ICCJ. Decizia nr. 105/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 105
Dosar nr. 6143/1/200.
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Pe cale de notificare formulată în condiţiile art. 21 din Legea nr. 10/2001, I.V. a solicitat Primăriei municipiului Craiova restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 520 mp situat în Craiova, susţinând că a fost expropriat în mod abuziv în anii 1950 fără nici o despăgubire, iar în prezent este liber.
Prin contractul autentificat la Biroul notarului public T.M.D. sub nr. 3997 din 1 iunie 2004, I.V., în calitate de moştenitoare a defunctului F.T., a vândut lui S.I. toate drepturile succesorale ce i se cuvin cu privire la imobilul situat în Craiova, compus în întregime din teren în suprafaţa de 513 mp.
La 18 iunie 2004 S.I. a comunicat Primăriei municipiului Craiova că se subrogă în drepturile notificatoarei I.V.
Primarul municipiului Craiova a emis dispoziţia nr. 6146 din 24 noiembrie 2004, prin care a dispus restituirea parţială în natură către I.V., făcând trimitere la procesul verbal din 25 martie 2003, potrivit căruia, din întregul teren de 520 mp este liberă numai suprafaţa de 157 mp, diferenţa de 363 mp fiind ocupată de „parc, investiţie realizată, alei betonate".
S.I. a introdus contestaţie, solicitând anularea dispoziţiei de mai sus şi restituirea integrală a terenului.
Prin sentinţa civilă nr. 1052 din 6 iulie 2005, Tribunalul Dolj, secţia civilă a admis contestaţia în parte, a anulat parte din dispoziţia atacată, a modificat parte din conţinutul art. 1 al dispoziţiei în sensul că restituirea terenului de 157 mp se aprobă numitului S.I. şi a respins capătul de cerere privind restituirea în natură a diferenţei de 363 mp teren.
Cu privire la diferenţa nerestituită, prima instanţă a reţinut că nu poate fi restituită în natură faţă de conţinutul procesului verbal din 25 martie 2003.
S.I. a declarat apel, în dezvoltarea căruia a susţinut că prima instanţă a fost lipsită de rol activ deoarece nu a cercetat raportul de expertiză tehnică, potrivit căruia întregul teren era posibil să fie restituit în natură.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, a pronunţat Decizia nr. 111 din 6 februarie 2006, prin care a respins apelul ca nefondat, constatând că, atât prin procesul verbal din 25 martie 2003, cât şi prin concluziile raportului de expertiză, s-a dovedit că diferenţa de teren pretinsă este ocupată de spaţiu verde amenajat şi alei betonate, nefiind astfel restituibilă în natură.
S.I. a declarat recurs, cerând modificarea deciziei dată în apel în sensul restituirii în natură şi a suprafeţei de 363 mp.
În acest scop contestatorul a invocat cazul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., imputând instanţei de apel că a încălcat dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 10/2001.
Dezvoltând cazul de casare, contestatorul a afirmat că instanţa de apel a definit diferit suprafeţele de 167 mp şi de 363 mp, deşi acestea prezintă aceeaşi configuraţie de fapt, singura diferenţă dintre ele fiind mărimea fiecăreia.
Examinând recursul Înalta Curte constată cele ce succed:
Aşa cum s-a mai arătat obiectul procesului este diferenţa dintre suprafaţa totală a terenului expropriat (520 mp) şi cea restituită în natură (157 mp).
Prin considerentele deciziei atacate s-a arătat că „s-a dovedit că nu este posibilă restituirea în natură a suprafeţei de 363 mp" deoarece „relevanţă în acest sens prezintă concluziile raportului de expertiză coroborate cu procesul verbal din 25 martie 2003, din care rezultă că pe suprafaţa de 157 mp sunt amplasate construcţii metalice, iar diferenţa este ocupată de spaţiu verde amenajat şi alei betonate".
În realitate, aşa cum rezultă din lucrările de primă instanţă ale cauzei, raportul de expertiză tehnică a avut ca obiective stabilirea amplasamentului întregului teren de 520 mp, delimitarea suprafeţei restituite de 157 mp şi identificarea şi descrierea construcţiilor existente pe terenul restituit, obiective la care expertul a şi răspuns prin concluziile raportului.
Aşadar, este în afara oricărui dubiu că raportul de expertiză tehnică nu conţine nici o constatare cu privire la starea diferenţei de 363 mp, adică tocmai terenul în litigiu, astfel încât statuarea instanţei de apel referitoare la afectaţiunea acestui teren este rezultatul validării procesului verbal din 25 martie 2003.
Or, acest proces verbal emană tocmai de la primăria notificată şi a constituit temeiul pentru care a fost respinsă cererea obiect al notificării.
Cu alte cuvinte, instanţa de apel a dat deplină crezare tocmai înscrisului întocmit de partea adversă contestatorului şi pe baza căruia s-a stabilit chiar situaţia de fapt contestată.
Asemenea înscris nu poate constitui însă probă concludentă decât confirmat prin alte mijloace de probă, cum ar fi, de exemplu, o expertiză tehnică de specialitate.
În speţă, însă, asemenea probă a fost încuviinţată, dar obiectivele ei nu au vizat porţiunea de teren în litigiu, ci partea de teren deja restituită.
Potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parţial, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii din teren rămasă liberă.
Aşadar, pentru corecta aplicare a legii era şi este absolut necesar ca, pe calea expertizei tehnice de specialitate să se stabilească dacă şi în ce măsură terenul în litigiu este sau nu liber în sensul legii, iar nu cel deja restituit în natură şi care nu era nici caz de judecată.
Cum însă asemenea probă nu poate fi administrată în recurs faţă de dispoziţiile art. 305 C. proc. civ., se impune admiterea recursului şi, pentru cazul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. constând în nelegala lipsă de rol activ, casarea deciziei atacate cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel, care, în concordanţă cu cele mai sus arătate, va lămuri pe deplin situaţia de fapt şi va proceda la corecta aplicare a legii în raport cu faptele ce astfel se vor stabili.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de S.I. împotriva deciziei nr. 111 din 6 februarie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1032/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 107/2007. Civil → |
|---|
