ICCJ. Decizia nr. 9030/2006. Civil
| Comentarii |
|
L.G. a chemat în judecată Primăria municipiului Tg. Jiu, Prefectura județului Gorj și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice solicitând restituirea în natură a terenului în suprafață de 50 mp situat în Tg. Jiu, (în fața casei) cu vecinătățile precizate în acțiune; a terenului de cca 50 mp situat la aceeași adresă ocupat de garaje particulare demontabile și a terenului de cca 1000 mp liber de construcții aflat la aceeași adresă, terenuri ale căror vecinătăți de asemenea au fost indicate în acțiune.
Totodată reclamanta a cerut contravaloarea terenului în suprafață de cca 5000 mp pe care se aflau edificate blocul Lido și Școala generală nr. 12 și existau și căile de acces către aceste construcții.
în motivarea acțiunii reclamanta a invederat că este fiica proprietarei inițiale D.M. decedată la 13 martie 1967 ce a dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 4009 din 10 septembrie 1920 terenul în suprafață de 6840 mp situat în Tg. Jiu, cu dimensiunile precizate în act.
Conform certificatului de moștenitor nr. 412/1969 din 29 septembrie 1969 pentru o suprafață de 3940 mp din terenul în litigiu inclusă în masa succesorală a autoarei D.M., a devenit unică moștenitoare, frații săi renunțând expres la succesiunea autoarei comune.
întreaga suprafață de teren de 6840 mp a fost expropriată prin Decretul nr. 659 din 13 decembrie 1973 fără a i se acorda vreo despăgubire, iar prin sentința nr. 69 din 5 aprilie 1996 Tribunalul Gorj, secția civilă, a constatat caduc și inoperant Decretul de expropriere nr. 659 din 13 decembrie 1973 în ceea ce o privește de L.G., ca unică moștenitoare a autoarei D.M. Pe cale de consecință instanța a repus-o în toate drepturile de proprietar cu privire la terenul situat în Tg. Jiu, în suprafață de 1225 mp pe care s-a construit o casă de locuit. în fapt, reclamanta a precizat că deține doar 600 mp teren pe care se afla casa în care locuiește.
A mai precizat reclamanta că deși a notificat în temeiul Legii nr. 10/2001 Primăria municipiului Tg. Mureș pentru restituirea în natură a terenului rămas liber așa cum l-a individualizat în notificare, iar pentru diferența ocupată de construcție a cerut despăgubiri, unitatea notificată nu i-a răspuns la solicitare.
Tribunalul Gorj, secția civilă, prin sentința nr. 142 din 20 mai 2003 a admis în parte acțiunea și a dispus restituirea în natură a celor cinci terenuri individualizate în raportul de expertiză întocmit de ing. M.N. asistat de expert dr. ing. V.C. conform celor specificate în dispozitiv, în total suprafața de 898,8 mp în afara terenului de 724,5 mp deținut în prezent de reclamantă unde este casa de locuit și curtea acesteia.
A constatat că pentru diferența de teren din actul de proprietate invocat, reclamantei i se cuvin măsuri reparatorii în echivalent bănesc în sumă de 5.662.953.000 lei.
Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 1300 din 21 mai 2004 a respins apelurile declarate de reclamanta L.G. și pârâtele D.G.F.P. Gorj în nume propriu și pentru Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Primăria municipiului Tg. Jiu.
Ambele instanțe au reținut că potrivit expertizei tehnice efectuate în cauză numai o suprafață de 727,2 mp teren putea fi restituită în natură, restul terenului fiind ocupat de investiții, iar valoarea pe mp a terenului este de 926.000 lei, astfel că pentru diferența de 6115,5 mp reclamanta era îndrituită la măsuri reparatorii în echivalent bănesc de 5.662.953.000 lei.
Instanța de apel a mai stabilit și că acordarea măsurilor reparatorii nu s-a dispus în sarcina expresă a Ministerului Finanțelor Publice, ci această obligație revine fiecărui deținător conform Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, iar cuantumul acestora a fost calculat prin expertiză în raport de valoarea actuală de circulație a terenului potrivit art. 31 și art. 36 din Legea nr. 10/2001.
De asemenea a reținut că atât Primăria municipiului Tg. Jiu cât și Ministerul Finanțelor Publice aveau calitate procesuală pasivă în cauză fiind nominalizate ca atare de reclamantă prin acțiune.
în contra menționatei decizii au declarat recurs atât Primăria municipiului Tg. Jiu cât și D.G.F.P. Gorj în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice, ambele invocând ca motiv comun lipsa calității procesuale pasive, critică încadrată în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Primăria municipiului Tg. Jiu a invederat și că pricina a fost soluționată fără a fi fost introdusă în cauză SC C. SA unitate deținătoare a unei suprafețe de teren de 727,2 mp din cea solicitată de reclamantă și pentru care primăria nu are calitate procesuală pasivă; că instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești întrucât emiterea dispoziției motivate este atributul exclusiv al primarului, ori în speță nu a fost emisă o astfel de dispoziție și nici nu putea fi dată întrucât reclamanta nu depusese toate actele necesare la care era obligată prin art. 22 din Legea nr. 10/2001 și respectiv art. 22.2 din Normele metodologice de aplicare unitară a legii aprobate din H.G. nr. 498/2003.
Totodată a susținut că prin soluția pronunțată în cauză au fost încălcate dispozițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001 și respectiv art. 1 pct. 2 din Legea nr. 84/1995 a învățământului așa cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 30/2000 în sensul că o parte din terenul expropriat de la reclamantă se află în curtea Școlii generale nr. 12 și constituie domeniu public, de interes local ca de altfel și celelalte suprafețe de teren restituite în natură, conform H.G. nr. 973/2002.
Pe de altă parte, conform planului anexă la Decretul de expropriere nr. 539/1973 modificat prin Decretul nr. 659/13 decembrie 1973 terenul în litigiu a fost expropriat pentru construirea cartierului de blocuri Lido și a Școlii generale nr. 12, fiind ocupat atât de blocuri cât și de spații de protecție a blocurilor, spații verzi, alei, școala generală, iar terenul considerat liber, a fost prevăzut ca atare în proiectul inițial. Pe cale de consecință, acest spațiu urmează același regim juridic cu terenurile efectiv destinate clădirilor astfel că atât timp cât terenul a fost afectat de accesoriile clădirilor, nu se poate afirma că scopul exproprierii nu a fost atins și că poate fi restituit în natură. Pe cale de consecință, terenul în litigiu nu poate fi considerat liber, fiind afectat de utilități publice, aspect ce reiese și din raportul de expertiză, respectiv trotuare, zone verzi, platforme gospodărești, trotuare de circulație auto și pietonale, toate fiind folosite pentru existența și funcționalitatea întregului complex de locuințe. în fine recurenta a criticat și cuantumul despăgubirilor considerându-l exagerat.
Recursurile sunt fondate.
Prin actul de vânzare din 10 septembrie 1920 M.D.Ș. a cumpărat de la D.C.V., o bucată de pământ cu latul de 36 metri și lungul 120 metru situată în Tg. Jiu, cu vecinătățile precizate în act. Actul de vânzare a fost transcris sub nr. 21/10 septembrie 1920 în registrul de transcripțiuni al Tribunalului Gorj, secția I-a, volumul IV aflat în conservarea Judecătoriei orașului Tg. Jiu (f. 13 dos. nr. 4073/2002).
D.M. a decedat la 13 martie 1967 și a fost moștenită de fiica sa L.G., conform certificatului de moștenitor nr. 412 din 29 septembrie 1969, în masa succesorală figurând un teren loc de casă în suprafață de 3940 mp situat în Tg. Jiu, cu vecinătățile precizate în act, făcându-se mențiunea că respectivul teren a intrat în proprietatea autoarei prin cumpărare de peste 40 de ani, înainte de căsătorie (f. 12 dos. nr. 4073/2002).
Prin Decretul nr. 539/1973 modificat prin Decretul nr. 659 din 13 decembrie 1973, în scopul construirii unor blocuri de locuințe în municipiul Tg. Jiu, s-au expropriat și trecut în proprietatea statului și în administrarea municipiului Tg. Jiu terenurile în suprafață de 12203,60 mp și construcțiile în suprafață de 557,43 mp aparținând locuitorilor prevăzuți în tabelul anexă la decret (f. 3-5 dos. nr. 4073/2002) între care figurează și gospodăria proprietatea lui L.I.I. și L.I.G. situată în Tg. Jiu, compusă din casă construită în anul 1971 în suprafață de 106 mp evaluată la 57.564 lei și teren construcție de 2500 mp evaluat la 5000 lei. Totalul despăgubirilor de 62.564 lei a fost plafonat conform H.C.M. nr. 1676/1959 la 40.000 lei.
Prin sentința nr. 69 din 5 aprilie 1996 a Tribunalului Gorj, secția civilă, rămasă definitivă prin neapelare, s-a admis acțiunea promovată de L.G. în contradictoriu cu Consiliul local al municipiului Tg. Jiu și RAIL Tg. Jiu și s-a constatat caduc și inoperant Decretul de expropriere nr. 659 din 13 decembrie 1973 privitor la L.G., ca unică moștenitoare a M.D.
A fost repusă reclamanta în toate drepturile de proprietar cu privire la terenul din Tg. Jiu în suprafață de 1225 mp pe care s-a construit o casă de locuit.
în considerentele sentinței s-a reținut conform susținerilor reclamantei că i-a fost expropriată o suprafață de 2600 mp odată cu construcția și că nu a ridicat despăgubirea ce-i fusese calculată.
S-a mai stabilit că în cuprinsul decretului de expropriere s-a prevăzut expres că imobilul expropriat trecea în proprietatea statului la data preluării sale efective în vederea demolării. Or, în speță, casa de locuit și o parte din terenul expropriat, respectiv 1225 mp nu au trecut în administrarea operativă a vreunui organ administrativ, reclamantei rămânându-i folosința acestui teren și a casei.
Pe cale de consecință, întrucât condiția suspensivă de care era afectată constituirea dreptului de proprietate al statului asupra imobilului în litigiu, în baza Decretului nr. 659/1973, nu s-a realizat, respectivul decret a devenit caduc și inoperant.
Așadar, prin hotărârea judecătorească evocată, reclamantei i s-a recunoscut, așa cum de altfel a solicitat prin acțiune, dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 1225 mp din totalul de 2500 mp ce-i fuseseră expropriați prin Decretul nr. 659/1973, și despre care a afirmat că i-a rămas în posesie după expropriere.
Prin notificarea, depusă în termenul prevăzut de art. 24 din Legea nr. 10/2001 și adresată Primăriei municipiului Tg. Jiu, L.G. a cerut restituirea în natură a terenului situat în Tg. Jiu, cu o suprafață de 960 mp, teren liber, în afara construcțiilor de interes public, cu dimensiunile și vecinătățile precizate în notificare.
A mai solicitat încă 600 mp situați în spatele casei sale cu vecinii precizați în cuprinsul notificării, ca și o suprafață de 40 mp și o alta de 50 mp ocupate cu parcaje particulare ambele suprafețe de teren individualizate prin vecinătăți.
Pentru diferența de teren, a cerut despăgubiri bănești respectiv pentru terenul ocupat prin construirea blocului Lido, curtea și Școala generală nr. 12 (o parte din aleile și intrările din față, spate Lido).
A precizat că a avut în proprietate teren ce totaliza 7000 mp din care mai era proprietară pe 3940 mp (f. 54 dos. nr. 4073/2002).
Printr-o nouă notificare adresată Primăriei municipiului Tg. Jiu, L.G. a invederat că terenul situat în Tg. Jiu, era compus din suprafața de 3940 mp donată de mama sa M.D., decedată, aspect ce rezultă din actul de vânzare încheiat la 10 septembrie 1920, iar restul de 2500 mp teren era ocupat de Școala generală nr. 12 și urma a fi împărțit cu sora sa S.V. Totodată a cerut despăgubiri pentru terenul ocupat de construcții (f. 56 dos. nr. 4073/2002).
Totodată a menționat că pentru o parte din teren se afla în litigiu cu Comisia locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 ce forma obiectul dosarului nr. 978/2001 al Tribunalului Gorj.
în cauză a fost efectuată o expertiză tehnică ce a avut între obiective identificarea terenurilor expropriate, dacă și în ce măsură se pot restitui în natură, cine le deține faptic, le are în administrare sau în proprietate și care este valoarea lor (f. 94-102 dos nr. 4073/2002).
Expertul a constatat că suprafața de teren expropriată era de 2500 mp, că prin certificatul de moștenitor reclamanta a primit o suprafață de 3940 mp și că în actul de vânzare din 10 septembrie 1920 autoarea reclamantei a cumpărat 6840 mp teren. Raportându-se la această din urmă suprafață de teren expertul a stabilit că L.G. deținea în proprietate 724,5 mp reprezentând casa de locuit și curtea.
Pentru diferența până la 6840 mp expertul a evidențiat obiectivele amplasate cum ar fi blocul Lido, școala și curtea, 5 garaje, aleile de acces, spațiul verde, precum și o suprafață de 727,2 mp teren din incinta SC C. SA A mai precizat că aleile și drumurile publice, suprafețele construite cu blocuri, terenul din curtea școlii și atelierul școală făceau parte din domeniul public de interes local în administrarea Primăriei municipiului Tg. Jiu și că din terenul expropriat de 2500 mp a fost preluată efectiv suprafața de 1775,5 mp iar diferența de 724,5 mp a rămas în stăpânirea reclamantei.
De asemenea a apreciat la 926.000 lei/mp de teren și a stabilit că suprafața de teren moștenită de reclamantă, mai puțin cei 724,5 mp pe care îi avea în posesie valora 2.977.553 lei, iar valoarea terenului din actul de vânzare din 1920 mai puțin suprafața de 724,5 mp (6840 mp - 724,5 mp = 6115,5 mp) era de 5.662.953.000 lei.
însușindu-și concluziile raportului de expertiză instanța de fond a restituit reclamantei în natură 5 parcele de teren de 66,3 mp zonă verde, 81,5 mp teren ocupat de garaje, 13,75 mp teren ocupat de un chioșc, 10,15 mp teren ocupat de un garaj Tacu și 727,2 mp teren din incinta SC C. SA, în total 898,8 mp în afara terenului 724,5 mp deținut de reclamantă și i-a mai acordat acesteia și suma de 5.662.953.000 lei despăgubiri bănești reprezentând contravaloarea a 6115,5 mp
în apel, Primăria municipiului Tg. Jiu prin primar a criticat sentința tribunalului și pentru faptul că în ceea ce privește suprafața de 727,2 mp restituită reclamantei, unitatea deținătoare, așa cum s-a menționat și în expertiză, era SC C. SA singura în măsură să se pronunțe cu privire la notificare, dar care nu a fost introdusă ca parte în proces.
Respingând apelul instanța a omis să se pronunțe cu privire la această critică încălcând astfel dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
De asemenea, Primăria municipiului Tg. Jiu, prin primar a criticat sentința tribunalului privind restituirea în natură a unei părți din terenul solicitat prin notificare și pentru faptul că acesta figura în planul de urbanism al localității, întrucât pe terenul expropriat s-a construit un obiectiv de interes public, respectiv cartierul de locuințe Lido cu utilitățile aferente. S-a mai invederat că potrivit planului anexă la decretul de expropriere, terenul în litigiu era liber de construcții de suprafață, deoarece așa a fost prevăzut în planul inițial; că pentru o bună și normală funcționalitate a locuințelor era nevoie de alei, parcări, spații verzi, spații de joacă pentru copii, platforme gospodărești. Cu alte cuvinte, terenul în litigiu a fost afectat de accesoriile clădirilor și prin urmare scopul exproprierii a fost atins, astfel că nu se putea dispune restituirea lui în natură conform art. 11 alin. (4) C. proc. civ. Și cu privire la acest motiv de apel instanța a omis să se pronunțe, deși avea obligația să o facă conform art. 261 pct. 5 C. proc. civ. deja evocat. Din această perspectivă criticile formulate de Primăria municipiului Tg. Jiu prin recurs sunt fondate.
Este însă neîntemeiată critica vizând lipsa calității procesuale pasive a Primăriei municipiului Tg. Jiu prin primar, în raport de dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, anterior modificării ei prin Legea nr. 247/2005 text în vigoare la data soluționării pricinii în fond și apel și care stabilea că în cazul primăriilor, restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor.
Or, în dispoziția legală evocată, legiuitorul a înțeles să folosească denumirea de "primărie" pentru a desemna "persoana juridică de drept public deținătoare a imobilului", comuna, orașul sau municipiul. De altfel, din cuprinsul întregului act normativ, rezultă cu evidență, că în această procedură, primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială.
în exercitarea atribuțiilor ce îi revin în calitate de reprezentant legal al persoanei juridice de drept public, primarul exercită și atribuția stabilită prin art. 67 din Legea nr. 215/2001, în sensul că emite o "dispoziție motivată", intenția legiuitorului fiind aceea de a desemna în mod expres actul procedural prin care se soluționează notificările.
Ca atare susținerea potrivit căreia în litigiile fundamentate pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 anterior modificării ei prin Legea nr. 247/2005, primăria nu ar avea calitate procesuală pasivă este eronată.
Tot astfel, este nefondată și critica privind pretinsa depășire de către instanțe a atribuțiilor puterii judecătorești, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., atunci când au soluționat litigiul, în lipsa unei decizii sau dispoziții motivate emise în faza administrativă de către unitatea deținătoare.
în adevăr, în speță reclamanta a notificat Primăria municipiului Tg. Jiu la 6 iulie 2001 și a revenit la 12 aprilie 2001 (f. 54 și 56 dos. nr. 4073/2002).
Or, conform art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 unitatea notificată avea obligația ca în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării, respectiv de la data depunerii actelor doveditoare, să se pronunțe prin decizie sau dispoziție motivată, ceea ce însă nu a făcut.
în aceste condiții, persoana îndreptățită este îndrituită a se adresa instanței de judecată pentru valorificarea dreptului pretins, față de starea de pasivitate a unității deținătoare. A decide altfel însemnează a închide accesul la justiție celui în cauză, ceea ce este contrar constituției cât și legii (art. 3 C. civ.).
Pe de altă parte, așa cum deja s-a relevat, prin sentința nr. 69/5 aprilie 1996 a Tribunalului Gorj, secția civilă, rămasă definitivă, L.G. a fost repusă în toate drepturile de proprietar cu privire la terenul din Tg. Jiu, în suprafață de 1225 mp (f. 46-47 dos. nr. 4073/2002).
în recurs, intimata-reclamantă a depus încheierea nr. 3290 din 4 iulie 2003 emisă de Judecătoria Tg. Jiu, biroul de carte funciară, din care rezultă că L.G. și-a intabulat dreptul de proprietate astfel obținut.
întrucât acest teren a făcut obiectul prezentului litigiu, cu ocazia rejudecării apelului, instanța de apel urmează a avea în vedere și menționatul act și de asemenea urmează a analiza și celelalte critici formulate prin motivele de recurs inclusiv aceea vizând lipsa calității procesuale pasive invocată de D.G.F.P. Gorj în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice având în vedere și modificările aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5491/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9509/2006. Civil → |
|---|
