ICCJ. Decizia nr. 8622/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr. 9122 din 13 august 2002, reclamanta B.C. a chemat în judecată pe pârâta SC R. SA Onești, Prefectura Bacău și Statul Român prin Ministerul Finanțelor, solicitând acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
în motivarea acțiunii s-au arătat următoarele:
B.A., autoarea reclamantei, a avut în proprietate suprafața de 2 ha, teren situat în Borzești, județul Bacău, de care a fost deposedată abuziv în anul 1945.
Pentru o parte din teren, 2025 mp, reclamantei i s-a eliberat titlu de proprietate nr. 80583/1995, iar pentru restituirea diferenței de 17975 mp, pe care se află amplasată Platforma Chimică Borzești, a notificat SC R. SA Onești, în temeiul Legii nr. 10/2001.
Societatea nu a răspuns în termenul legal notificării ce i s-a adresat, ceea ce constituie refuz de rezolvare favorabilă a cererii.
La termenul din 18 septembrie 2002, reclamanta a solicitat introducerea în cauză a A.P.A.P.S. București, în calitate de pârâtă.
Tribunalul Bacău, soluționând cauza, prin sentința civilă nr. 529 din 18 septembrie 2002, a respins cererea de introducere în cauză, în calitate de pârâtă, a A.P.A.P.S. București și a respins contestația, ca prematur formulată, față de SC R. SA și pentru lipsa calității procesuale pasive, față de ceilalți doi pârâți.
Apelul, declarat de reclamantă, a fost admis prin decizia civilă nr. 91 din 16 decembrie 2002 a Curții de Apel Bacău, care a anulat sentința primei instanțe, constatând că notificarea formulată de reclamantă, în temeiul art. 21 din Legea nr. 10/2001, a fost primită de SC R. SA Onești la data de 15 februarie 2002.
Această societate s-a privatizat, SC C.S.L. - SC I.O. SA Bacău devenind principalul acționar, cu o cotă de participare la beneficii și pierderi de 97,8204%.
SC R. SA Onești nu a răspuns notificării, al cărei temei juridic a fost indicat de reclamantă ca fiind art. 21 din Legea nr. 10/2001, iar lipsa unui astfel de răspuns, în termen legal, echivalează cu un refuz de restituire în natură sau prin echivalent, refuz care este cenzurabil pe cale judecătorească, potrivit art. 24 alin. (7) și (8) din Legea nr. 10/2001.
Obligația de a răspunde notificării revenea pârâtei SC R. SA Onești și nu A.P.A.P.S. , întrucât termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, a expirat la data de 15 aprilie 2002, anterior privatizării SC R. SA.
în această situație, s-a reținut în mod greșit prematuritatea acțiunii de către prima instanță, astfel, încât, s-a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 297 C. proc. civ.
în evocarea fondului, prin decizia civilă nr. 881 din 31 mai 2004 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, s-a respins cererea de suspendare a judecății, formulată de SC R. SA Onești și SC S.Q. SRL Bacău, întemeiată pe dispozițiile art. 244 pct. 1 C. proc. civ. și art. 35 din Legea nr. 64/1995; s-a admis contestația promovată de B.C., reprezentată prin mandatar, în contradictoriu cu SC R. SA Onești și administratorul judiciar SC S.Q. SRL Bacău, Prefectura Bacău și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice; s-a stabilit dreptul reclamantei la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 1,3896 ha teren agricol, aflată în deținerea SC R. SA Onești, pentru valoarea estimată la suma de 124.960.000 lei, stabilită prin expertiza tehnică efectuată, în instanța de apel, de ing. E.L.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a constatat că se impunea a fi lămurită forma de reparație solicitată de reclamantă, în natură sau prin echivalent, precum și caracterul măsurilor reparatorii, în raport de solicitarea expresă a reclamantei prin notificare, respectiv măsuri de restituire prin echivalent reglementate de art. 24 din Legea nr. 10/2001 și de dispozițiile art. 36 din aceeași lege.
Pentru identificarea și evaluarea terenului, ce constituie obiectul prezentei acțiuni, s-au efectuat expertize tehnice de către ing. M.B. și E.L., ambele expertize identificând terenul, stabilind că are întinderea de 1,2986 ha, și este ocupat de instalații industriale.
Pentru evaluarea terenului, expertul M.B. a folosit metoda comparației prin bonitare, iar expertul E.L. a avut în vedere categoria de folosință a terenului, agricol extravilan.
în raport de poziția terenului în zonă și de categoria de folosință, instanța a reținut ca reală valoarea terenului astfel cum a fost stabilită prin expertiza E.L., de 124.960.000 lei.
împotriva acestei decizii civile a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., încadrarea în drept a motivelor de recurs fiind făcută de către instanță, în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ. și pârâta SC R. SA Onești criticând-o pentru nelegalitate potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, reclamanta, în dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat că terenul pentru care a solicitat măsuri reparatorii a fost la data preluării abuzive teren agricol, dar a pierdut această destinație fiind utilizat pentru construcții industriale, căi de acces, astfel că în prezent acesta face parte din Municipiul Onești, având categoria de folosință curți construcții, așa cum rezultă din adresa nr. 23220/2003 a Primăriei Onești, probă ce a fost complet ignorată de către instanță, care nu s-a pronunțat asupra ei.
Or, acest element trebuia avut în vedere la stabilirea valorii terenului și nu faptul că la data preluării de către stat, acesta avea destinație de teren agricol.
Din punct de vedere legal, evaluarea terenului trebuia făcută în conformitate cu Normele Metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001, adoptate prin H.G. nr. 498 din 14 mai 2003.
Astfel, acordarea despăgubirilor se face potrivit criteriilor stabilite de art. 9 și art. 10 din Legea nr. 10/2001, iar Normele Metodologice, care se referă la aceste articole de lege, prevăd că la evaluare se are în vedere situația terenului de la data nașterii dreptului de despăgubire, deci de la data notificării și nu de la data preluării terenului.
în ce privește recursul declarat de pârâta SC R. SA Onești, acesta privește nelegalitatea deciziei, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., încadrarea în drept a acestui motiv de recurs fiind făcută de către instanță în conformitate cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ.
în dezvoltarea acestui motiv de recurs s-au arătat următoarele:
La data când reclamanta a depus la SC R. SA Onești cererea de retrocedare în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001, deținătorul terenului era A.P.A.P.S. București și nu SC R. SA Onești, deci reclamanta trebuia să se adreseze acestei instituții și nu către SC R. SA Onești.
De asemenea, s-a arătat că acțiunea în justiție promovată de reclamantă împotriva SC R. SA Onești a fost prematur introdusă, așa cum legal a constatat prima instanță.
Celelalte critici formulate de recurenta-pârâtă, așa cum au fost expuse prin cererea de recurs, vizează greșita apreciere de către instanță a probatoriului administrat, critici ce nu pot fi încadrate în niciunul din motivele de recurs strict și limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-10 C. proc. civ., în vigoare la data pronunțării deciziei civile recurate, sancțiunea fiind aceea a neprimirii și analizării lor.
Examinând decizia civilă recurată în raport de motivele de recurs invocate de reclamanta B.C. și pârâta SC R. SA Onești, instanța constată următoarele:
Reclamanta B.C. a solicitat, în condițiile Legii nr. 10/2001, retrocedarea suprafeței de 17975 mp, pe care în prezent se află amplasată Platforma chimică Borzești, fiind notificată în acest sens pârâta SC R. SA Onești.
Autoarea reclamantei, B.A., a fost deposedată abuziv, în anul 1945, de suprafața de 2 ha teren, iar pentru o parte din teren, 2025 mp, reclamantei i s-a eliberat titlul de proprietate nr. 80583/1995 în temeiul Legii nr. 18/1991.
Instanța de apel a constatat că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent în raport de dispozițiile art. 24 și art. 36 din Legea nr. 10/2001, pentru suprafața de 1,3986 ha teren agricol, aflat în deținerea pârâtei SC R. SA Onești, pentru o valoare estimată la suma de 124.960.000 lei, conform expertizei tehnice efectuată în instanța de apel de ing. E.L.
Valoarea estimată a despăgubirilor a fost stabilită în raport de categoria de folosință a imobilului ca "teren agricol".
La data preluării, terenul avea destinația de teren agricol, situație, de altfel, recunoscută de reclamantă, dar în prezent se află situat pe teritoriul municipiului Onești, conform constatărilor expertului B.M. și are destinația de curți - construcții, conform adresei nr. 2322 din 17 noiembrie 2003 emisă de Primăria Municipiului Bacău, probă hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii și pe care instanța de apel nu a analizat-o.
în această situație se constată că instanța de apel a soluționat procesul fără a stabili pe deplin situația de fapt cu privire la valoarea terenului, prin nesocotirea dispozițiilor Legii nr. 10/2001, republicată, art. 10 alin. (9).
Potrivit acestor dispoziții legale, valoarea terenurilor preluate în mod abuziv, care nu se pot restitui în natură, cum este cazul în speță, se stabilește potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare.
Or, în speță, din raportul de expertiză omologat de instanță, nu rezultă că evaluarea terenului s-a făcut în raport de valoarea de piață de la data soluționării notificării, stabilită potrivit standardelor internaționale, ci având din vedere categoria de folosință a acestuia la momentul preluării de către stat, ca teren agricol, evaluare făcută cu aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 10/2001.
Față de aceste considerente, se impune efectuarea unui nou raport de expertiză în cauză, probă incompatibilă cu structura recursului în raport de dispozițiile art. 305 C. proc. civ., prin care să se stabilească valoarea acestuia în raport de dispozițiile art. 10 alin. (9) din Legea nr. 10/2001.
în ceea ce privește motivul de recurs, privind nelegalitatea deciziei civile recurate, formulat de pârâta SC R. SA Onești se constată următoarele:
Obligația de a răspunde notificării o avea pârâta SC R. SA Onești, deoarece aceasta nu era integral privatizată la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
SC R. SA Onești avea obligația legală de a răspunde notificării reclamantei, asupra posibilității de restituire în natură sau de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, ca unitate deținătoare a terenului, în sensul art. 20 din Legea nr. 10/2001,art. 21 din legea republicată.
în ceea ce privește critica formulată de pârâtă, potrivit căreia acțiunea în justiție promovată de reclamantă este prematură, este, de asemenea, nefondată, deoarece procedura soluționării notificării, pe care persoana îndreptățită o adresează deținătorului imobilului preluat de stat, prevăzută de art. 21 și următoarele din Legea nr. 10/2001, are caracter necontencios și obligatoriu potrivit art. 109 alin. (2) C. proc. civ.
însă, în cazul în care această procedură este temporizată, așa cum este cazul în speță, deschide celui vătămat accesul la jurisdicția civilă, pentru a fi finalizată.
Așa fiind, se constată că recursul formulat de pârâta SC R. SA Onești este nefondat, și s-a dispus respingerea acestuia în consecință, potrivit dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.
în ceea ce privește recursul declarat de reclamanta B.C., pentru considerentele mai sus expuse, instanța, în baza dispozițiilor art. 314 C. proc. civ., l-a admis, a casat decizia pronunțată în apel și a trimis cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8630/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8618/2006. Civil → |
|---|
