ICCJ. Decizia nr. 9509/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin dispoziția nr. 15 din 9 septembrie 2002 R.A.L. Drobeta Turnu Severin, județul Mehedinți, a hotărât restituirea în natură către S.I., S.C.I. și S.D.N., moștenitorii defunctului S.G.A., a unei părți din imobilul situat în Drobeta Turnu Severin, și anume partea ocupată de două persoane fizice în temeiul unor contracte de închiriere. Pentru părțile din imobil vândute în anul 1975 lui B.I. și în temeiul Legii nr. 112/1995 lui I.V., persoanelor îndreptățite li
s-au recunoscut despăgubiri civile acordate în condițiile Legii nr. 10/2001.
La data de 3 octombrie 2002 reclamanții S.C.I., S.I. și S.D.N. au contestat în justiție dispoziția dată de R.A.L. Drobeta Turnu Severin, solicitând anularea ei parțială și restituirea în natură a întregului imobil din Drobeta Turnu Severin, cu motivarea că imobilul a trecut în proprietatea Statului fără titlu valabil și că cele două contracte de vânzare-cumpărare încheiate de B.I. și I.V., chemați și ei în judecată în calitate de pârâți, au fost realizate cu încălcarea Legii nr. 4/1973 și Legii nr. 112/1995.
Ulterior (filele 60-61 dosar de fond), reclamanții și-au întregit acțiunea introductivă de instanță în sensul că au solicitat obligarea pârâtei Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin la restituirea a două oglinzi de cristal cu rame de bronz și lămpi, care au existat în imobil, bunuri care în prezent, susțin reclamanții, se găsesc în sediul actual al primăriei.
Investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Mehedinți, secția civilă, prin sentința nr. 520 din 15 iulie 2004, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamanților, soluție confirmată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, care, prin decizia nr. 1239 din 9 mai 2005, a respins ca nefondat apelul reclamanților.
Pentru a hotărî astfel, instanțele au reținut și motivat că prin sentința civilă nr. 7611 din 3 decembrie 2002 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 3520 din 29 octombrie 2003 a Curții de Apel Craiova s-a respins acțiunea promovată de reclamanți privind anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de R.A.L. Drobeta Turnu Severin cu pârâtul B.I., iar prin sentința civilă nr. 8016 din 18 decembrie 2002 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, irevocabilă prin decizia civilă nr. 4371 din 10 decembrie 2003 a Curții de Apel Craiova s-a respins acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâtului I.V. având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu R.A.L. Drobeta Turnu Severin. S-a conchis că prin hotărârile judecătorești amintite s-a reținut că cele două contracte de vânzare-cumpărare au fost încheiate cu respectarea prevederilor legale în vigoare la data întocmirii lor, astfel că partea din imobil înstrăinată, în mod legal, nu poate fi restituită în natură reclamanților.
Cu referire la cele două oglinzi s-a motivat că aceste bunuri nu au fost solicitate prin notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 și că oglinzile nu se mai găsesc în imobilul deținut de R.A.L. Drobeta Turnu Severin.
împotriva deciziei pronunțată în apel, prin care s-a păstrat sentința tribunalului, în termen legal, au declarat recurs reclamanții S.C.I., S.I. și S.D.N. care au cerut casarea hotărârilor și restituirea în natură a întregului imobil din Drobeta Turnu Severin, deoarece nemișcătorul a fost preluat de stat fără titlu valabil și cu încălcarea art. II din Decretul nr. 92/1950, fostul proprietar S.C. făcea parte din categoriile sociale exceptate de la naționalizare, fiind militar de carieră, la data naționalizării era general în rezervă și pensionar militar. Cele două contracte de vânzare-cumpărare, cel încheiat de pârâtul B.I. în baza Legii nr. 4/1973 și cel realizat de pârâtul I.V. în temeiul Legii nr. 112/1995 s-au întocmit în mod fraudulos, cu încălcarea legii, iar primul dintre pârâți a și schimbat destinația spațiului cumpărat din locuință, în restaurant.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 45 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 "actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile care cad sub incidența prevederilor prezentei legi, sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării", iar în conformitate cu alin. (2) al aceluiași articol "actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credință".
Din dispozițiile legale citate rezultă că admiterea acțiunii în retrocedare imobiliară fondată pe prevederile Legii nr. 10/2001 este condiționată de admiterea cererii de constatare a nulității contractului prin care statul a vândut fostului chiriaș imobilul naționalizat, chiar dacă bunul a fost preluat fără titlu valabil.
Din economia reglementărilor cuprinse în dispozițiile art. 45 și art. 46 din Legea nr. 10/2001 rezultă că nulitatea actelor de înstrăinare a imobilelor, care cad sub incidența acestei legi, constituie o chestiune prejudicială a cărei soluție poate avea o înrâurire covârșitoare asupra dreptului dedus procedurii administrative, iar, ulterior, judiciare, de restituire în natură a unor bunuri.
Prin sentința civilă nr. 7611 din 3 decembrie 2002 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, hotărâre irevocabilă, a fost respinsă acțiunea reclamanților în nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii nr. 4/1973, la data de 20 aprilie 1975, de pârâtul B.I. pentru apartamentul de patru camere din Drobeta Turnu Severin, iar prin sentința civilă nr. 8016 din 18 decembrie 2002 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, hotărâre deasemenea irevocabilă, s-a respins acțiunea acelorași reclamanți în anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/1995 de pârâtul I.V. și de soția acestuia I.H. pentru un apartament compus din două camere din același imobil.
întrucât prin hotărâri judecătorești irevocabile s-a constatat, prejudicial, că cele două contracte de vânzare-cumpărare au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data perfectării celor două acte juridice de înstrăinare, iar cumpărătorii au fost socotiți, în urma desfășurării proceselor, ca fiind de bună-credință, pentru partea din imobil care a făcut obiectul celor două contracte nu se poate dispune restituirea în natură, parte pentru care, însă, reclamanții au dreptul la măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile legii speciale de reparațiune, așa cum s-a hotărât prin dispoziția contestată.
Față de cele ce succed, recursul reclamanților se privește ca nefondat și a fost respins în consecință.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9030/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9720/2006. Civil → |
|---|
