ICCJ. Decizia nr. 9628/2006. Civil
| Comentarii |
|
I.C., B.C.P., S.E., S.D.M., D.A. și T.V. au contestat dispozițiile nr. 50, 56 din 14 februarie 2002 emise de SC M. SA și dispoziția nr. 96 din 18 martie 2002 emisă de Primăria Tia Mare, solicitând anularea acestora.
în motivarea contestației s-a arătat că autorii reclamantelor au fost proprietarii unei suprafețe de teren de 4336 mp în intravilanul comunei Tia Mare sat Danca și a unei mori țărănești cu valțuri, aflată pe teren, preluate abuziv prin Ordinul Ministerului Apărării nr. 16735/48 și că în mod nelegal SC M. SA și Primăria Tia Mare le-a respins notificările.
Tribunalul Olt, care prin sentința nr. 773 din 24 iunie 2002, a respins contestația, a reținut că moara nu mai exista întrucât anterior anului 1989 a fost distrusă într-un incendiu iar în privința suprafeței de 4334 mp teren a reținut că 1680,81 mp reprezenta terenul pentru care SC M. SA Corabia a dobândit certificatul de atestare a dreptului de proprietate în baza Legii nr. 15/1941, 1000 mp reprezintă terenul pe care se află sediul Poliției Tia Mare, pentru care reclamanților li s-a făcut oferta de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, acceptată în principiu, iar pentru suprafața de 2653,19 mp li s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 moștenitorilor lui W.D., respectiv S.E. și T.V.
în raport de situația de fapt reținută, s-a concluzionat că nu mai există posibilitatea restituirii în natură a imobilelor, reclamanții având posibilitatea de a solicita măsuri reparatorii prin echivalent.
Prin decizia nr. 982 din 27 aprilie 2004, Curtea de Apel Craiova a admis apelul contestatorilor I.C., B.C., S.E., S.D.M., D.I. și T.V., a schimbat sentința nr. 773/2002 a Tribunalului Olt și a admis în parte contestația, anulând dispozițiile nr. 50 și 56 din 14 februarie 2002 emise de SC M. SA Corabia și dispoziția nr. 96 din 18 martie 2002 a Primăriei Tia Mare.
Pârâta SC M. SA Corabia a fost obligată la măsuri reparatorii prin echivalent în sumă de 557.996.713 lei pentru construcția morii și în echivalentul sumei de 54.554.640 lei pentru terenul de 1860,81 mp, iar pârâta Primăria Tia Mare a fost obligată la măsuri reparatorii în echivalentul sumei de 32.433.060 lei pentru terenul în suprafață de 1000 mp.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut din conținutul notificărilor și a contestației, că reclamanții au solicitat în principal despăgubiri pentru imobilele ce au aparținut autorilor lor și chiar în subsidiar restituirea în natură, dar că tribunalul s-a rezumat a analiza numai îndreptățirea reclamanților la restituirea în natură a imobilelor și constatând că nu sunt întrunite condițiile legale pentru restituirea în natură a respins acțiunea, fără a analiza posibilitățile de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, pentru imobilele solicitate.
Instanța de apel a concluzionat că SC M. SA Corabia deține terenul în suprafața de 1680 mp, pentru care i s-a atestat dreptul de proprietate în temeiul H.G. nr. 834/1991, printr-un titlu necontestat și ca efect al accesiunii, societatea rămâne și proprietara construcției morii, aflată pe teren. Suprafața de 1000 mp, nu poate fi restituită în natură, deoarece Primăria Tia Mare a dat-o în administrare Poliției Tia Mare, care și-a construit sediul. Ca urmare, Curtea a reținut îndreptățirea contestatorilor la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, altele decât cele bănești, motivat de faptul că în decizie nu sunt incidente dispozițiunile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Totodată s-a constatat că petiționarii nu sunt îndreptățiți la acordarea măsurilor reparatorii pentru utilajele enumerate în procesul verbal din 14 iunie 1948, reprezentând imobile prin destinație, deoarece nu este întrunită condiția prevăzută de art. 6 alin. (2), ca acestea să nu fi fost distruse sau înlocuite. Expertiza efectuată în cauză a constatat că utilajele nu au fost preluate de SC M. SA odată cu imobilul și nici nu existau fizic în patrimoniul acesteia.
Instanța de apel a înlăturat și apărările SC M. SA potrivit cărora fiind privatizată nu poate fi obligată la acordarea măsurilor reparatorii, această obligație revenindu-i A.V.A.S.-ului, cu motivarea că privatizarea s-a făcut prin vânzarea de acțiuni care sunt elemente ce vizează capitalul social, iar nu prin vânzarea de active.
Cât privesc măsurile reparatorii prin echivalent, aferente suprafeței de 1000 mp, instanța de apel a concluzionat că valoarea reală a terenului este de 32.473.000 lei conform expertizei și nu de 20.000.000 lei potrivit evaluării efectuată de primărie.
Instanța de apel a înlăturat ca neîntemeiată solicitarea contestatorilor de a li se restitui în natură suprafața de 260 mp deoarece din însumarea suprafețelor deținute de SC M. SA, Poliția Tia Mare și acelea reconstituite în temeiul Legilor nr. 18/1991 (1653 mp) s-ar depăși suprafața totală aflată în proprietatea autorilor contestatorilor.
împotriva deciziei pronunțată de Curtea de Apel Craiova au declarat recurs SC M. SA și contestatorii.
în motivarea recursului, SC M. SA Corabia arată că în mod greșit a fost obligată la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, deoarece fiind privatizată a înaintat notificările, A.P.A.P.S.-ului Dolj ținută să-i despăgubească pe reclamanți potrivit Legii nr. 10/2001.
Recurenta arată că nu era ținută la acordarea măsurilor reparatorii în natură sau prin echivalent, de vreme ce contestatorii nu au probat că imobilul în cauză a intrat în patrimoniul M. SA fără titlu sau că procesul de privatizare la care a fost supusă societatea înainte de apariția Legii nr. 10/2001 nu a fost în perfectă regulă.
Recursul contestatorilor I.C. și T.V. vizează acordarea măsurilor reparatorii aferente utilajelor morii, imobile prin destinație și acordarea în natură a măsurilor reparatorii pentru termenul de 1162 mp deținut de poliția Tia Mare, deoarece primăria s-a pronunțat numai în privința suprafeței de 1000 mp deținută de poliție.
în situația în care moara a ars atâta timp cât a fost în posesia statului, contestatorii au solicitat obligarea deținătoarei la acordarea despăgubirilor potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Recursurile sunt întemeiate.
Este de necontestat că autorul petiționarilor a deținut în proprietate în satul Danca comuna Tia Mare, un teren în suprafață de 4334 mp și o moară țărănească cu valțuri preluată prin ordinul M.Ap.I. nr. 16735/1948.
Moara țărănească a ars, iar terenul de 1680 mp și ruinele clădirii morii aflate pe acest teren sunt deținute de SC M. SA care s-a privatizat și a obținut și certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului potrivit H.G. nr. 834/1991.
în speță, contestatorii nu au probat că imobilul în cauză a trecut fără titlu în patrimoniul SC M. SA sau că procesul de privatizare la care a fost supusă societatea s-ar fi efectuat cu încălcarea dispozițiunilor legale. Faptul că societatea a cumpărat numai pachetul de acțiuni de la A.P.A.P.S. nu are nici o legătură cu patrimoniul societății. în temeiul art. 29 din Legea nr. 10/2001 modificată și completată prin Legea nr. 247/2005, pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute de art. 21 alin. (1) și (2) persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate.
în situația acestor imobile, măsurile reparatorii prin echivalent se propun de instituția publică care efectuează, sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispozițiunile art. 26 alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător.
Așadar, indiferent dacă privatizarea s-a înfăptuit prin vânzarea de acțiuni sau active, notificarea se adresează instituției care a făcut privatizarea care acordă și măsurile reparatorii prin echivalent.
în speță, SC M. a înaintat notificarea contestatorilor prin adresa nr. 58 din 14 februarie 2002 în temeiul art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001 A.P.A.P.S.-ului, filiala Dolj, care nu a soluționat-o până în prezent, deși A.V.A.S.-ul (fostul A.P.A.P.S.) este parte în proces.
Față de dispozițiunile legale incidente, cărora SC M. SA s-a conformat, în mod greșit acesta a fost obligat la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent. A.V.A.S.-ul, căruia i s-a înaintat notificarea în privința terenului de 1680 mp și a morii urmează a o soluționa.
Instanța de trimitere a cauzei urmează a lămuri situația juridică a morii și utilajelor, întrucât probele dosarului sunt incerte în legătură cu momentul și cauzele producerii incendiului, a cauzelor inexistenței utilajelor în patrimoniul societății, de vreme ce procesul verbal din 1948 atestă preluarea lor, iar inexistența utilajelor nu presupune înlocuirea sau casarea lor în lipsa unor probe în acest sens.
De asemenea instanța de apel a acordat măsuri reparatorii pentru suprafața de 1000 mp teren deținut de poliția Tia Mare, deși raportul de expertiză (pag. 176 dosar apel) atestă că aceasta deține efectiv suprafața de 1162 mp iar contestatorii au solicitat în principal pentru această suprafață acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent și în subsidiar în natură.
Este adevărat că prin adiționarea suprafețelor de teren dobândite de SC M., poliția Tia Mare și cele reconstituite în temeiul Legii nr. 18/1991 se depășește suprafața de 334 mp solicitată de contestatori, dar instanța a ignorat faptul că aceștia și-au motivat pretențiunile pe titlul de proprietate al autorului, care aplicat pe teren, atestă existența unei suprafețe mai mari de 4575,53 mp și că în raport de concluziile expertizei contestatorii și-au majorat pretențiunile. Așadar instanța de apel a lăsat nerezolvat capătul de cerere referitor la restituirea prin echivalent sau în natură a suprafeței de 162 mp teren deținut de poliția Tia Mare.
Prin nesoluționarea notificării adresată de SC M. SA, către A.P.A.P.S. Dolj, și insuficienta lămurire a situației juridice a morii și utilajelor instanța de apel și cea de fond nu s-au pronunțat în limitele investirii impunându-se admiterea tuturor recursurilor și în temeiul art. 313 C. proc. civ. casarea deciziei și sentinței cu trimiterea la tribunal.
Pe parcursul soluționării recursului, a decedat S.E. în drepturile sale substituindu-se S.A.R., S.D., S.D.H. și S.L.A.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9633/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9618/2006. Civil → |
|---|
