ICCJ. Decizia nr. 965/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 965
Dosar nr. 7400/1/2006
Şedinţa publică din 14 februarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 424 din 15 iunie 2005, rejudecând pricina trimisă spre rejudecare, Tribunalul Hunedoara, secţia civilă, a admis acţiunea introdusă de reclamanţii Ţ.I., Ţ.L.V., Ţ.B., M.D.V. şi O.M. împotriva pârâtei SC M. SA Deva, a constatat că defuncţii Ţ.I. şi Ţ.M., antecesorii reclamanţilor, au dobândit o moară agricolă situată în Deva, pe terenul înscris în C.F. 497 Deva, nr.top 1464-1465, a dispus înscrierea în C.F. a supraedificatului moară agricolă, a constatat că trecerea în proprietatea statului român a morii a fost abuzivă, făcută fără titlu valabil, a constatat că reclamanţii sunt proprietarii imobilului moară agricolă în calitate de moştenitori, a obligat-o pe pârâtă să predea reclamanţilor în natură imobilul, a respins acţiunea privind obligarea pârâtei la emiterea dispoziţiei şi la plata daunelor cominatorii, a respins acţiunea formulată împotriva pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi a obligat-o pe pârâta SC M. Deva să plătească reclamanţilor suma de 10.000.000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În anul 1935, Ţ.I. şi Ţ.M. au cumpărat pe bază de act autentic, imobilul înscris în C.F. 497 Deva, nr.top 1464-1465, situat în Deva, compus din casă şi teren în suprafaţă de 1235 mp.
Construcţia existentă iniţial a fost folosită o parte pentru locuit şi o parte a fost transformată în moară agricolă, care a fost autorizată să funcţioneze în anul 1943.
Ulterior, proprietarii au ridicat o altă construcţie pe acelaşi număr topografic, cu ieşire pe str. P. nr. 14, pe care intenţionau să o folosească drept moară agricolă.
Utilajele din prima construcţie au fost scoase, iar construcţia veche a devenit exclusiv locuinţă, fiind folosită în acest scop.
Imobilul a fost preluat de Primăria Deva în baza Legii nr. 119/1948, predat Întreprinderii 1 Mai Deva, care a pus în funcţiune moara în noua construcţie şi pe care a trecut-o apoi în administrarea G.I.G.C.L. Hunedoara.
Ulterior, a fost predată I.J.P. I.M.P.S.D. Deva, în final intrând în patrimoniul pârâtei, ca urmare a privatizării.
Trecerea imobilului în proprietatea statului a fost abuzivă, făcându-se cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 119/1948, deoarece la data preluării în noua construcţie nu fusese pusă în funcţiune moara agricolă, iar imobilul în care funcţionase moara se transformase în întregime în casă de locuit.
De asemenea, imobilul a fost preluat fără existenţa unei decizii şi a unui proces-verbal de predare, fiind aplicabile dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
În drept, tribunalul a mai reţinut că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, deoarece imobilul nu a fost preluat cu titlu valabil.
Reclamanţii au notificat-o pe pârâtă în termenul legal pentru restituirea în natură a imobilului, în baza Legii nr. 10/2001, însă unitatea deţinătoare a refuzat să se pronunţe prin dispoziţie motivată, aşa încât lipsa răspunsului echivalează cu respingerea cererii.
Pârâta s-a privatizat prin vânzare de acţiuni sub imperiul O.U.G nr. 88/1997, completată prin Legea nr. 99/1999, care, în art. 324 prevede că instituţiile publice implicate în privatizare asigură repararea prejudiciilor cauzate societăţilor comerciale privatizate sau în curs de privatizare prin restituirea către foştii proprietari a bunurilor imobile preluate de către stat.
La data privatizării, pârâta fusese deja notificată de reclamanţi că sunt moştenitorii proprietarilor imobilului şi că doresc restituirea acestuia în natură.
De asemenea, reclamanţii au notificat toate instituţiile statului cerându-le să nu înstrăineze imobilul, or, asumându-şi riscul de a privatiza bunuri revendicate, instituţia de stat şi-a asumat şi riscul de a plăti despăgubiri, iar pârâta pe acela de a restitui bunul şi de a fi despăgubită pentru acesta.
În ceea ce priveşte Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, tribunalul a arătat că acţiunea nu poate fi admisă faţă de acesta, deoarece unitatea deţinătoare a fost identificată şi nu sunt îndeplinite condiţiile art. 26 alin. (3) şi art. 31 alin. (7) din Legea nr. 10/2001.
Prin Decizia civilă nr. 25A din 25 ianuarie 2006, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, a admis apelul declarat de pârâtă, a schimbat sentinţa, în sensul că a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţi, a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la predarea în natură a imobilului, a constatat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii prin echivalent şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea de apel a reţinut următoarele:
Potrivit contractului de privatizare încheiat între F.P.S. şi pârâta SC M. SA Deva, pârâta s-a privatizat şi a cumpărat patrimoniul statului, inclusiv moara din Deva, aceasta fiind nominalizată la poziţia 3 a pct. 1.2.1. şi la poziţia 7 a pct. 1.2.2. din contract.
Într-o atare situaţie, reclamanţii aveau posibilitatea conform art. 46 alin. (3) şi (5) din Legea nr. 10/2001 să atace respectivul contract până cel mai târziu la data de 14 august 2002.
Cum nu s-a probat că respectivul contract de privatizare a fost desfiinţat, curtea urmează a-l considera valid şi a constata că restituirea în natură nu este posibilă, reclamanţii fiind îndreptăţiţi la măsuri reparatorii prin echivalent, conform art. 1 alin. (3) şi art. 18 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001.
Cât priveşte caracterul abuziv al măsurii de trecere a imobilului în proprietatea statului, curtea a reţinut că sunt întemeiate aceste dispoziţii, întrucât preluarea în baza Legii nr. 119/1948 este expres reglementată în art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, iar propunerea de măsuri reparatorii prin echivalent este dispusă şi de art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Fără a dezvolta separat cele trei motive de recurs invocate, recurenţii arată în motivarea cererii că pârâta a cumpărat pachetul majoritar de acţiuni de la F.P.S. (actuala A.V.A.S.), deşi situaţia litigioasă a imobilului era cunoscută şi menţionată în caietul de sarcini al licitaţiei, ca urmare a faptului că reclamanţii notificaseră părţile implicate în privatizare cu privire la demersurile lor de redobândire în natură a imobilului.
Cum imobilul a fost preluat fără titlu valabil, recurenţii consideră că nu le sunt aplicabile dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 10/2001, care prevăd măsuri reparatorii pentru foştii proprietari.
De asemenea, conform art. 324 alin. (1) din Legea nr. 99/1999, instituţiile publice implicate în privatizare asigură repararea prejudiciilor cauzate societăţilor comerciale privatizate sau în curs de privatizare prin restituirea către foştii proprietari a bunurilor imobile preluate de către stat.
Acest text de lege este în măsură să lămurească cine este beneficiarul unor despăgubiri din partea instituţiilor publice implicate în privatizare.
Intimata SC M. SA Deva a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că reclamanţii sunt îndreptăţiţi numai la măsuri reparatorii prin echivalent, în cauză fiind corect aplicate dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 10/2001.
Recursul este fondat şi va fi admis pentru următoarele considerente:
Tribunalul a reţinut pe baza probelor administrate în cauză că imobilul în litigiu a fost preluat în mod abuziv, fără titlu valabil, cu încălcarea chiar a dispoziţiilor Legii nr. 119/1948, în temeiul căreia s-a efectuat preluarea.
În atare situaţie, în mod corect tribunalul a dispus restituirea în natură şi a înlăturat aplicabilitatea dispoziţiilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în forma în vigoare la data soluţionării cauzei.
Textul de lege menţionat prevedea că, pentru imobilele preluate cu titlu valabil evidenţiate în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate cu respectarea dispoziţiilor legale, persoana îndreptăţită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent.
Or, în speţă, tribunalul a reţinut că imobilul a fost preluat fără titlu valabil.
Curtea de apel, fără a reţine contrariul, în sensul că imobilul a fost preluat cu titlu valabil şi limitându-se să arate că acesta a fost preluat abuziv în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, a înlăturat obligarea pârâtei la restituirea în natură a imobilului cu motivarea că actul prin care aceasta a dobândit proprietatea nu a fost anulat conform art. 46 din Legea nr. 10/2001.
Procedând astfel, curtea de apel a ignorat în mod greşit distincţia făcută de legiuitor între imobilele preluate cu titlu valabil şi cele preluate fără titlu valabil, care în contextul reţinut de prima instanţă, făcea posibilă restituirea imobilului în natură printr-o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
În schimb, contrar celor reţinute de curtea de apel, în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 46 din Legea nr. 10/2001, devenit art. 45 după ultima republicare a actului normativ.
Astfel, prin procesul de privatizare, pârâta a cumpărat pachetul majoritar de acţiuni de la Fondul Proprietăţii de Stat şi nu activele deţinut anterior în administrare, care să includă şi imobilul în litigiu.
Acţiunile cumpărate de pârâtă constituie o fracţiune a capitalului social şi nu se confundă cu bunurile din patrimoniul societăţii.
Prin urmare, cu privire la acest imobil nu s-a încheiat, în cadrul procesului de privatizare, un act juridic de înstrăinare, a cărui nulitate să fi fost necesar a se invoca pe calea unei acţiuni separate şi cu respectarea termenului prevăzut de art. 45 (fost art. 46) alin. (5) din Legea nr. 10/2001.
Mai mult, aşa cum s-a reţinut ca situaţie de fapt de către tribunal, pârâta a fost înştiinţată de reclamanţi despre calitatea de bun litigios a imobilului.
Riscul revendicării imobilului a fost menţionat inclusiv în dosarul de prezentare privind oferta de vânzare de acţiuni gestionate de F.P.S. la SC M. SA Deva; cumpărând pachetul majoritar de acţiuni, deşi situaţia sa patrimonială era incertă, pârâta şi-a sumat şi riscul de a suporta ulterior consecinţele redobândirii imobilului de către foştii proprietari sau moştenitorii acestora, posibilitate prevăzută inclusiv în Legea nr. 99/1999.
Pentru aceste considerente, în baza art. 304 pct. 9 şi art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica în tot Decizia şi va respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei, cu consecinţa menţinerii acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii Ţ.B., Ţ.L.V., Ţ.I.V., M.D.V. şi O.M. împotriva deciziei nr. 25/A din 25 ianuarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Modifică în tot Decizia, în sensul că:
Respinge apelul declarat de pârâta SC M. SA Deva împotriva sentinţei civile nr. 424 din 15 iunie 2005 a Tribunalului Hunedoara, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1067/2006. Civil. Anulare act. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 934/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
