ICCJ. Decizia nr. 1171/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1171
Dosar nr.8504/63/2007
Şedinţa publică din 6 februarie 2009
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de faţă, reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia civilă, reclamanta G.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Primarul municipiului Craiova şi Primăria municipiului Craiova, anularea dispoziţiei nr. 8883 din 9 martie 2007 emisă de Primăria municipiului Craiova, prin care i s-a respins notificarea privind acordarea de despăgubiri băneşti pentru construcţia proprietatea autorilor săi, M.C. şi M.A., situată în Craiova, cu motivarea că nu a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită, a preluării abuzive şi nici a demolării construcţiei de către stat.
Prin sentinţa civilă nr. 473 din 7 iunie 2007, Tribunalul Dolj, secţia civilă, a admis contestaţia, a dispus anularea dispoziţiei contestate şi acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că din probele administrate rezultă fără dubiu că imobilul în discuţie a aparţinut autorilor reclamantei, M.A. şi C., iar faptul demolării abuzive, fără vreun decret de expropriere şi o justă despăgubire este recunoscut de chiar instituţiile vechiului regim, astfel cum rezultă din autorizaţia de lucrări nr. 1335/1973, dar şi din cererile formulate de autorul reclamantei în perioada anului 1973 prin care solicita reconstruirea casei demolate abuziv.
Prin Decizia nr. 876 din 22 noiembrie 2007, Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, a respins apelul declarat de pârâţi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că reclamanta a dovedit faptul deţinerii de către autorii săi a imobilului casă de locuit situat în Craiova, cât şi faptul demolării acesteia, iar din autorizaţia de lucrări nr. 1335/1973 rezultă că reclamanta nu a primit vreo despăgubire.
S-a mai reţinut că este lipsită de relevanţă adresa nr. 3788/1973 de care se prevalează pârâţii, întrucât prin aceasta i se comunică autorului reclamantei că până la acea dată imobilul nu a fost propus pentru expropriere şi demolare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Primarul municipiului Craiova care critică Decizia curţii de apel arătând că în mod greşit s-a constatat că reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate şi al demolării abuzive.
Astfel, recurenta susţine că din „autorizaţia pentru reconstruire imobil" nr. 1335 emisă de Consiliul Popular al municipiului Craiova la data de 16 iulie 1973 rezultă că s-a autorizat efectuarea lucrărilor de „construcţie izolată parter" de către autorul reclamantei, M.A., însă în nici un caz nu rezultă faptul că imobilul a fost expropriat sau demolat de stat. Mai mult, prin adresa nr. 3788 din 17 martie 1973, eliberată cu 4 luni înainte de emiterea autorizaţiei, Consiliul Popular îi comunica autorului reclamantei că „imobilul nu a fost propus pentru expropriere şi demolare", iar în cazul în care construcţia se va demola, i se va atribui o nouă locuinţă din fondul de stat.
Se mai susţine că potrivit prevederilor art. 23 şi art. 24 din Legea nr. 10/2001 şi cele ale HG 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, prin acte doveditoare ale dreptului de proprietate se înţeleg orice acte juridice care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă, însă lipsa actului de preluare a imobilului de către stat echivalează cu lipsa calităţii de persoană îndreptăţită.
Verificând legalitatea deciziei recurate în raport de criticile formulate, care permit încadrarea în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Prin dispoziţia contestată, pârâta Primăria municipiului Craiova a respins notificarea reclamantei, cu motivarea că aceasta nu a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită, a preluării abuzive şi nici a demolării construcţiei, situată în Craiova, ce a aparţinut autorilor săi.
Este fără dubiu că reclamanta este succesoarea lui M.C. şi M.A., astfel cum rezultă din certificatul de moştenitor nr. 114 din 19 noiembrie 1997, eliberat de BNP D.E., iar calitatea acestora de proprietari asupra imobilului este dovedită în cauză.
Art. 23 din Legea nr. 10/2001 nu cuprinde prevederi speciale în privinţa dovedirii dreptului de proprietate. Ca urmare, în această materie, ce vizează retrocedarea imobilelor preluate abuziv, în privinţa dovedirii dreptului de proprietate, textul legii speciale nu impune ca dovada să se facă potrivit dreptului comun, astfel încât sunt admisibile şi alte mijloace de dovadă.
Sintagma „acte doveditoare ale dreptului de proprietate" are, prin urmare, în accepţiunea legii de reparaţie, un conţinut mai larg decât cel al noţiunii similare corespunzătoare dreptului comun în materie, reglementare ce se înscrie, asemenea ansamblului normelor actului normativ de reparaţie, în spiritul şi finalitatea acestei legi. Ceea ce este important în accepţiunea legii speciale este de a se stabili dacă bunul solicitat s-a aflat în proprietatea autorului persoanei îndreptăţite.
În faţa tribunalului reclamanta a depus la dosar „buletinul clădirii", completat cu ocazia efectuării recensământului, din care rezultă că proprietar al imobilului în discuţie era autorul reclamantei, M.A.
Este de asemenea dovedită şi necontestată împrejurarea că imobilul în litigiu, obiect al notificării, a fost preluat abuziv de stat, cât şi faptul demolării acestuia în anul 1973.
Astfel, demersurile autorului reclamantei constând în cererile adresate organelor statului pentru reconstrucţia casei demolate constituie probe pentru dovedirea faptului demolării, iar rezoluţia de pe autorizaţia de lucrări nr. 1335/1973 (fila 54, dosar fond) în sensul că „autorizaţia nu se plăteşte, demolat de stat în calea B. pentru amenajarea străzii" reprezintă o recunoaştere de către instituţiile vechiului regim a faptului demolării.
Este de observat în acest sens şi adresa nr. 11279 din 28 august 1973 prin care Consiliul Popular al municipiului Craiova (fila 60, dosar fond) înştiinţa Circumscripţia Financiară a municipiului Craiova diminuarea rolului fiscal al „tov. M.A." cu valoarea casei de locuit din calea B. nr. 167.
Toate acestea dovedesc cu prisosinţă faptul preluării abuzive a construcţiei şi al demolării, fără vreun act de expropriere şi fără o justă despăgubire.
Faptul că reclamanta nu a prezentat un act de preluare, astfel cum susţine recurentul, nu echivalează cu neîndreptăţirea acesteia de a beneficia de prevederile legii de reparaţie, întrucât, în conţinutul acţiunii de preluare abuzivă în sensul acestei legi, astfel cum este definită prin prevederile art. 2 din Legea nr. 10/2001 se includ, potrivit lit. i) a acestui text şi orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data preluării, precum şi cele preluate fără temei legal.
Pentru considerentele arătate, apar ca nefondate toate criticile formulate de recurent, astfel că, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Craiova împotriva deciziei nr. 876 din 22 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1704/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8261/2007. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
