Contestaţie împotriva dispoziţiei primarului formulată, în baza Legii nr. 10/2001, de moştenitorul care nu şi-a dovedit calitatea.
| Comentarii |
|
O primă obligaţie care-i incumbă moştenitorului pentru a putea succede, este aceea ca el să dovedească propria sa calitate, fie că ne aflăm în prezenţa unei succesiuni legale, fie în prezenţa unei succesiuni testamentare. Prin aceasta, el dovedeşte aptitudin ea sa de a succede şi vocaţia lui succesorală. Vocaţia succesorală constă, la rândul ei, în faptul de a fi chemat sau de a fi îndreptăţit la moştenirea unei persoane. Din punct de vedere probator, dovada calităţii de moştenitor se poate face prin certificatul de moştenitor, eliberat de notarul public, în temeiul Legii nr. 36/1995 referitoare la notarii publici şi la activitatea notarială. Alte acte juridice care dovedesc calitatea de moştenitor pot fi testamentul, actele de stare civilă care atestă rudenia sau filiaţia cu titularul dreptului de proprietare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, nr. 2160 din 8 Martie 2007
La data 15 aprilie 2005, G.N. a solicitat anularea dispoziției nr. 525 din 31 martie 2005 emisă de primarul comunei Murgași, județul Dolj și obligarea acestuia la restituirea în natură a imobilului format din moară și teren în suprafață de 9,00 ha, situat în satul Picăturile, comuna Murgași, județul Dolj și despăgubiri bănești pentru utilajele ce au aparținut morii.
în motivarea acțiunii, contestatorul a arătat că imobilul în litigiu a fost proprietatea defunctului G.G., apoi preluat abuziv de Statul Român, restituirea fiind posibilă.
A mai arătat că este fiul natural al lui G.G., născut din relația pe care mama sa a avut-o cu acesta în urma relației care nu a fost oficializată și nici nu a fost stabilită paternitatea printr-o hotărâre judecătorească.
Din colo de faptul că G.N. este tatăl său natural, contestatorul a mai susținut că între el și defunct există și o relație de rudenie colaterală, care rezultă cu ușurință din identitatea de nume și înscrisurile depuse.
Prin sentința civilă nr. 125 din 17 februarie 2006, Tribunalul Dolj a respins contestația cu motivarea că a fost promovată de o persoană fără a avea calitatea de moștenitor.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Din actul de identitate al contestatorului rezultă că la rubrica "numele tatălui" nu există nici o mențiune care să ateste paternitatea acestuia, astfel încât susținerile formulate nu au nici un suport probatoriu.
Mai mult, din raportul privind respingerea notificării formulate de contestator, reiese că pentru același imobil au depus notificări numiții M.G., M.E. și I.C.P., în calitate de nepoți de soră ai defunctului G.G., situație ce rezultă și din adresa nr. 697/1992, emisă de Primăria comunei Murgași.
Curtea de Apel Craiova, Secția civilă, prin decizia nr. 584 din 5 iulie 2006, a respins apelul contestatorului cu aceleași argumente, nu a făcut dovada legăturii de rudenie cu defunctul G.G. și nici dovada calității de colateral.
împotriva deciziei menționată mai sus, contestatorul a declarat recurs, reiterând că ar calitatea de rudă colaterală de gradul IV, având vocație succesorală, cum rezultă din declarațiile martorilor.
Recursul nu este întemeiat.
în art. 3 din Legea nr. 10/2001, legiuitorul definește persoanele îndreptățite la restituire, categoriile respective fiind enumerate limitativ, prevăzându-se că sunt îndreptățite persoanele fizice, proprietare la data preluării în mod abuziv a imobilelor.
Singura excepție este prevăzută în art. 4 alin. (2) din lege, în sensul că de ea beneficiază și moștenitorii persoanei fizice îndreptățite, prin succesiune legală sau testamentară.
Așadar, o primă obligație care-i incumbă moștenitorului pentru a putea succede, este aceea ca el să dovedească propria sa calitate, fie că ne aflăm în prezența unei succesiuni legale, fie în prezența unei succesiuni testamentare.
Prin aceasta, el dovedește aptitudin ea sa de a succede și vocația lui succesorală.
Vocația succesorală constă, la rândul ei, în faptul de a fi chemat sau de a fi îndreptățit la moștenirea unei persoane.
Din punct de vedere probator, dovada calității de moștenitor se poate face prin certificatul de moștenitor, eliberat de notarul public, în temeiul Legii nr. 36/1995 referitoare la notarii publici și la activitatea notarială.
Alte acte juridice care dovedesc calitatea de moștenitor pot fi testamentul, actele de stare civilă care atestă rudenia sau filiația cu titularul dreptului de proprietare.
în speță, din actul de stare civilă al recurentului rezultă că la rubrica "numele mamei" este trecută G.F. iar la rubrica "numele tatălui" nu există nici o mențiune.
Din adeverința emisă de Primăria comunei Murgași, rezultă că numitul G.G. născut la 24 aprilie 1913 în comuna Murgași și soția sa G.M. ,născută în anul 1906, ambii decedați, nu au avut copii sau alți moștenitori legali.
Pe de altă parte, filiația față de tatăl din afara căsătoriei se putea stabili fie prin recunoașterea voluntară de paternitate, fie prin hotărâri judecătorești de stabilire a paternității, fapt ce nu a fost dovedit.
De asemenea, recurentul nu a făcut nici dovada legăturii de rudenie existente între G.F. și pretinsul tată G.G., pentru a se putea stabili calitatea de colateral, gradul IV.
în consecință, recursul declarat de contestator, este nefondat și a fost respins.
| ← Cerere privind încuviinţarea executării unei sentinţe... | Acţiune pentru obligarea primăriei la emiterea unei... → |
|---|
