilor tabulari N.G. şi soţia R., născută K., de la care terenul în litigiu a fost preluat de stat, aflându-se în prezent în folosinţa pârâtei.
Pârâta nu a făcut dovada calităţii de proprietar tabular, astfel că terenul revendicat fiind liber, există posibilitatea restituirii în natură, prin aplicarea dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva sentinţei, în termen legal, pârâta a declarat apel, solicitând schimbarea acesteia în tot, în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată şi păstrării efectelor deciziei nr. 3/2003.
Curtea de Apel Cluj-Napoca prin Decizia nr. 339/A din 28 martie 2005 a admis în parte apelul pârâtei, a schimbat sentinţa şi în consecinţă, a admis, în parte, plângerea contestatorilor N.C. şi N.G. împotriva deciziei nr. 3 din 19 noiembrie 2003 emisă de R.A.D.P. Cluj, a anulat în parte Decizia nr. 3 din 19 noiembrie 2003, în sensul că a obligat pârâta să acorde măsuri reparatorii contestatorilor prin restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 2795 mp aferent nr. top 14728/3 din C.F. Cluj.
Prin aceeaşi decizie s-a menţinut restul dispoziţiilor din sentinţa apelată referitoare la obligarea pârâtei la plata către contestatori a sumei de 8.511.000 li cheltuieli de judecată la instanţa de fond şi s-a respins cererea reclamanţilor pentru acordarea cheltuielilor de judecată în apel, ca nedovedită.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel constată că la data emiterii acestei decizii imobilele în litigiu nu erau calificate ca fiind bunuri proprietate publică. Entitatea juridică obligată la măsuri reparatorii, ca deţinător al imobilelor pretinse de reclamanţi, nu a făcut proba indubitabilă a susţinerilor sale, în sensul că s-a înregistrat o propunere de înscriere a menţionatelor imobile în lista aprobată de Guvernul României, conform prevederilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, astfel că nu avea competenţa de a aprecia, sub acest mod, asupra unei restituiri în natură ori a menţinerii regimului de proprietate publică.
Este exact că prin art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 a fost stipulată obligaţia persoanelor îndreptăţite la măsuri reparatorii de a formula câte o notificare distinctă pentru fiecare imobil pretins.
Atunci când notificarea s-a făcut în bloc, ipoteză care se verifică în speţă, pentru mai multe imobile din aceeaşi localitate, preluate în aceeaşi modalitate, sancţiunea nu este respingerea notificării, greşit aplicată de apelantă, ci urmează a se considera că notificarea s-a făcut pentru fiecare imobil, disjungându-se fiecare caz, în scopul soluţionării prin decizii/dispoziţii separate; în acest sens sunt dispoziţiile art. 21 lit. b) din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 498/2003.
În cauză reclamanţii nu au depus actele doveditoare referitoare la proprietate şi la calitatea de moştenitori în copii certificate sau legalizate, conform prevederilor art. 22 pct. 2 din Normele metodologice, însă nu mai puţin adevărat este că entitatea juridică investită legal cu soluţionarea notificării, în speţă R.A.D.P. Cluj-Napoca nu a solicitat reclamanţilor prezentarea originalelor sau duplicatelor de pe menţionatele acte, pentru verificarea şi certificarea acestora, potrivit dispoziţiilor art. 22 pct. 3 din acelaşi act normativ astfel că nu îşi poate invoca propria culpă pentru faptul că a primit fotocopii ale actelor doveditoare şi, mai cu seamă nu poate pronunţa soluţia respingerii notificării pe acest motiv.
Curtea constată însă că este valabil motivul de respingere a notificării referitor la inadmisibilitatea admiterii unei cereri de restituire în natură, într-o suprafaţă corespunzătoare cotelor de proprietate deţinute la data exproprierii şi aceasta numai pentru parcela identificată cu nr. 14728/1 în C.F. Cluj, cu privire la care reclamanţii justifică un drept de coproprietate şi nu unul exclusiv, în patrimoniul autorilor comuni, în cotă de 800/4923 parte, cu titlul de cumpărare şi moştenire. Nu au fost administrate în cauză dovezi, concludente, în măsură să confirme susţinerile reclamanţilor referitoare la dobândirea dreptului de proprietate şi asupra cotei de 800/4923 parte, înscrisă în favoarea soţilor K.F. şi A.A., declaraţia pe proprie răspundere dată în faţa notarului de F.K. şi K.I. (f.38 dosar nr. 295/2004), pretinşi moştenitori legali, neavând valoarea unui act doveditor al proprietăţii, în înţelesul legii.
Este cunoscut că proprietatea comună pe cote părţi presupune doi sau mai mulţi proprietari asupra bunului, dreptul de proprietate al fiecăruia fiind determinat în mod abstract, sub forma unei fracţiuni matematice, fără ca bunul să fie divizat corespunzător cotelor părţi.
Aşadar, nici un proprietar nu este titular exclusiv al unei fracţiuni materiale din bun, care nu este divizat corespunzător drepturilor proprietarilor comuni. Fiecare proprietar este titularul exclusiv al unei cote părţi ideale, din dreptul de proprietate, fracţionat între proprietarii comuni.
Actele juridice cu privire la bunul în materialitatea lui pot fi înfăptuite numai cu acordul celorlalţi copărtaşi, în virtutea principiului unanimităţii regimul juridic al proprietăţii comune pe cote părţi.
Aşa fiind, coindivizarul nu poate dispune de bun decât cu acordul tuturor coproprietarilor, în caz contrar ştirbindu-se dreptul de proprietate al celorlalţi.
Până la realizarea partajului, ca modalitate posibilă de încetare a stării de coproprietate, retrocedarea unei suprafeţe determinate din imobilul aflat în coproprietate a încălcat principiul unanimităţii.
Faţă de cele de mai sus, văzând şi concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză de ing. exp. M.M.T., care relevă posibilitatea reală a unei restituiri a terenului în natură (f.61-66 dosar nr. 295/2004), rămâne posibilă restituirea parcelei funciare identificată cu nr. top 14728/3 în C.F. Cluj, având suprafaţa reală de 2795 mp, teren liber de construcţii, necultivat, neafectat exploatării pepinierei R.A.D.P. Cluj, pe temeiul art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
În contra celei din urmă hotărâri reclamanţii şi pârâta au declarat recurs.
Prin recursul declarat, reclamanţii critică soluţia pronunţată de instanţa de apel pentru nelegalitate şi arată în esenţă că în cauză reclamanţii au făcut dovada cu acte de stare civilă legalizate a descendenţei după antecesorii lor.
În continuare, mai arată că s-a făcut dovada transferului de proprietate asupra cotei de 800/4923 de sub B 9, 10 cu Cartea funciară în care este înscrisă mama reclamanţilor, născută K. şi că între aceasta şi fratele ei s-a încheiat o înţelegere autentificată la notar.
În ce priveşte terenul cu nr. top. 14728/1 din C.F. Cluj-Napoca reclamanţii au dovedit cu declaraţii autentificate ale moştenitorilor că terenul le aparţine iar pârâta nu este proprietarul acestui teren, dar îl foloseşte.
Mai precizează că pârâta nu a cerut intabularea acestui teren, nu a fost cuprins în expertiza întocmită în cauză şi nu a contestat faptul că deţine acest imobil. De altfel, expertiza efectuată în cauză a stabilit că terenul este liber, se află în patrimoniul societăţii şi poate fi restituit în natură.
În consecinţă, reclamanţii au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului pârâtei şi menţinerea sentinţei ca legală şi temeinică.
Pârâta, prin recursul declarat critică soluţia dată în apel pentru nelegalitate şi netemeinicie şi susţine în esenţă că reclamanţii nu au depus acte doveditoare, în susţinerea notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, iar pârâta a făcut demersuri în vederea includerii regiei pe lista unităţilor care nu sunt obligate la restituirea în natură a imobilelor revendicate, sens în care a depus înscrisuri din conţinutul cărora rezultă demersurile întreprinse.
Pe cale de consecinţă, pârâta a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
La termenul din 25 ianuarie 2006, recurenţii-reclamanţi au depus copia deciziei nr. 2337/R din 24 octombrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. 16519/2005 prin care au solicitat stabilirea masei succesorale şi a calităţii de moştenitor şi înscrierea în C.F. a dreptului de proprietate, aflată la filele 95-97 dosar recurs.
Pârâta a depus la data de 10 ianuarie 2005 întâmpinare şi hotărârile pronunţate privind terenul înscris în C.F. top 14728/1 sub B 9 şi 10, aflate la filele 40-44.
De asemenea, reclamanţii au mai depus înscrisuri noi.
Curtea, în raport de actele noi depuse în recurs constată că se impune admiterea recursurilor, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării se va face expertiza tehnică, urmând a se identifica şi terenul înscris în C.F., nr.top 14728/1. Se va avea în vedere că regula unanimităţii nu funcţionează în cadrul Legii nr. 10/2001 şi se va reexamina întregul probatoriu administrat în raport cu obiectul contestaţiei şi apelul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamanţii N.C. şi N.G. şi de pârâta R.A.D.P. Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 339/A din 28 martie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 859/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8050/2006. Civil → |
|---|
