ICCJ. Decizia nr. 889/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 889
Dosar nr. 4301/109/2006
Şedinţa publică din 13 februarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Argeş la data de 1 iunie 2006 B.V. a chemat în judecată Municipiul Piteşti prin Primar şi Ministerul Finanţelor, pentru ca instanţa prin hotărârea ce se va pronunţa să oblige Municipiul Piteşti prin Primar să-i soluţioneze notificarea formulată la 23 februarie 2006 în temeiul Legii nr. 10/2001 cu privire la terenul de 1,79 ha situat în Piteşti, cartierul Găvana, şi obligarea pârâtului la plata sumei de 1.000.000 lei cu titlu de daune cominatorii, pe fiecare zi de întârziere, precum şi la măsuri reparatorii prin echivalent.
În motivarea cererii petiţionara arată că autorul său C.I. a fost proprietarul terenului revendicat pentru care a formulat notificarea înregistrată la Primăria Municipiului Piteşti sub nr. 9149 din 23 februarie 2006 şi nesoluţionată în termenul prevăzut de lege.
Prin sentinţa nr. 7 din 11 ianuarie 2007 Tribunalul Argeş, secţia civilă, a respins acţiunea reclamantei B.V., pe considerentul că aceasta nu şi-a probat legitimarea de persoană îndreptăţită, în calitate de succesoare a proprietarului defunct C.T., în sensul art. 4 din Legea 10/2001.
În plus, potrivit relaţiilor comunicate de Primăria Municipiului Piteşti, petenta nu a formulat nici o cerere în temeiul vreunei legi de restituire a proprietăţilor, inclusiv notificarea potrivit Legii nr. 10/2001, considerent pentru care, primarul Municipiului Piteşti nu poate fi obligat să emită dispoziţie/decizie de acordare a măsurilor reparatorii în condiţiile art. 22 din această lege.
Pentru aceleaşi considerente avute în vedere de tribunal, Curtea de Apel Piteşti prin Decizia nr. 128 A din 4 aprilie 2007 a respins ca nefondat apelul declarat şi nemotivat, formulat de B.V..
Împotriva deciziei a declarat recurs B.V. încadrat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului, se arată că prin Decizia pronunţată, curtea de apel a greşit reţinând inexistenţa notificării, deoarece o copie a notificării a fost înaintată tribunalului odată cu acţiunea.
Mai mult, instanţa de fond nu a manifestat rol activ în stabilirea calităţii petiţionarei de unică succesoare a defunctului C.T. şi deci a legitimării acesteia de persoană îndreptăţită, în temeiul art. 4 din Legea 10/2001.
În sprijinul recursului declarat, B.V. a depus o copie de pe notificarea adresată în temeiul Legea 10/2001 Prefecturii Judeţului Argeş înregistrată la această instituţie sub nr. 2366 din 6 noiembrie 2001 prin care solicita acordarea măsurilor reparatorii, pentru terenul din municipiul Piteşti, moşia Găvana Valea Leagăr, preluată de stat în mod abuziv precum şi o copie a certificatului de moştenitor nr. 24 din 28 decembrie 2006 din care rezultă că B.V. este succesoarea-descendentă a defunctului C.T.
La dosarul cauzei există şi adresa nr. 9149 din 23 februarie 2006 (pag. 3 dosar fond) a Primăriei Municipiului Piteşti (fila 25 dosar recurs) prin care petenta este încunoştinţată că cererea sa de restituire în natură a terenului în discuţie urmează a fi soluţionată potrivit procedurii prevăzute de Legea 10/2001.
Faţă de aceste acte depuse la prima instanţă şi în recurs, se constată că instanţele nu au soluţionat fondul cauzei, şi nu s-au preocupat să verifice conţinutul pretinsei notificări 9149 din 23 februarie 2006 depusă la Primăria Piteşti, dacă ea are vreo legătură cu notificarea adresată prefecturii şi înregistrată la nr. 2366 din 6 noiembrie 2001, reţinând fără temei suficient inexistenţa notificării pentru acordarea măsurilor reparatorii aferente terenului de 1,79 ha situat în Piteşti, Cartierul Găvana.
În plus, cu actele depuse în recurs, petiţionara şi-a probat calitatea de succesoare a defunctului C.T. şi deci legitimarea de persoană îndreptăţită în sensul art. 4 din Legea 10/2001 calitate ce i-a fost contestată la fond şi în apel.
Faţă de cele evidenţiate în actele aflate în prezent la dosarul cauzei, se constată că tribunalul şi curtea de apel, a lăsat nesoluţionat fondul cauzei, considerent pentru care în temeiul art. 313 C. proc. civ., recursul reclamantei B.T.V. fiind întemeiat se impune casarea deciziei nr. 128 A din 9 aprilie 2007 a Curţii de Apel Piteşti şi a sentinţei nr. 7 din 11 ianuarie 2007 a Tribunalului Argeş, cu trimitere pentru rejudecare la Tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta B.V. împotriva deciziei nr. 128 A din 4 aprilie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
Casează Decizia atacată precum şi sentinţa nr. 7 din 11 ianuarie 2007 a Tribunalului Argeş, secţia civilă, şi trimite cauza acestei din urmă instanţe pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1614/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7815/2006. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
