ICCJ. Decizia nr. 8261/2007. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8261
Dosar nr.26619/3/2007
Şedinţa publică din 18 decembrie 2008â
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1103 din 23 august 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV a civilă, a respins cererea formulată de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva pârâtului P.G., prin care a solicitat suspendarea exercitării dreptului acestuia la liberă circulaţie pe teritoriul Franţei, pentru o perioadă de cel mult 5 ani.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, potrivit art. 20 din Constituţia României, dispoziţiile privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.
Potrivit art. 2 din Protocolul adiţional nr. 4 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, limitarea dreptului la liberă circulaţie trebuie să fie prevăzută de lege, să urmărească un scop legitim şi să fie necesară într-o societate democratică.
Făcând analiza circumstanţelor cauzelor, în funcţie de criteriile prevăzute de alin. (2) al art. (2) din Paragraful adiţional nr. 4 la Convenţia europeană, tribunalul a constatat că măsura interzicerii dreptului la liberă circulaţie este disproporţionată faţă de scopul legitim urmărit.
Astfel, returnarea pârâtului din Franţa, la data de 16 iulie 2007, în baza acordului de readmisie încheiat cu această ţară, nu reprezintă o împrejurare de natură a justifica ingerinţa atât de semnificativă în libertatea de circulaţie a pârâtului.
Prin Decizia nr. 95A din 14 februarie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de reclamantă şi a schimbat în tot sentinţa, în sensul că a admis acţiunea şi a restrâns dreptul la libera circulaţie a pârâtului, pe o perioadă de 3 ani.
Curtea de apel a reţinut că, potrivit art. 40 lit. d) din Legea nr. 248/2005, modificată şi completată prin OUG nr. 5/2006, exercitarea dreptului la liberă circulaţie se suspendă în situaţia în care o persoană nu a respectat măsura restrângerii exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate.
Prin returnarea ce a avut loc la data de 16 iulie 2007, pârâtul a încălcat măsura restrângerii dreptului la liberă circulaţie, dispusă anterior prin hotărâre judecătorească, situaţie ce atrage aplicabilitatea art. 40 şi art. 42 din Legea nr. 248/2005.
Prin încheierea de şedinţă din 22 mai 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori si de familie, a admis cererea formulată de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a rectificat dispozitivul deciziei civile nr. 95A din 14 februarie 2008, în sensul că se va trece suspendarea dreptului la liberă circulaţie a numitului P.G. şi nu restrângerea dreptului la liberă circulaţie.
Curtea de apel a reţinut că reclamanta, prin cererea de chemare în judecată, a solicitat suspendarea exercitării dreptului la liberă circulaţie şi nu restrângerea dreptului la liberă circulaţie, cum greşit s-a dispus.
Împotriva deciziei pronunţate de curtea de apel, în termen legal, a declarat recurs reclamanta.
Fără a invoca vreuna din dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., recurenta a arătat că Decizia este nelegală, pentru că, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat suspendarea exercitării dreptului la liberă circulaţie, iar instanţa de judecată, în mod eronat, s-a pronunţat asupra restrângerii exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate.
Criticile formulate permit încadrarea recursului în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar nu sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Prin Decizia atacată, în urma admiterii apelului declarat de reclamantă, curtea de apel a admis acţiunea şi a restrâns dreptul pârâtului la liberă circulaţie pe o perioadă de 3 ani.
La data de 7 aprilie 2008, Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a solicitat lămurirea şi înţelesul deciziei, în sensul de a se dispune suspendarea dreptului la liberă circulaţie în loc de restrângerea dreptului.
Prin încheierea din 22 mai 2008, curtea de apel a admis cererea şi a rectificat dispozitivul menţionând corect că s-a dispus suspendarea dreptului la libera circulaţie în loc de restrângerea acestui drept.
Prin urmare, criticile formulate de recurentă nu sunt fondate, pentru că aspectele invocate prin cererea de declarare a recursului au fost remediate pe calea procedurii prevăzută de dispoziţiile art. 2811 C. proc. civ.
Fată de cele arătate, recursul declarat de reclamantă se va privi ca nefondat şi, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte din Ministerul Internelor şi Reformei Administrative împotriva deciziei nr. 95A din 14 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1171/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8084/2007. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
