ICCJ. Decizia nr. 107/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 107
Dosar nr. 6923/54/200.
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi, sub nr. 1900 din 2 martie 2005 reclamantul M.L.P. a chemat în judecată Statul Român, prin Ministerul Finanţelor solicitând despăgubiri în sumă de 5 miliarde lei.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că a adresat mai multe plângeri penale Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi privitor la situaţia celor doi copii minori aflaţi la fosta soţie S.D., însă din cauză că acestea nu au fost cercetate minorul M.O.D., vătămat corporal grav, este lipsit de asistenţă medicală iar minora M.S.A. este lipsită de supraveghere în perioada cuprinsă între orele 600 – 1500 când este obligată să facă naveta zilnic.
Reclamantul a precizat că îşi întemeiază acţiunea pe dispoziţiile art. 222 C. proc. civ. raportat la art. 504, art. 2781 C. proc. pen. şi art. 21 pct. 1 şi art. 22 din Constituţia României.
Prin sentinţa civilă nr. 370 din 11 aprilie 2005 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi s-a respins ca inadmisibilă acţiunea, reţinându-se că reclamantul nu se află în situaţia reglementată de art. 504 C. proc. pen. întrucât nu a fost condamnat, iar art. 222 şi art. 278 alin. (1) C. proc. civ. se referă la plângerea formulată la organul de urmărire penală şi respectiv contra actelor procurorului, plângeri cărora li s-a dat curs.
Reclamantul a declarat apel împotriva sentinţei, susţinând că în considerentele acesteia se invocă motive străine de natura pricinii deoarece temeiul juridic al cererii îl reprezintă art. 504 alin. (2) C. proc. pen. şi nu art. 504 alin. (1) C. proc. pen., cum eronat a reţinut instanţa, că hotărârea este lipsită de temei legal şi că nu au fost administrate probe concludente.
Prin Decizia civilă nr. 2658 din 18 octombrie 2005, Curtea de Apel Craiova a declinat competenţa soluţionării apelului în favoarea Tribunalului Mehedinţi.
Această ultimă instanţă şi-a declinat la rândul său competenţa în favoarea Curţii de Apel Craiova, prin Decizia civilă nr. 771/A din 20 decembrie 2005.
Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, cauza a fost înaintată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru rezolvarea conflictului.
Prin Decizia nr. 1927 din 20 februarie 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, s-a stabilit competenţa de soluţionare a apelului în favoarea Curţii de Apel Craiova.
Prin Decizia civilă nr. 474 din 9 iunie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Craiova apelul a fost respins ca nefondat.
În motivarea deciziei s-a reţinut că şi în raport de dispoziţiile art. 504 alin. (2) C. proc. pen. acţiunea reclamantului este inadmisibilă, deoarece nici reclamantul şi nici fiul său nu au fost privaţi de libertate şi nici nu li s-a restrâns în vreun fel libertatea în mod nelegal, mai mult nu a existat nici un proces penal.
S-a mai reţinut că nici celelalte motive de apel nu sunt întemeiate, sentinţa fiind motivată în drept iar înscrisurile depuse la dosar temeinic analizate.
Reclamantul a declarat recurs împotriva deciziei pronunţată în apel, susţinând că aceasta este lipsită de temei legal, invocând următoarele critici:
- instanţa nu avea competenţa să judece cauza, care era de competenţa Tribunalului Mehedinţi;
- hotărârea dată este în contradicţie cu probele administrate, refuzându-se să se recunoască dreptul fiului său de a beneficia de asistenţă medicală de recuperare neuromotorie, în acest fel restrângându-i-se libertatea precum şi accesul la justiţie;
- în cauză nu a fost efectuat nici un act de cercetare judecătorească, impunându-se audierea fiului său.
Deşi recurentul nu a indicat expres temeiul de drept al recursului, dezvoltarea motivelor de recurs face posibilă încadrarea lor în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ, în conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ
Verificând legalitatea deciziei recurate în raport de criticile formulate şi având în vedere prevederile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat, în sensul considerentelor ce succed.
Nu poate fi primită critica invocată prin primul motiv de recurs, vizând necompetenţa Curţii de Apel Craiova în soluţionarea apelului în cauză.
Competenţa acestei instanţe a fost stabilită în mod irevocabil prin Decizia nr. 1927 din 20 februarie 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Contrar susţinerilor recurenţilor prin celelalte două motive de recurs, Decizia pronunţată în apel este rezultatul probelor administrate în cauză, cercetarea judecătorească efectuată fiind determinată implicit de fixarea cadrului procesual prin acţiunea de investire formulată de reclamant.
În speţă nu sunt îndeplinite cerinţele ipotezelor art. 304 pct. 9 C. proc. civ, întrucât Decizia recurată nu este lipsită de temei legal şi nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Instanţa de apel a apreciat judicios că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 504 C. proc. pen., deoarece nici reclamantul şi nici fiul său nu s-au aflat în situaţiile anume prevăzute de acest text legal, respectiv nu au fost privaţi de libertate şi nici nu le-a fost restrânsă libertatea în mod nelegal, întrucât nu a existat nici un proces penal în cadrul căruia s-ar fi putut lua astfel de măsuri.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul declarat în cauză este nefondat, urmând a se dispune respingerea lui în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M.L.P. împotriva deciziei nr. 474 din 9 iunie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 105/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 107/2007. Civil → |
|---|
