ICCJ. Decizia nr. 1112/2007. Civil. Conflict de muncă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1112
Dosar nr. 214/32/2007
Şedinţa publică din 20 februarie 2008
Constată că prin sentinţa civilă nr. 663 din 22 septembrie 2006, pronunţată în dosarul nr. 1137/C/2006 al Tribunalului Neamţ a fost admisă contestaţia formulată de contestatorul U.C. şi anulată Decizia nr. 102 din 7 februarie 2006 emisă de intimata SC S.M. SA Roman.
În consecinţă, s-a dispus reintegrarea în muncă a contestatorului în funcţia deţinută anterior încetării contractului de muncă şi a fost obligată intimata la plata drepturilor salariale cuvenite, din luna august 2005, până la integrarea efectiv în funcţie.
Recursul promovat de intimata SC S.M. SA Roman împotriva sentinţei civile nr. 663/2006, a fost respins ca nefondat, prin Decizia civilă nr. 1371 din 11 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bacău.
Împotriva acestei decizii recurenta intimată SC S.M. SA a formulat contestaţie în anulare invocând omisiunea de cercetare a unui motiv de recurs, de modificare a soluţiei fondului, în temeiul art. 318 teza II C. proc. civ.
În cadrul contestaţiei în anulare, la data de 25 aprilie 2007, societatea a formulat cerere de suspendare a executării silite a sentinţei civile nr. 663/2006, pronunţată de Tribunalul Neamţ, ce face obiectul dosarului nr. 6/28/2007 la Biroul executorului judecătoresc M.
În motivarea cererii s-a arătat că reclamantul contestator a început executarea silită pe bunurile societăţii, care, însă, trece printr-o perioadă dificilă din punct de vedere financiar datorită managementului defectuos al contestatorului, situaţie ce o prejudiciază în raport cu terţii contractanţi.
S-a invocat că, dat fiind specificul societăţii, respectiv producerea şi comercializarea materialului săditor şi a seminţelor, executarea silită pornită prin blocarea conturilor şi asupra unor imobile, face imposibilă desfăşurarea normală a acestor activităţi.
Prin încheierea pronunţată la 2 mai 2007 în dosarul nr. 214/32/2007, Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, a admis cererea de suspendare formulată, dispunând suspendarea executării sentinţei civile nr. 663 din 22 septembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Neamţ şi menţinută prin Decizia civilă nr. 1373 din 11 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bacău, până la soluţionarea contestaţiei în anulare.
Pentru pronunţarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că temeiul juridic al cererii de suspendare este reprezentat de dispoziţiile art. 319 C. proc. civ., cu referire la art. 403 alin. (3) şi (4), fiind vorba de solicitarea unei măsuri cu caracter provizoriu, până la soluţionarea contestaţiei în anulare.
Ca atare, au fost găsite nefondate excepţiile puterii de lucru judecat şi litispendenţei invocate de intimat în apărare, cu referire la o altă cerere de suspendare a executării formulată într-un alt dosar şi la faptul că o astfel de cerere a mai fost înregistrată în alte trei cauze.
Pe fondul solicitării, s-a constatat caracterul întemeiat al cererii de suspendare, faţă de dispoziţiile art. 3191 C. proc. civ. şi faţă de apărările contestatoarei, ce vizează activitatea specifică sezonului, împrejurare faţă de care blocarea conturilor sau executarea imobiliară i-ar crea prejudicii.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs intimatul U.C., care a invocat dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ. şi a susţinut următoarele aspecte de nelegalitate :
- Termenul de judecată (din 2 mai 2007) pentru soluţionarea cererii de suspendare a fost stabilit cu citarea părţilor, deşi acestea aveau termen în cunoştinţă pentru data de 16 mai 2007.
Citarea intimatului s-a făcut în data de 27 aprilie 2007, cu nerespectarea termenului procedural de 5 zile (de altfel, în perioada scursă de la comunicarea citaţiei până la termenul de judecată au fost zile nelucrătoare).
Această situaţie a pus partea în imposibilitate de a se prezenta în instanţă şi de a-şi formula apărările, refuzându-se primirea întâmpinării la dosar (cu a cărei comunicare fusese împuternicită soţia intimatului).
- Dovada plăţii cauţiunii de către contestatoare nu a fost făcută în faţa instanţei de judecată, cum greşit se reţine în considerentele încheierii, ci prin depunerea acesteia la grefa instanţei.
Deşi a fost invocată excepţia neplăţii cauţiunii, aceasta nu a fost analizată de către instanţă, fiind ignorată în totalitate de către aceasta.
- În acelaşi sens, s-a susţinut că instanţa nu a examinat cererea de amânare pentru motive medicale formulată de intimat, aceasta fiind respinsă fără niciun fel de motivare.
Astfel, la un interval de o săptămână, acelaşi complet de judecată, care apreciase justificată cererea de amânare pe considerente medicale, a găsit aceeaşi cerere, pe aceleaşi motive, neîntemeiată şi a respins-o.
- Cererea de suspendare a executării a fost găsită admisibilă, cu referire la dispoziţiile art. 319 C. proc. civ., coroborate cu art. 403 alin. (3) şi (4) C. proc. civ., deşi societatea contestatoare nu a furnizat probe din care să rezulte că executarea silită asupra imobilului în cauză (reprezentând una din construcţiile administrative ale societăţii şi nu de producţie) ar fi un abuz, care prin judecata contestaţiei în anulare s-ar îndrepta.
Astfel, în mod greşit instanţa a considerat ca nelegale hotărârile care constituie titluri executorii, precum şi cererile recurentului, de recuperare a drepturilor salariale restante.
- În mod neprocedural s-a permis modificarea temeiului juridic al cererii contestatorului, întrucât abia în cuvântul pe fond, apărătorul acesteia a precizat că se solicită „suspendarea executării până la soluţionarea contestaţiei în anulare şi nu a contestaţiei la executare".
- Soluţia instanţei este nelegală, deoarece formele de executare silită pe bunurile societăţii, nu sunt „fără nicio justificare", câtă vreme au fost respectate dispoziţiile sentinţei care reprezintă titlu executoriu.
Intimata SC S.M. SA a depus întâmpinare prin care s-a opus admiterii recursului, arătând că soluţia instanţei este corectă şi că atitudinea procesuală a recurentului, prin cereri de amânare repetate formulate, este una de tergiversare a soluţionării cauzei.
Recurentul a formulat cerere de suspendare a judecăţii în condiţiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. 1179/103/2006 al Curţii de Apel Bacău, având ca obiect procedura de insolvenţă a societăţii intimate.
Pronunţându-se cu prioritate asupra acestui incident procedural, Înalta Curte constată ca nefiind întrunite cerinţele textului procedural, faţă de obiectul recursului reprezentat de încheierea de suspendare a executării silite (suspendarea judecăţii recursului având drept consecinţă transformarea măsurii provizorii, legate de momentul soluţionării contestaţiei în anulare, într-o măsură ce ar subzista fără termen, condiţionată de soluţionarea unui alt proces).
Cu privire la criticile formulate pe calea recursului se constată caracterul nefondat al acestora, faţă de următoarele considerente :
- Stabilirea unui termen de judecată (la 2 mai 2007), diferit de cel fixat pentru soluţionarea contestaţiei în anulare (16 mai 2007), s-a datorat formulării în cadrul aceluiaşi dosar, a unei cereri incidentale, vizând suspendarea executării silite, care trebuia rezolvată cu prioritate şi impunea acordarea unui termen mai scurt (faţă de cel ce viza fondul pricinii).
Contrar susţinerii recurentului, procedura de citare pentru termenul stabilit în vederea soluţionării cererii de suspendare, a fost legal îndeplinită.
Astfel, potrivit art. 89 alin. (1) C. proc. civ., „citaţia, sub pedeapsa nulităţii, va fi înmânată părţii cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de judecată. În pricinile urgente, termenul poate fi şi mai scurt, după aprecierea instanţei".
Cum cererea privitoare la suspendarea executării avea caracter urgent, rezultă că termenul de înmânare a citaţiei putea fi mai scurt de 5 zile (în speţă, scurtarea acestuia, conform aprecierii instanţei, fiind la 4 zile).
Împrejurarea că înăuntrul termenului au fost cuprinse mai multe zile nelucrătoare nu este de natură să afecteze durata acestuia, decât în sensul prelungirii termenului până la sfârşitul primei zile de lucru următoare [conform art. 101 alin. (5) C. proc. civ.].
În consecinţă, judecata cererii de suspendare s-a realizat cu procedura legal îndeplinită, nefiind afectat dreptul de apărare al intimatului, încunoştinţat asupra obiectului dezbaterii la termenul din 2 mai 2007.
De altfel, acesta şi-a exercitat în mod efectiv dreptul de apărare, prin întâmpinarea depusă la dosar.
Contrar susţinerii recurentului, potrivit căreia întâmpinarea nu i-ar fi fost primită, aceasta este înregistrată în dosar, a fost comunicată părţii adverse, apărările formulate fiind supuse dezbaterii şi examinate de către instanţă.
- În ce priveşte plata cauţiunii (ce a făcut obiectul unei apărări în cadrul întâmpinării, intitulată „excepţia neplăţii cauţiunii"), instanţa a constatat, conform considerentelor încheierii, că a fost îndeplinită această cerinţă, în condiţiile prevăzute de art. 3191 C. proc. civ., cu referire la art. 403 alin. (3) şi (4) C. proc. civ.
Faptul că recipisa de consemnare a cauţiunii nu se află depusă în dosar, nu înseamnă că nu s-a făcut dovada plăţii acesteia.
Potrivit art. 7231 alin. (1) C. proc. civ., suma datorată de parte cu titlu de cauţiune se fixează de către instanţă şi se depune, după caz, la Trezoreria Statului, Casa de Economii şi Consemnaţiuni sau la orice altă instituţie bancară, pe numele părţii respective, la dispoziţia instanţei.
Conform procesului-verbal întocmit la 2 mai 2007 ( fila 58, fond), chitanţa de plată a cauţiunii a fost predată grefierului-şef al secţiei civile, cauţiunea aflându-se la dispoziţia instanţei.
- Referitor la cererea de amânare pentru motive medicale formulată de către intimat, cenzurarea şi respingerea acesteia s-au făcut în mod corect, raportat la dispoziţiile art. 156 alin. (1) C. proc. civ. (potrivit cărora „instanţa va putea acorda un singur termen pentru lipsă de apărare temeinic motivată".)
Cum în speţă, partea mai beneficiase de un asemenea termen (la 25 aprilie 2007), aceasta nu mai putea obţine o amânare pe acelaşi motiv, astfel încât nu poate fi acuzată de inconsecvenţă instanţa care „o dată a primit cererea de amânare pe motive medicale, iar a doua oară a respins-o deşi erau invocate aceleaşi motive".
- Pretinsa modificare neprocedurală a temeiului juridic al cererii de suspendare a executării constituie obiectul unei critici care de asemenea, nu poate fi primită.
În realitate, indicând ca temei al cererii dispoziţiile art. 3191 C. proc. civ. şi fiind vorba de o suspendare a executării solicitată, incidental, în cadrul contestaţiei în anulare, este evident că aceasta nu putea fi cerută decât până la soluţionarea cererii principale.
De aceea, menţiunea din cerere în sensul de a se dispune suspendarea executării „până la soluţionarea contestaţiei la executare", nu poate fi decât rezultatul unei erori materiale, precizată ca atare de parte cu ocazia dezbaterilor.
Nu poate fi vorba aşadar, de o modificare a temeiului juridic, rezultat din textul de lege indicat de contestatoare, coroborat cu motivele de fapt ale cererii formulate.
- Referitor la modalitatea de soluţionare a fondului cererii de suspendare, aceasta s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 3191 C. proc. civ., care dau posibilitatea instanţei să suspende executarea hotărârii a cărei anulare se solicită, sub condiţia depunerii unei cauţiuni.
În aprecierea, lăsată de legiuitor la dispoziţia instanţei, fără instituirea unor criterii de legalitate, au fost avute în vedere aspecte legate de specificul activităţii societăţii (acela de producere şi comercializare a materialului săditor şi a seminţelor), determinant în adoptarea măsurii (provizorii) faţă de data la care aceasta a fost luată (luna mai).
Criticile recurentului asupra nelegalităţii soluţiei vizează aspecte străine de cele avute în vedere de instanţă.
Dispunând această măsură provizorie, până la judecata contestaţiei în anulare, instanţa nu a apreciat, cum greşit se susţine, asupra caracterului abuziv al executării în privinţa bunurilor imobile ale societăţii şi nici asupra nelegalităţii titlului executoriu în baza căruia s-au întocmit formele executării silite.
Asemenea aspecte, ce ţin de fondul raporturilor juridice vizând executarea, nu pot fi valorificate în cadrul unei cereri referitoare la suspendarea executării prin intermediul căreia se solicită dispunerea unei măsuri provizorii (cu efect temporar, fără să tranşeze chestiuni de fond ale executării silite).
Pentru considerentele arătate anterior, toate criticile de nelegalitate formulate au fost găsite neîntemeiate, recursul urmând să fie respins în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de U.C. împotriva încheierii din 2 mai 2007 dată de Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, în dosarul nr. 214/32/2007.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1156/2007. Civil. Reparare prejudicii erori... | ICCJ. Decizia nr. 1079/2007. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
