ICCJ. Decizia nr. 1032/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1032
Dosar nr. 4064/59/200.
Şedinţa publică din 6 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Ministerul Administraţiei şi Internelor, Direcţia generală de paşapoarte a solicitat la data de 17 martie 2006 restrângerea exercitării dreptului la libera circulaţie a pârâtului O.V. pentru o perioadă de cel mult 3 ani.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că la data de 4 octombrie 2005 pârâtul a fost returnat din Marea Britanie în baza acordului dintre România şi această ţară privind readmisia persoanelor aflate în situaţie ilegală, ratificat prin Legea nr. 369/2003. În temeiul dispoziţiilor art. 14 lit. e) din OUG nr. 65/1997 Serviciul public comunitar pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor simple al judeţului Timiş a suspendat temporar dreptul pârâtului de folosinţă a paşaportului pentru o perioadă de 1 an de zile, respectiv până la data de 4 octombrie 2006.
A mai precizat reclamantul că la data de 29 ianuarie 2006 a intrat în vigoare Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, modificată şi completată prin OG nr. 5/2006 care la art. 55 prevede că măsurile de suspendare a dreptului de a folosi paşaportul, dispuse în temeiul art. 14 alin. (1) lit. e) încetează de drept cu excepţia celor dispuse cu privire la cetăţenii români returnaţi în baza acordurilor de readmisie încheiate de România cu alte state care rămân în vigoare o perioadă de 6 luni, putând fi transformate, înainte de expirarea acestui termen, în măsuri de restrângere a dreptului la libera circulaţie în străinătate.
Tribunalul Timiş, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 893/PI din 19 aprilie 2006 a admis cererea şi a dispus restrângerea dreptului pârâtului la libera circulaţie pe teritoriul tuturor statelor membre UE, cu excepţia celor cu privire la care acesta face dovada că are drept de intrare, pentru o perioadă de 2 ani, începând cu data pronunţării hotărârii.
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 236 A din 13 septembrie 2006 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul O.V. împotriva sentinţei civile nr. 893/PI din 19 aprilie 2006 a Tribunalului Timiş secţia civilă.
Instanţele au considerat că în cauză se impune, în condiţiile art. 55 din Legea nr. 248/2005 modificată şi completată, transformarea măsurii suspendării temporare a dreptului pârâtului de a folosi paşaportul dispusă în temeiul art. 14 alin. (1) lit. e) din OUG nr. 65/1997 în restrângerea dreptului la libera circulaţie în străinătate.
Împotriva deciziei civile nr. 236 A din 13 septembrie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, a declarat recurs pârâtul O.V., a solicitat modificarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, că pentru aceeaşi faptă a primit două sancţiuni: suspendarea pe o perioadă de 1 an a dreptului de a folosi paşaportul; restrângerea dreptului său la libera circulaţie pentru o perioadă de 2 ani.
Recursul urmează să fie admis ca fondat pentru următoarele considerente:
În temeiul art. 14 lit. e) din OUG nr. 65/1977 privind regimul paşapoartelor în România, aprobată prin Legea nr. 216/1998 cu modificările şi completările ulterioare, recurentului-pârât O.V. i-a fost suspendat administrativ dreptul de folosinţă a paşaportului pentru o perioadă de 1 an, până la data de 4 octombrie 2006.
Prin Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, modificată şi completată prin OG nr. 5/2006, intrată în vigoare la data de 29 ianuarie 2006 s-a prevăzut la art. 55 că măsurile de suspendare a dreptului de a folosi paşaportul dispuse în temeiul art. 14 alin. (1) lit. a) încetează de drept cu excepţia celor dispuse cu privire la cetăţenii români returnaţi în baza acordurilor de readmisie încheiate de România cu alte state, care rămân în vigoare o perioadă de 6 luni.
În speţă, după intrarea în vigoare a Legii nr. 248/2005 măsura suspendării dreptului de folosinţă de către pârât a paşaportului a continuat să producă efecte juridice.
Nu s-au făcut în prezenta cauză nici un fel de dovezi care să justifice restrângerea dreptului fundamental al pârâtului la libera circulaţie pentru încă o perioadă de până la 3 ani pentru a fi justificată transformarea măsurii dispuse în temeiul art. 14 lit. e) din OUG nr. 65/1997.
Faţă de considerentele menţionate, Curtea va admite recursul, va casa Decizia curţii de apel şi sentinţa tribunalului şi, în fond, va respinge cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul O.V. împotriva deciziei civile nr. 236/A din 13 septembrie 2006 a Curţii de Apel Timişoara.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa civilă nr. 893/PI din 19 aprilie 2006 a Tribunalului Timiş şi, în fond, respinge acţiunea formulată de Direcţia Generală de Paşapoarte.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 102/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 105/2007. Civil → |
|---|
