ICCJ. Decizia nr. 888/2006. Civil. Obligaţie de a face. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 888
Dosar nr. 4170/36/2006
Şedinţa publică din 13 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ, reclamanta SC M.E. SRL Mangalia a chemat în judecată Municipiul Mangalia prin Primar şi I.Z., în calitate de primar al municipiului solicitând obligarea pârâţilor la respectarea deciziei civile nr. 1199/1996 a Tribunalului şi a HCL nr. 9/1997, la reamplasarea construcţiei demolate abuziv şi la plata daunelor evaluate la 1 miliard rol şi a veniturilor nerealizate în cuantum de 30 milioane rol.
În motivarea cererii s-a arătat că prin Decizia civilă nr. 1199/1996 a Tribunalului Constanţa s-a stabilit că reclamanta este proprietara construcţiei edificate în staţiunea Jupiter, având un drept de superficie pe terenul aferent de 300 mp, iar prin hotărârea nr. 9/1997 a Consiliului Local Mangalia s-a recunoscut dreptul de superficie asupra terenului.
Prin sentinţa civilă nr. 19 CA din 29 ianuarie 2002 Tribunalul Constanţa a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia.
La data de 13 martie 2005 reclamanta şi-a precizat cererea în sensul obligării pârâţilor la plata daunelor morale în valoare de 200.000 Euro.
Judecătoria Mangalia, având în vedere cuantumul daunelor solicitate, prin sentinţa civilă nr. 872 din 13 mai 2005 a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Constanta, secţia civilă.
Prin sentinţa civilă nr. 386 din 14 februarie 2006 Tribunalul Constanţa a respins excepţiile privind inadmisibilitatea cererii şi lipsa calităţii procesuale pasive invocate de pârâţi, iar pe fond, a respins acţiunea reţinând că dreptul invocat de reclamantă s-a stins ca urmare a validării, prin hotărâre judecătorească, a măsurii de demolare a construcţiei, iar stingerea dreptului de proprietate asupra construcţiei atrage pierderea dreptului de superficie.
Apelul declarat de reclamanta SC M.E. SRL Mangalia a fost respins prin Decizia civilă nr. 322 C din 21 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Constanţa.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs reclamanta SC M.E. SRL Mangalia, în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., susţinând că dreptul de superficie asupra terenului, cât şi dreptul de proprietate asupra construcţiei subzistă pentru societate, iar măsura demolării construcţiei s-a realizat în mod abuziv.
Recursul nu este fondat.
Dreptul de superficie este definit în literatura juridică ca un drept real care constă în dreptul de proprietate pe care îl are o persoană, denumită superficiar, asupra construcţiilor, plantaţiilor sau altor lucrări care se află pe terenul aparţinând altuia, teren cu privire la care superficiarul capătă un drept de folosinţă. Fiind un drept real, acesta nu se stinge prin neuz, este aparent şi continuu, conferind titularului său atributele de posesie, folosinţă şi dispoziţie.
Posesia şi folosinţa terenului pe care se află construcţia se exercită în strânsă legătură şi în limitele necesare exercitării dreptului de proprietate care intră în alcătuirea dreptului de superficie.
Superficiarul are un drept de dispoziţie material asupra terenului care constă în posibilitatea de a dispune de substanţa terenului numai în vederea folosirii construcţiei.
Ca atare, dreptul de superficie se referă la folosinţa terenului pe care se află construcţia, având aceeaşi durată ca şi existenţa construcţiei.
În speţă, dreptul de superficie invocat de recurentă nu mai subzistă întrucât construcţia a fost demolată, iar demolarea acesteia a fost dispusă legal, astfel cum s-a constatat, cu putere de lucru judecat, prin sentinţa civilă nr. 946 din 11 aprilie 2001 pronunţată de Judecătoria Constanţa.
Faţă de cele ce preced, recursul declarat de reclamantă se constată a fi nefondat şi se va respinge în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC M.E. SRL Mangalia împotriva deciziei nr. 322 C din 21 noiembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1484/2006. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 753/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
