Cerere privind încuviinţarea executării unei sentinţe pronunţată de Curtea Internaţională de Arbitraj .

Comentarii

0

În aprecierea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art.171-178 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, trebuie ţinut seama de faptul că valoarea probantă a unui act juridic este determinată de legea locului unde el a fost îndeplinit - respectiv reglementările de fond şi procedură pe care trebuie să le respecte Curtea Internaţională de Arbitraj ce funcţionează în alt stat decât România. Acest principiu, combinat cu voinţa părţilor de a se supune unor reguli ale unui arbitraj internaţional, determină încuviinţarea executării sentinţei pronunţate de Curtea Internaţională de Arbitraj pe teritoriul României.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, nr. 1450 din 15 Februarie 2007

Reclamanta S.N.P. "P." SA a chemat în judecată pârâtele SC P. SRL Ploiești și SC U.M.D. SRL și a solicitat încuviințarea executării sentinței pronunțate de Curtea Internațională de Arbitraj în cauza 11490/BD din 8 iulie 2002.

în motivarea acțiunii reclamanta arată că, prin hotărârea menționată, a obligat cele două pârâte în solidar - împreună și cu C.O.S. Ltd. Nigeria la plata sumei de 734.900 USD (plată principală) și plata dobânzii calculate până la data formulării Cererii de Arbitraj în sumă de 148.968 USD.

Tribunalul Prahova, Secția civilă, prin sentința nr. 94 din 25 ianuarie 2005 a admis cererea reclamantei și a încuviințat executarea sentinței pronunțate de Curtea de Arbitraj, cauza 11490/DB, la data de 8 iulie 2002.

Instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile legale prevăzute de Legea nr. 105/1992, Legea nr. 139/1990 privind recunoașterea hotărârilor arbitrale în România.

Curtea de Apel Ploiești, Secția civilă, prin decizia nr. 1011 din 11 octombrie 2005 a admis apelul pârâtelor, a schimbat în tot sentința și pe fond a respins cererea de executare a sentinței pronunțate de Curtea Internațională de Arbitraj la data de 8 iulie 2002.

Instanța de apel a reținut că cererea de încuviințare a executării (exequrtur) nu îndeplinește cerințele de formă specială, cererea nefiind însoțită de dovada caracterului definitiv al hotărârii arbitrale străine, dovada caracterului executoriu al actului jurisdicțional eliberat de către Curtea Internațională de Arbitraj de pe lângă Camera Internațională de Comerț din Paris, ambele traduse (respectiv prevederile art.171 alin.1 lit.b și alin.2, art.175 cu aplicarea art.181 din Legea nr. 105/1992).

împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC "P." SA. Se susține, în esență, că sunt îndeplinite, în speță, toate condițiile prevăzute de Legea nr. 105/1992 pentru executarea unei hotărâri străine arbitrale, pe teritoriul României.

La termenul din 7 decembrie 2006, înalta Curte de Casație și Justiție a încuviințat la cererea recurentei proba cu înscrisuri - probă permisă de art.305 Cod procedură civilă.

Recurenta a depus documentele prevăzute în adresa de înaintare înregistrată la instanța supremă la 5 februarie 2007

Examinând recursul în raport de actele astfel depuse, se constată că acesta este fondat.

Litigiul arbitral s-a desfășurat conform convenției părților în temeiul regulilor arbitrajului internațional.

De principiu, hotărârea arbitrală străină este recunoscută pe teritoriul României dacă îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr. 105/1992.

Reclamanta a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.171-178 din Legea nr. 105/1992.

în aprecierea îndeplinirii acestor condiții, trebuie ținut seama de faptul că valoarea probantă a unui act juridic este determinată de legea locului unde el a fost îndeplinit - respectiv reglementările de fond și procedură pe care trebuie să le respecte Curtea Internațională de Arbitraj ce funcționează în alt stat decât România.

Acest principiu, combinat cu voința părților de a se supune unor reguli ale unui arbitraj internațional, determină încuviințarea executării sentinței pronunțate de Curtea Internațională de Arbitraj în cauza 11490/BD din 8 iulie 2002, pe teritoriul României.

Cu remarcile susmenționate privind depunerea de acte în fața instanței de recurs, s-a casat hotărârea curții de apel cu consecința menținerii sentinței tribunalului, prin aplicarea prevederilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă.

← Imobil trecut în proprietatea statului fără titlu valabil,...		Contestaţie împotriva dispoziţiei primarului formulată, în... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Acţiune pentru obligarea primăriei la emiterea unei decizii/dispoziţii de restituire în natură a unui imobil (teren) preluat în mod abuziv de stat. Obligarea unităţii deţinătoare la măsuri reparatorii în echivalent ce constau în acordarea în compensare de Contestaţie împotriva dispoziţiei primarului formulată, în baza Legii nr. 10/2001, de moştenitorul care nu şi-a dovedit calitatea. Imobil trecut în proprietatea statului fără titlu valabil, în baza Decretului nr. 92/1950. Acţiune pentru acordarea de măsuri reparatorii. Inexistenţa autorităţii de lucru judecat în materia revendicării bunurilor preluate în mod abuziv de stat. Acţiune pentru obligarea unei societăţi comerciale să pronunţe o decizie privind restituirea unui imobil. Introducerea în cauză, din oficiu, de către instanţă, a Ministerul Finanţelor Publice ca reprezentant al Statului Român şi a Autorităţii pentru Valor Acţiune pentru transformarea măsurii suspendării temporare a dreptului de folosire a paşaportului în măsura restrângerii dreptului la liberă circulaţie. Imobil preluat în mod abuziv de stat, aflat în proprietatea unei societăţi comerciale. Inadmisibilitatea acţiunii în revendicare întemeiată pe dispoziţiile art. 480-481 Cod civil după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.