ICCJ. Decizia nr. 1704/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1704
Dosar nr.756/109/2007
Şedinţa publică din 18 februarie 200.
Deliberând asupra recursurilor civile de faţă, constată:
Cu notificările nr. 1514, 1515 şi 1516/2001, petenta C.R.I. a cerut acordarea de măsuri reparatorii pentru suprafaţa de 410 mp situate în str. C. nr. 127 şi nr. 129 (în calitate de unică moştenitoare a surorii sale, M.M.), pentru o construcţie şi 445 mp situate în str. T. nr. 3 (fost nr. 7), pe care Ie-a deţinut în proprietate personală (conform actului de donaţie autentificat sub nr. 1100 din 7 decembrie 1944) şi pentru suprafaţa de 1100 mp teren şi construcţiile situate în str. T. nr. 6-8 (în calitate de unică moştenitoare a părinţilor săi).
Pentru aceleaşi suprafeţe de teren de 445 mp, 410 mp şi 1100 mp şi construcţiile care au fost edificate pe o parte dintre acestea petenta a formulat şi notificarea nr. 2285/2001(fila 11 dosar), ca o revenire la cele formulate anterior.
Prin dispoziţia nr. 3391 din 29 decembrie 2004, Primarul Municipiului Piteşti a respins cererea de restituire a celor 3 suprafeţe de teren (1100 mp, 410 mp şi 445 mp) reţinând că petenta I.C. a renunţat la moştenirea tatălui său M.F.H., proprietarul acestor imobile, caz în care, aceasta nu are calitatea de persoană îndreptăţită în sensul Legii nr. 10/20 ianuari.
Prin contestaţia înregistrată la 1 februarie 2005 reclamanta I.C. a cerut anularea dispoziţiei şi restituirea, în natură, a celor 3 suprafeţe de teren mai sus arătate precum şi a suprafeţei de 4000 mp teren situat în str. T. f.n.
În motivarea cererii, reclamanta a reiterat aspectele de fapt evidenţiate şi în notificări şi a susţinut că atâta timp cât cele 3 suprafeţe de teren mai sus arătate, precum şi suprafaţa de 4000 mp teren, nu sunt cuprinse în certificatul de moştenitor nr. S/72 din 9 februarie 1972, în care apare ca renunţătoare la succesiune, este îndreptăţită să solicite restituirea acestora în procedura Legii nr. 10/20 ianuari.
Prin sentinţa civilă nr. 166 din 28 septembrie 2006, Tribunalul Argeş a respins contestaţia.
În motivarea sentinţei instanţa a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada acceptării succesiunii autorilor invocaţi, M.H., tatăl său, şi M.M., sora sa, caz în care, fiind străină de succesiunile acestora nu are calitatea de persoană îndreptăţită în sensul art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 10/2001 şi, pe cale de consecinţă, nu poate beneficia de măsuri reparatorii pentru bunurile preluate de stat din patrimoniul acestora.
Prin Decizia civilă nr. 13/A din 18 ianuarie 2007, Curtea de Apel Piteşti a admis apelul declarat de reclamantă, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În motivarea deciziei, instanţa de apel a reţinut că se impuneau efectuarea de verificări pentru identificarea declaraţiei de renunţare a reclamantei la succesiunea tatălui său.
Prin sentinţa civilă nr. 207 din 19 iunie 2007, Tribunalul Argeş, secţia civilă, a admis contestaţia, a anulat dispoziţia şi a dispus restituirea în natură a suprafeţelor de 4000 mp, identificat prin raportul de expertiză şi acordarea de măsuri reparatorii pentru suprafeţele de 445 mp, 1100 mp şi 410 mp, astfel cum au fost identificate prin cererea de chemare în judecată.
În motivarea sentinţei instanţa a reţinut că numai suprafeţele de 1100 mp şi 400 mp teren sunt libere de detalii de sistematizare şi pot fi restituite în natură, urmând ca pentru celelalte suprafeţe de teren, care sunt ocupate de detalii de sistematizare, să fie acordate reclamantei măsuri reparatorii prin echivalent.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut, fără a argumenta, că problema acceptării succesiunii nu mai poate fi pusă în discuţie.
Împotriva acestei decizii au declarat apel reclamanta, pentru omisiunea de a-i fi restituite şi construcţiile existente pe parcela de 4000 mp şi de a-i fi acordate măsuri reparatorii pentru construcţiile demolate (case de locuit, atelier mezelărie, grajduri, ocoale şi depozite).
Împotriva aceleiaşi decizii a declarat apel şi pârâtul care a criticat sentinţa pentru omisiunea primei instanţe de a clarifica problema renunţării reclamantei la succesiune, consemnată în certificatul de moştenitor S/72/1972 întocmit de notariatul de Stat Judeţean Argeş, act care face dovada deplină cu privire la calităţile moştenitorilor, conform art. 76 din Legea nr. 36/1995.
Pârâtul a susţinut că fiind străină de succesiunea tatălui său, prin renunţare, şi de cea a surorii sale, M.M., prin neacceptare în termenul legal, în sensul art. 685 şi art. 689 C. civ., în cauză se impunea respingerea acţiunii, cu menţiunea că există contradicţii între unele menţiuni din considerentele sentinţei şi dispozitiv.
Prin Decizia civilă nr. 397/A din 16 noiembrie 2007 Curtea de Apel Piteşti a respins apelurile, ca nefondate.
În motivarea deciziei s-a reţinut că atâta timp cât prin acţiunea dedusă judecăţii reclamanta nu a solicitat acordarea de măsuri reparatorii şi pentru construcţiile existente pe parcelele de 1100 mp şi 4000 mp teren, aceasta nu are deschisă calea apelului împotriva sentinţei primei instanţe pentru o astfel de omisiune, prima instanţă pronunţându-se în concordanţă cu principiul disponibilităţii.
Referitor la apelul declarat de pârât, instanţa a reţinut că în lipsa unei declaraţii de renunţare a reclamantei cu privire la succesiunea tatălui său nu se poate reţine că are calitatea de renunţătoare, că pentru terenul din str. T. nr. 3 (445 mp) reclamanta a făcut dovada proprietăţii cu actul de donaţie datat 14 aprilie 1944, precum şi faptul că aceasta a probat că are calitatea de moştenitoare după sora sa cu certificatul de moştenitor nr. 1570/1983, cu menţiunea că prima instanţă s-a pronunţat cu privire la toate suprafeţele de teren în litigiu.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta invocând incidenţa art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. şi pârâtul invocând incidenţa art. 304 pct. 9.
În motivarea recursului, reclamanta susţine că soluţia instanţei de apel este motivată contradictoriu şi straniu în raport cu critica pe care a formulat-o prin apel, reţinând eronat că „nu ar fi solicitat despăgubiri băneşti ci retrocedarea" imobilelor în natură, respectiv, că prima instanţă nu s-ar fi putut pronunţa cu privire la această cerere.
Reclamanta a susţinut că prin notificări a cerut acordarea de măsuri reparatorii atât pentru terenuri cât şi pentru construcţiile situate pe 1100 mp teren (demolate) şi 4000 mp (nedemolate) cât şi pentru utilajele industriale aferente celor două fabrici, precum şi pentru casa de locuit care a existat pe suprafaţa de 445 mp teren, demolată în anul 1982.
În recurs reclamanta a depus notificarea nr. 2286/2001 B.E.J. B.E.A. prin care, în calitate de moştenitoare a părinţilor M.H. şi D., a cerut restituirea în natură a terenului şi construcţiei (măţărie) şi a utilajelor afectate acesteia, imobile situate în str. T.V. nr. 1-3 (actualmente str. A. nr. 4) şi care au fost preluate de stat prin naţionalizare în anul 1948.
În motivarea recursului, pârâtul Municipiul Piteşti susţine că în mod nelegal instanţele de fond au înlăturat menţiunile certificatului de moştenitor nr. S/72/1972 întocmit de fostul Notariatul de Stat al Judeţului Argeş, potrivit căruia reclamanta a renunţat expres la moştenirea părinţilor săi, act care, potrivit art. 76 din Legea nr. 36/1995, face dovada deplină cu privire la calităţile moştenitorilor până la înscrierea în fals.
Totodată recurentul susţine că reclamanta nu a făcut dovada acceptării succesiunii defunctei surori M.M. în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 685 şi art. 689 C. civ.
Analizând recursurile, Înalta Curte constată următoarele:
În drept, potrivit art. 3 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, au calitatea de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora sau moştenitorii acestora.
Prin dispoziţiile art. 4 alin. (3), legiuitorul a instituit un beneficiu în favoarea succesibilelor care după data de 6 martie 1995 nu au acceptat moştenirea.
Potrivit dispoziţiei legale menţionate, aceşti succesibili sunt repuşi de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul acestei legi de reparaţie, cererea de restituire, având valoarea de acceptare a succesiunii pentru astfel de bunuri.
Calitatea de moştenitor ai foştilor proprietari sau cea de succesibili se analizează, în primul rând, în raport de menţiunile certificatelor de moştenitor emise după decesul foştilor proprietari, certificate are, potrivit art. 76 din Legea nr. 36/1995 notarilor publici şi a activităţii notariale, fac dovada deplină cu privire la calitatea şi cotele moştenitorilor, inclusiv cu privire la menţiunile referitoare la succesibilii care nu au acceptat moştenirea sau a celor care au renunţat la moştenire.
Certificatul de moştenitor se eliberează de notar şi constituie actul final al procedurii succesorale notariale, menţiunile sale având putere doveditoare în raport cu succesibilii care au convenit eliberarea, până la anularea sa prin hotărâre judecătorească la cererea persoanelor care au pretenţia la moştenire sau care au fost prejudiciate prin eliberarea sa.
Referitor la renunţarea la moştenire este de menţionat că aceasta reprezenta un act unilateral al persoanei chemată la moştenire şi că, prin renunţare, succesibilul este socotit că nu a fost niciodată moştenitor, vocaţia sa succesorală fiind desfiinţată retroactiv, partea sa de moştenire fiind preluată de ceilalţi moştenitori, după regulile prevăzute de dreptul succesoral.
În speţa supusă analizei, potrivit menţiunilor certificatului de moştenitor nr. S/72 din 9 februarie 1972 eliberat de Notariatul de Stat Judeţean Argeş, reclamanta I.R.C. nu a acceptat succesiunea tatălui său M.H. (f.21 fond), decedat la 8 martie 1971.
Potrivit menţiunilor certificatul menţionat, succesiunea defunctului M.H. a fost acceptată de fiii acestuia M.N.H. şi M.I., în calitate de moştenitori legali şi testamentari (în baza testamentului autentificat sub nr. 312 din 22. ianuarie 1971) precum şi de M.C. şi M.A., în calitate de moştenitoare testamentare.
Potrivit menţiunilor aceluiaşi certificat, reclamanta I.C. şi mama sa M.D., decedată ulterior (la data de 22 noiembrie 1971 - f.18), precum şi numitele E.E., D.M. şi P.P. au renunţat la moştenire.
Împrejurarea că în certificatul de moştenitor nu s-au trecut datele de identificare ale declaraţiilor de renunţare la succesiune ale persoanelor mai sus arătate nu este de natură să înlăture forţa probantă a acestui act notarial, cât timp nu a fost anulat pe cale judecătorească sau cât timp menţiunea notarului în sensul arătat nu s-a declarat a fi falsă.
Aşa fiind, cum reclamanta nu are calitatea de moştenitoare a tatălui său şi cum a renunţat expres la succesiunea acestuia, aceasta nu se poate prevala de prevederile art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 10/2001 şi, pe cale de consecinţă, nu are calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii pentru imobilele care au aparţinut tatălui său şi de care a fost deposedat de stat.
Anume, în mod eronat, instanţele de fond au acordat reclamantei măsuri reparatorii pentru suprafaţa de 1100 mp teren situat în str. T. nr. 6-9 (naţionalizată de stat în anii 1948-1950) şi, respectiv, pentru suprafaţa de 4000 mp teren, situată în str. T. f.n., cu care tatăl său figura înregistrat în evidenţele Administraţiei Financiare în anii 1942-1950.
Referitor la defuncta M.(D.)M., potrivit menţiunilor certificatului de moştenitor nr. 1578 din 2 noiembrie 1983 eliberat de Notariatul de Stat al Judecătoriei Argeş, se constată că reclamanta a acceptat moştenirea şi că are, alături de alte persoane, calitatea de moştenitor acceptant cu o cotă de 3/24 părţi indivize din masa succesorală.
Aşa fiind, reclamanta este îndreptăţită să primească măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafaţa de 410 mp teren situat în oraşul Piteşti, şi care a aparţinut surorii sale D.M., imobil care nu poate fi restituit în natură dat fiind că este afectat de detalii de sistematizare.
Totodată, se constată că reclamanta este îndreptăţită să primească măsuri reparatorii şi pentru terenul în suprafaţă de 445 mp teren situat în str. T. nr. 3 (fost 7), care a fost proprietate personală şi care a fost expropriat de stat, conform relaţiilor comunicate de R. R.A. Piteşti (f.16 dosar), teren care este imposibil de restituit în natură întrucât este ocupat de un bloc de locuinţe.
Referitor la construcţiile care au fost edificate pe acest din urmă teren este de observat că acestea, potrivit relaţiilor comunicate de instituţia menţionată, nu au făcut obiectul exproprierii ci au fost demolate de reclamantă în baza autorizaţiei nr. 9 din 5 august 1982, caz în care, nu este îndreptăţită la măsuri reparatorii.
Pentru considerentele de fapt şi de drept arătate, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite recursul declarat de pârât şi a modifica, în parte, Decizia recurată, în sensul că va admite apelul declarat de pârât şi va schimba, în parte, sentinţa tribunalului în sensul că va constata că reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent (despăgubiri) în condiţiile art. VII din Legea nr. 247/2005 doar pentru suprafaţa de 445 mp teren din str. T. nr. 3 (fost 7) şi pentru suprafaţa de 410 mp teren situat în str. C. nr. 127-129, în calitate de moştenitoare a surorii sale M.M.
Pentru aceleaşi considerente de fapt şi de drept mai sus arătate, înalta Curte urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de către reclamantă şi a menţine celelalte dispoziţii ale deciziei, inclusiv cele ale sentinţei referitoare la anularea dispoziţiei.
Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reţinut şi că reclamanta nu are calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii nici pentru construcţiile ce se pretinde că erau edificate pe suprafeţele de 1100 mp (în prezent demolate) şi de 4000 mp teren (care nu au fost demolate) şi utilajele afectate acestora, imobile care, anterior preluării de stat, au fost proprietatea tatălui său la a cărui succesiune a renunţat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Piteşti împotriva deciziei civile nr. 397/A din 16 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, minori şi de familie.
Modifică, în parte, Decizia menţionată.
Admite apelul declarat de pârât împotriva sentinţei civile nr. 207 din 19 iunie 2007 a Tribunalului Argeş, secţia civilă.
Schimbă, în parte, sentinţa şi anume:
Constată dreptul reclamantei la despăgubiri doar pentru suprafaţa de 445 mp teren situat în oraşul Piteşti, str. T. nr. 3 (fost 7) şi pentru suprafaţa de 410 mp teren, situat în oraşul Piteşti, str. C. nr. 127-129 şi înlătură dispoziţia privind restituirea în natură a suprafeţei de 4000 mp teren situată în str. T. f.n. şi cea privind acordarea de despăgubiri pentru suprafaţa de 1100 mp situată în str. T.V. nr. 6-8.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei şi deciziei.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta I.C.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1782/2007. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1171/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
