ICCJ. Decizia nr. 837/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 837.
Dosar nr. 425/121/2006
Şedinţa publică din 12 decembrie 2007
Deliberând asupra recursului de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
Reclamanta S.T. a înregistrat pe rolul Tribunalului Galaţi, la data de 17 iulie 2006, contestaţia îndreptată împotriva dispoziţiei nr. 2061 din 30 mai 2006 prin care primarul municipiului Tecuci a propus acordarea de despăgubiri, în condiţiile titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul situat în Tecuci, preluat abuziv din patrimoniul autoarei reclamantei şi a cărui restituire în natură nu este posibilă.
În motivarea contestaţiei, reclamanta a arătat că Primăria Tecuci „are posibilitatea reală de a despăgubi în natură, prin acordarea unei suprafeţe echivalente în intravilanul municipiului".
Tribunalul, prin sentinţa civilă nr. 1898 din 16 noiembrie 2006, a respins contestaţia ca nefondată.
Curtea de Apel Galaţi- secţia civilă, prin Decizia nr. 210/A din 16 mai 2007, a admis apelul declarat de reclamantă şi a schimbat sentinţa, în sensul că a admis acţiunea, dispunând anularea în parte a dispoziţiei nr. 2061/2006 şi „restituirea prin echivalent prin compensarea cu o suprafaţă de 225 mp în intravilanul localităţii Tecuci, zona Tecuciul Nou, conform procesului-verbal din 4 iunie 2004 al Primăriei Tecuci".
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că, potrivit procesului-verbal nr. 18128 din 10 iunie 2004, primăria Tecuci a făcut reclamantei oferta compensării cu un alt teren situat în zona Tecuciului Nou, pe care însă nu a pus-o în executare prin emiterea unei dispoziţii de atribuire a terenului oferit.
Apărarea intimatei pârâte Primăria Tecuci privind „lipsa de terenuri" a fost înlăturată, cu motivarea că din anunţul nr. 28111 din 9 februarie 2007 reiese că aceasta deţinea 170,46 ha teren rezervă.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs pârâta Primăria Tecuci, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică în raport cu cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a arătat că măsura acordării de despăgubiri propusă prin dispoziţia nr. 2061/2006 este conformă prevederilor titlul VII din Legea nr. 247/2005, motivat de faptul că unitatea administrativ teritorială nu deţine imobile pentru atribuire în compensare.
Recurenta susţine că procesul-verbal încheiat în anul 2004 nu mai poate fi pus în executare datorită deficitului de teren.
În susţinerea cererii de recurs a fost anexat un înscris intitulat „Anunţ" în cuprinsul căruia se menţionează că Primăria Municipiului Tecuci nu deţine bunuri imobile pentru atribuire în compensare conform Legii nr. 10/2001.
Recursul este fondat.
Este adevărat că în cazul imposibilităţii restituirii în natură a imobilului preluat în mod abuziv, dintre măsurile reparatorii prin echivalent, are prioritate acordarea în compensare a altor bunuri sau servicii, prioritate dedusă din ordinea în care sunt enumerate în cuprinsul art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, felul măsurilor reparatorii prin echivalent.
De asemenea, este real că prin procesul-verbal încheiat la data de 4 iunie 2004 între reprezentanţii unităţii administrativ- teritoriale şi mandatarul petentei s-a convenit ca acesteia să-i fie atribuit în compensare un alt teren intravilan, în zona „Tecuciului Nou".
Cu toate acestea, însă, procesul-verbal menţionat nu are valoarea juridică a unui titlu de proprietate, nu constituie titlu executoriu, cum eronat precizează instanţa de apel, o asemenea natură juridică având, conform dispoziţiilor art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, doar Decizia/ dispoziţia de aprobare a restituirii în natură ori prin compensare sau hotărârea judecătorească prin care se dispune o asemenea măsură în cadrul contestaţiei promovată în justiţie de persoana îndreptăţită.
Oferta consemnată în procesul- verbal are caracter general iar între data încheierii acesteia şi până la data emiterii dispoziţiei contestate a trecut destul de mult timp ca să facă verosimilă apărarea constantă a recurentei pârâte, în sensul că nu mai deţine teren disponibil pentru a-l acorda în compensare.
Instanţa de apel a dat o interpretare eronată valorii juridice a procesului-verbal menţionat, apreciind contrar prevederilor Legii nr. 10/2001 că încheierea la nivelul anului 2004 a acestuia este suficientă pentru a dispune anulare parţială a dispoziţiei şi restituirea generică a unui teren în compensare, neindividualizat decât prin indicarea suprafeţei şi a zonei „Tecuciul Nou", fără a ordona administrarea de probatorii [art. 129 alin. (5) C. proc. civ.] de natură să lămurească realitatea disponibilului de teren intravilan deţinut în prezent de pârâtă.
Anunţul întocmit de Primăria municipiului Tecuci la data de 2 februarie 2007, depus în faza procesuală a apelului (fila 14 dosar), la care a făcut trimitere instanţa se referă la suprafaţa totală de 170,40 ha, teren extravilan, ce constituie rezerva Comisiei Locale Tecuci pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, neavând legătură cu disponibilul de teren intravilan susceptibil de a fi acordat în compensare persoanelor îndreptăţite conform Legii nr. 10/2001.
Pentru considerentele prezente, Curtea constată incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (3), art. 313 şi art. 314 C. proc. civ., admiţând recursul, Curtea va casa Decizia şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, aplicarea corectă a legii presupunând administrarea de probe noi în baza cărora urmează să se stabilească în mod concret dacă pârâta deţine sau nu teren intravilan disponibil pentru acordarea în compensarea imobilelor a căror restituire în natură nu este posibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Tecuci împotriva deciziei nr. 210/A din 16 mai 2007 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8410/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 802/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
