ICCJ. Decizia nr. 1156/2007. Civil. Reparare prejudicii erori judiciare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1156
Dosar nr. 565/36/2007
Şedinţa publică din 21 februarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 7 septembrie 2005 reclamantul B.S. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român cerând a fi obligat să-i plătească despăgubiri civile pentru repararea prejudiciului cauzat prin privarea nelegală de libertate timp de 6 luni şi cercetarea abuzivă.
Tribunalul Constanţa, secţia civilă, a pronunţat sentinţa civilă nr. 1921 din 9 octombrie 2006 , prin care a admis în parte acţiunea şi a obligat pe pârât prin Ministerul Finanţelor Publice să plătească reclamantului :
- 339.263.490 lei ROL = 33.926,349 lei RON reprezentând reţineri din salariul reclamantului în contul prejudiciilor imputate în sarcina acestuia;
-915.912.570 lei ROL = 91.591,257 lei RON reprezentând drepturi salariale nerealizate şi alocaţii de stat pentru copii neîncasate;
- 425.637.070 lei ROL = 42.563,707 lei RON reprezentând cheltuieli de judecată;
- 35.000 Euro sau echivalentul în lei la data plăţii cu titlu de daune morale.
Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale a pronunţat Decizia civilă nr. 173/C din 18 mai 2007, prin care a admis apelurile declarate împotriva sentinţei de mai sus de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Constanţa, schimbând în parte sentinţa atacată în sensul respingerii capătului de cerere privind cheltuielile efectuate pe durata cercetării penale şi a judecăţii, reducerii cheltuielilor de judecată la 15 milioane lei, reducerii daunelor morale la 25.000 lei şi menţinerii celorlalte dispoziţii din aceiaşi sentinţă.
Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice a declarat recurs prin mandatar D.G.F.P. Constanţa solicitând modificarea acţiunii introdusă de reclamant.
Dezvoltând recursul, statul pârât a susţinut următoarele:
1. Greşit instanţele l-au obligat la plata drepturilor salariale reţinute nelegal reclamantului, neobservând că fapta a fost săvârşită de Combinatul Midia Năvodari, că ultima reţinere a avut loc în luna februarie 1996, iar cererea de restituire a fost formulată de reclamant în luna septembrie 2005, astfel că, pe de o parte, Statul Român nu are calitate procesuală pasivă sub acest aspect, iar pe de altă parte dreptul la acţiune s-a prescris conform Decretului nr. 167/1958.
2. Reclamantul nu a făcut dovada că nu a încasat alocaţia de stat pentru copii, deoarece nu a depus înscrisuri care să ateste că respectiva alocaţie nu a fost primită de soţia sa, îndreptăţită să o primească potrivit Decretului nr. 246/1977 în vigoare în acea perioadă.
Şi sub acest aspect dreptul la acţiune s-a prescris.
3. S-a încălcat autoritatea lucrului judecat dată de sentinţa penală nr. 586 din 6 martie 2003 pronunţată de Judecătoria Constanţa, care a dispus restituirea către reclamant a cheltuielilor de judecată făcute de acesta, astfel că nu se mai justifică şi acordarea acelor cheltuieli pretinse de reclamant în procesul de faţă.
4. Cererea reclamantului referitoare la daunele morale este nefondată în raport cu prevederile art. 504 şi art. 505 C. proc. civ., deoarece nu pot fi determinate pecuniar afecţiunile fizice şi psihice, suportarea dispreţului public, cauzate prin condamnarea pe nedrept.
Recursul astfel motivat nu este întemeiat.
Ca stare de fapt necontestată nici pe calea prezentului recurs, instanţele au stabilit că:
- reclamantul a fost reţinut şi apoi arestat în perioadele 7-15 decembrie 1979 şi 17 martie 1980-13 august 1980, după care a fost condamnat la 3 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 1200 din 3 august 1980 pronunţată de Judecătoria Constanţa, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1255 din 13 octombrie 1982 a Tribunalului Constanţa, fiind obligat şi la plata sumelor de 8.905.182 lei, plus dobânzile legale, cu titlu de despăgubiri către Combinatul Petrochimic Midia Năvodari, şi de 15.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată;
- prin sentinţa civilă nr. 586 din 6 martie 2003 pronunţată de Judecătoria Constanţa, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 204/P din 23 martie 2004 a Curţii de Apel Constanţa, sentinţa de condamnare a reclamantului a fost anulată în parte, iar reclamantul a fost achitat, pretenţiile civile formulate împotriva sa au fost respinse şi s-a dispus restituirea către reclamant a cheltuielilor de judecată puse în sarcina sa şi plătite între timp;
- prejudiciul imputat reclamantului a fost recuperat de la acesta prin reţineri lunare din salariul său, iar în perioada lipsirii de libertate reclamantul nu a mai beneficiat de alocaţia de stat pentru copiii săi minori.
În raport cu atare stare de fapt, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre pe deplin legală.
Astfel, contrar susţinerilor recurentului, termenul de introducere a acţiunii pentru repararea pagubei are reglementare în art. 506 C. proc. civ., este de 18 luni şi curge de la data rămânerii definitive de achitare.
În speţă, termenul de mai sus a început să curgă de la 23 martie 2004 şi nu se împlinise la data introducerii acţiunii (7 septembrie 2005), neavând relevanţă momentele în care s-au produs actele cauzatoare de prejudicii, cum ar fi, în esenţă, reţinerile salariale ori neacordarea alocaţiei de stat pentru copii.
Nu este relevant sub aspectul acţiunii în reparare nici faptul că reţinerile salariale au fost făcute de către un angajator în contul unor despăgubiri constatate ulterior a nu-i fi fost cuvenite.
Esenţial este că reţinerile salariale sunt consecinţa directă a hotărârii de condamnare, astfel încât ele au născut un prejudiciu cauzat reclamantului prin nedreapta condamnare, iar acest prejudiciu trebuie reparat de către stat potrivit art. 52 alin. (3) din Constituţie: „Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare".
Ca urmare, în toate asemenea situaţii Statul Român are calitate procesuală pasivă, reprezentat fiind de Ministerul Economiei şi Finanţelor.
Instanţa de apel a stabilit ca stare de fapt că alocaţia de stat pentru copii nu a fost primită în perioada lipsirii reclamantului de libertate, astfel că orice critică opusă este una de netemeinicie, iar nu de nelegalitate, nefiind deci motiv de recurs în reglementarea dată de art. 304 C. proc. civ.
Recurentul este în vădită eroare invocând încălcarea autorităţii lucrului judecat.
Prin hotărârea recurată s-a dispus repararea prejudiciului cauzat reclamantului constând în propriile cheltuieli de judecată făcute în timpul cercetării sale penale şi apoi în faza judecăţii finalizată prin condamnarea pe nedrept.
Or, prin hotărârea de achitare nu s-a dispus în privinţa unor asemenea cheltuieli, ci s-a luat măsura restituirii acelor sume plătite de reclamant în executarea obligaţiei instituite în sarcina sa prin hotărârea de condamnare constând în plata de cheltuieli judiciare către stat.
În fine, este de observat că ultimul motiv de recurs a constituit şi motiv de apel, corect soluţionat prin referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a reţinut în mod constant că, în cazurile de privare nelegală de libertate, sunt întemeiate cererile de acordare a unor despăgubiri băneşti pentru prejudiciul (inclusiv moral) suferit pe perioada detenţiei nelegale.
De altfel, atât ca soluţie, cât şi ca motivare, Decizia atacată este pe deplin legală, nefiind susceptibilă de a fi criticată cu temei.
Ca urmare, în raport şi cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul de faţă va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, D.G.F.P. Constanţa, împotriva deciziei nr. 173 C din 18.05.2007 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1266/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1112/2007. Civil. Conflict de muncă. Recurs → |
|---|
