ICCJ. Decizia nr. 8170/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8170
Dosar nr. 7044/1/2006
Şedinţa de la 13 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Contestaţia reclamantului T.Ş. împotriva Dispoziţiei nr. 140 din 22 mai 2003 emisă de Primarul municipiului Vaslui a fost admisă în parte, prin sentinţa civilă nr. 690 din 19 octombrie 2005 a Tribunalului Vaslui, astfel că s-a modificat dispoziţia primarului în sensul că s-a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 230,49 mp, identificată în punctele 7, 3, 5, 8, 7 din anexa 1 la expertiza tehnică topometrică, ca şi acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent la valoarea de 149.096.886 lei pentru diferenţa de suprafaţă de 126,51 mp care nu se poate restitui în natură şi pentru cota de 3/8 din imobilul casă de locuit demolat aflat pe suprafaţa de 477 mp.
Soluţia a fost menţinută, prin respingerea apelurilor părţilor, potrivit deciziei civile nr. 21 din 8 februarie 2002 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.
Pentru aceasta, în motivarea hotărârii date, s-a apreciat incidenţa dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 întrucât, existând hotărâre judecătorească de anulare a contractului de donaţie încheiat cu statul, imobilul, ce a făcut obiectul donaţiei, s-a dovedit a fi fost preluat abuziv de către stat, aşa încât s-a considerat că reclamantul este persoană îndreptăţită să beneficieze de măsurile reparatorii ale Legii nr. 10/2001.
Cu privire la diferenţa de suprafaţă de teren al autorului proprietar, s-a ţinut cont că a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, în baza căruia s-a eliberat titlul de proprietate.
S-a reţinut că, potrivit înscrisurilor, în patrimoniul autorului a existat ca şi teren pentru construcţii aferente casei de locuit suprafaţa de 0,05 ha, respectiv 477 mp teren.
Referitor la cele două apeluri, curtea de apel le-a respins pentru că, pe de o parte, obiectul Legii nr. 10/2001 îl constituie numai suprafaţa de 477 mp şi o construcţie, casa de locuit pentru care sunt necesare măsuri reparatorii compensatorii, iar, pe de altă parte, terenul de 230,49 mp, fiind liber de construcţii, se poate restitui în natură, astfel că celelalte măsuri reparatorii, cuvenite pentru diferenţa de suprafaţă şi imobil-casă de locuit demolat, urmează a se aplica corespunzător.
Împotriva susnumitei decizii pronunţate în apel, au declarat recurs Primarul şi Primăria Municipiului Vaslui care, invocând pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., susţin că s-a aplicat greşit legea, aşa încât nu trebuia să se facă restituirea în natură a suprafeţei de teren de 230,49 mp, teren amenajat ca parc de joacă pentru copii, nefiind liber de construcţii.
În acest sens, se arată că, urmare a obiecţiunilor, s-a făcut un supliment de expertiză tehnică judiciară, prin care se specifică ocuparea întregii suprafeţe de teren de utilităţi, de blocuri de locuinţe, reţele de canalizare, căi de acces, şosea de centură a municipiului.
Deliberând asupra recursului, urmează a-l admite pentru următoarele raţiuni:
Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 actualizată, în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă, sunt compatibile măsurile reparatorii prin echivalent în modalităţile prevăzute de acelaşi text, cu aliniatele următoare, dar şi de Legea nr. 247/2005.
În speţă, s-a demonstrat că nu există posibilitatea restituirii în natură a imobilului-teren pe vechiul amplasament, astfel cum a concluzionat expertul tehnic în completarea expertizei topo, în urma răspunsului la obiecţiunile formulate.
Astfel, la fila 26 apel, după ce se identifică terenul în punctele A, B, C, D, conform anexei 2 şi în urma răspunsului la completarea raportului de expertiză, se evidenţiază că întreaga suprafaţă de teren, revendicată şi identificată, este ocupată de utilităţi publice ca: blocuri de locuinţe, reţele canalizare, căi acces şi şoseaua de centură.
Faţă de o astfel de situaţie, în raport de care întregul teren, în urma demolărilor, este afectat de utilităţi publice, iar ,din punct de vedere al stării actuale de funcţionare, nu poate fi redat mai vechiului proprietar, terenul nu se poate restitui în natură, nefiind liber în condiţiile reţinute.
În acest sens se va ţine cont de dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 10/2001, caz în care se reţine în mod concret că suprafaţa de teren de 230,49 mp, pentru care greşit s-a dispus restituirea în natură, este afectată de un unic parc de joacă pentru copii, parc situat în ansamblul de blocuri de locuinţe, fără a mai discuta de existenţa pe acest teren a reţelelor de comunicare comune.
De aceea, în limitele abordate şi faţă de textele de lege specificate, fiind în situaţia prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se va admite recursul, cu consecinţele ce derivă de aici.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Primăria Municipiului Vaslui prin Primar împotriva deciziei civile nr. 21 din 8 februarie 2006 a Curţii de Apel Iaşi, pe care o modifică în parte, în sensul că admite apelul Primarului Municipiului Vaslui împotriva sentinţei civile nr. 690 din 19 octombrie 2005 a Tribunalului Vaslui.
Schimbă în parte sentinţa în sensul că se constată că reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent şi pentru suprafaţa de 230,49 mp.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 855/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8128/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
