ICCJ. Decizia nr. 8126/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8126
Dosar nr. 1815/1/2006
Şedinţa publică din 13 octombrie 2006
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin petiţia înregistrată la nr. 2128/2004 la Tribunalul Vâlcea, secţia civilă, C.V. şi C.P. au contestat dispoziţia nr. 27 din 9 august 2004 a Primăriei comunei Dănicei judeţul Vâlcea prin care le-a fost respinsă notificarea privind acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilele terenuri şi construcţii, situate în comuna Dănicei.
Prin sentinţa civilă nr. 1102 din 14 decembrie 2004 Tribunalul Vâlcea a respins contestaţia formulată de C.V. şi C.P. pe considerentul că termenul prevăzut de art. 24 pct. 7 din Legea nr. 10/2001 acela de treizeci zile pentru atacarea dispoziţiei a fost depăşit.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia nr. 221 din 22 martie 2005 a admis apelul contestatorilor şi a anulat sentinţa nr. 1102 din 14 decembrie 2004 a Tribunalului Vâlcea reţinând că aceştia au înregistrat contestaţia înlăuntrul termenului de 30 zile calendaristice prevăzut de art. 24 pct. 7 din Legea nr. 10/2001.
Ca urmare, instanţa de apel a fixat termen pentru soluţionarea cauzei pe fond.
Prin Decizia civilă nr. 434 A din 18 octombrie 2005, Curtea de Apel Piteşti a admis pe fond contestaţia formulată de C.V. şi C.P. şi a anulat dispoziţia nr. 27 din 9 august 2004 emisă de Primarul comunei Dănicei. În consecinţă, intimata Primăria Dănicei a fost obligată să plătească contestatorilor despăgubiri civile în sumă de 8125 RONI reprezentând contravaloarea terenului preluat abuziv şi 31500 RONI contravaloarea construcţiilor.
S-a reţinut pe baza actelor din dosar că autorul contestatorilor a deţinut în comuna Dănicei, punctul „Dealul Sâmburului" construcţiile menţionate în notificare (2 case, anexele gospodăreşti, 2 magazii, 2 pătule, o altă casă cu 3 camere, fânar, magazie, pătul şi coteţe) edificate în 1958 şi aflate pe un teren în suprafaţă de 5000 mp.
S-a stabilit că terenul pe care se aflau construcţiile au fost preluate de stat fără titlu. Acceptând deposedarea nelegală de teren, instanţa a dedus că implicit şi construcţiile au ieşit în acelaşi mod din patrimoniul fostului proprietar şi că refuzul intimatei de a acorda contestatorilor măsurile reparatorii prin echivalent, aşa cum aceştia au solicitat sunt lipsite de temei.
Pe baza rapoartelor de expertiză efectuate s-a stabilit valoarea construcţiilor şi a terenului nerestituit moştenitorilor contestatori.
În recursul declarat de Primăria Dănicei împotriva deciziei civile nr. 434 din 18 octombrie 2005 se invocă nulităţile prevăzute de art. 304 pct. 5, pct. 9 C. proc. civ.
Într-un prim motiv de recurs se arată că în mod greşit în dispozitiv primarul a fost obligat la acordarea despăgubirilor, instanţa ignorând că parte în proces a fost Primăria.
Greşit instanţa, arată recurenta în cel de al doilea motiv de succes a acordat pentru terenuri măsuri reparatorii prin echivalent deşi există posibilitatea restituirii lor în natură.
De asemenea instanţa reţine greşit că intimaţilor le-a fost restituită suprafaţa de 1,84 ha în loc de 2,5 ha, expertul topo ignorând actele dosarului, din care rezultă că două terenuri ce însumează 0,70 ha au fost vândute.
În ceea ce priveşte măsurile reparatorii pentru construcţii, instanţa a preluat fără nici un control concluziile expertizei, ignorând vechimea construcţiilor şi coeficientul de uzură la data preluării.
Instanţa a abdicat de la rolul activ de care era ţinută în temeiul art. 129 C. proc. civ., şi nu a stăruit pentru aflarea adevărului şi apărarea dreptului statului.
În raport de criticile formulate recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei cu trimitere pentru rejudecare în vederea efectuării unei noi expertize.
Recursul este nefondat.
Parte în proces a fost Primăria Dănicei. În dispozitivul deciziei recurate, instanţa a procedat la anularea dispoziţiei nr. 27/2004 emisă de Primarul comunei Dănicei şi a obligat intimata, respectiv Primăria Dănicei, parte în proces la acordarea măsurilor reparatorii, astfel că în mod greşit se susţine că primarul a fost obligat la acordarea măsurilor reparatorii.
Netemeinic se susţine că terenurile de la punctul „Dealul Sâmburului" pentru care contestatorii solicită măsuri reparatorii sunt libere. Ele sunt acoperite cu plantaţii intensive de pruni şi sunt stăpânite de alte persoane, respectiv de moştenitorii lui S.N. şi S.P.
Cât priveşte terenul de 0,70 ha despre care recurenta pretinde că a fost vândut de contestatori, raportul de expertiză a stabilit fără putinţă de tăgadă că el se include în terenul de 1,84 ha restituit şi nu excede acestuia.
Atât expertiza topo cât şi expertiza construcţiilor au stabilit valoarea imobilului pentru care contestatorii au solicitat măsuri reparatorii. Expertizele în cauză s-au făcut în prezenţa părţilor, care nu au avut de făcut obiecţiuni nici la faţa locului şi nici ulterior efectuării lucrărilor.
Dovadă în acest sens sunt şi concluziile scrise ale recurentei care se axează pe cu totul alte aspecte decât evaluarea construcţiilor.
Primăria deşi critică expertiza tehnică a construcţiilor susţinând că expertul era dator să aplice un coeficient de uzură mai mare, nu probează existenţa unei vechimi mai mari a construcţiilor decât aceea reţinută de instanţă, iar sub alte aspecte, recurenta nu concretizează eventualele deficienţe sau neregularităţi ale expertizei. Aşa fiind şi sub acest aspect recursul este nefondat.
În cauză, instanţa a respectat îndatoririle ce îi reveneau în temeiul art. 129 C. civ. în limitele principiului disponibilităţii de care beneficiază părţile în procesul civil. Protejarea cu prioritate a interesului statului, aşa cum solicită recurenta, care în chiar motivele de recurs îşi recunoaşte pasivitatea, contravine unui proces echitabil şi raţiunii reparatorii a Legii nr .10/2001.
În raport de considerentele expuse şi întrucât niciuna din criticile formulate de Primăria Dănicei nu sunt întemeiate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul acesteia va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Primăria comunei Dănicei şi Primarul comunei Dănicei împotriva deciziei nr. 434/A din 18 octombrie 2005 a Curţii de Apel Piteşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8128/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8054/2006. Civil → |
|---|
