ICCJ. Decizia nr. 8309/2006. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8309
Dosar nr. 7203/111/2006
Şedinţa publică din 10 decembrie 2007
Deliberând asupra recursului de faţă, reţine următoarele:
Adresându-se Tribunalului Bihor, la 15 noiembrie 2006, reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte din Ministerul Administraţiei şi Internelor a cerut, în temeiul Legii nr. 248/2005, restrângerea exercitării dreptului pârâtului S.F.C. la liberă circulaţie în Italia pentru o perioadă de cel mult trei ani.
În cuprinsul cererii s-a arătat că, la data de 2 august 2006, pârâtul a fost returnat din Italia în baza acordului de readmisie încheiat de această ţară cu România.
Soluţionând litigiul în primă instanţă, Tribunalul Bihor, secţia civilă, prin sentinţa nr. 344/C din 22 martie 2007, a respins cererea formulată de reclamantă cu motivarea că nu se justifică, în cauză, restrângerea exercitării dreptului fundamental la liberă circulaţie.
Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, prin Decizia nr. 350/A din 11 iulie 2007, a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantă împotriva sentinţei Tribunalului Bihor, cu aceeaşi motivare dezvoltată şi prin considerentele hotărârii primei instanţe.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs reclamanta susţinând că, în baza art. 38 din Legea nr. 248/2005, se impunea restrângerea exercitării dreptului pârâtului la liberă circulaţie.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Prin Legea nr. 248/2005 a fost reglementat regimul juridic al liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate.
Potrivit art. 38 din această lege, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate a cetăţenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult trei ani numai în condiţiile şi cu privire la următoarele categorii de persoane:
a) cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi acel stat;
b) cu privire la persoana a cărei prezenţă pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfăşoară sau ar urma să o desfăşoare, ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după caz, relaţiilor bilaterale dintre România şi acel stat.
Rezultă, din dispoziţia legală enunţată, că instanţa poate dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie numai în condiţiile şi cu privire la persoanele amintite în funcţie de împrejurările de fapt ale fiecărei pricini.
Aplicarea prevederilor art. 38 din Legea nr. 248/2005 trebuie făcută prin coroborare cu dispoziţiile art. 2 pct. 2 din Protocolul 4 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi cu cele din Directiva Parlamentului şi Consiliului Europei nr. 2004/38 din 29 aprilie 2004. Potrivit acestor reglementări, orice persoană este liberă să părăsească orice ţară, inclusiv pe a sa, iar condiţiile de restrângere a dreptului fundamental privind libertatea de circulaţie se referă la asigurarea securităţii naţionale, menţinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii sau a moralei, ori pentru protejarea libertăţilor altora.
Pentru aplicarea unor măsuri de restrângere a dreptului fundamental la liberă circulaţie ori chiar de expulzare dintr-un stat membru al Uniunii Europene este necesar ca statul respectiv să respecte principiul proporţionalităţii întemeiat pe comportamentul individual al persoanei în cauză, care trebuie să reprezinte o ameninţare reală, actuală şi suficient de gravă pentru un interes fundamental al societăţii.
Din actele dosarului rezultă că pârâtul a fost returnat, la data de 2 august 2006 din Italia, în baza acordului de readmisie încheiat de această ţară cu România.
Nu a fost depusă la dosar nici o dovadă că pârâtul, prin activitatea pe care a desfăşurat-o sau urma să o desfăşoare în străinătate, ar fi adus atingere gravă intereselor României sau, după caz, relaţiilor bilaterale dintre România şi statul din care a fost returnat.
Nu s-a dovedit nici că pârâtul, prin comportamentul individual, ar fi reprezentat o ameninţare reală, actuală şi suficient de gravă pentru un interes fundamental al societăţii.
În raport cu înscrisurile existente în dosar, instanţa de apel a aplicat corect prevederile Legii nr. 248/2005 atunci când a confirmat sentinţa primei instanţe prin care a fost respinsă cererea de restrângere a exercitării dreptului la liberă circulaţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei nr. 350/A din 11 iulie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 decembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4987/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 774/2006. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
