ICCJ. Decizia nr. 1220/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1220
Dosar nr. 17945/2/200.
Şedinţa publică din 9 februarie 2007
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ., a reţinut următoarele:
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. 4154 din 20 octombrie 2003, D.S. a solicitat anularea deciziei nr. 336 din 7 octombrie 2003 emisă de SC C. SA şi obligarea acesteia la restituirea imobilului format din teren în suprafaţă de 1080 mp şi locuinţă situată în comuna Adunaţii-Copăceni, sat Varlaam, judeţul Giurgiu.
În motivare s-a arătat că imobilul a fost dobândit de tatăl contestatoarei, D.Ş., prin actul de vânzare-cumpărare nr. 577 din 30 mai 1935 fiind format din teren în suprafaţă de 1080 mp şi construcţie din 3 camere, sală , bucătărie şi o moară ţărănească ce au fost naţionalizate astfel cum reiese din procesul verbal de la data de 13 iunie 1948 al Primăriei comunei Mogoşeşti.
Contestatoarea a mai arătat că deşi imobilul a fost naţionalizat abuziv acesta este deţinut de SC C. SA, care a respins notificarea formulată de aceasta în raport cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001. În drept au fost invocate dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Intimata SC C. SA, la data de 17 noiembrie 2003, a depus întâmpinare, cerere de chemare în garanţie a A.P.P.S. şi cerere reconvenţională invocând excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în raport cu dispoziţiile art. 27 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 şi art. 12 alin. (4) din Normele Metodologice de aplicare a legii susţinând că, fiind o societate privatizată încă din anul 1997, întreg pachetul de acţiuni a fost cedat de către F.P.S., S.I.F. Muntenia.
Pe fond, intimata a arătat că imobilul a intrat în proprietate statului cu titlu valabil prin Legea nr. 119/1948 şi nu avea, la data exproprierii, calitatea de locuinţă.
Prin cererea de chemare în garanţie a A.P.P.S., SC C. SA a solicitat ca în cazul admiterii contestaţiei, chemata în garanţie să fie obligată la plata sumei de 160.000.000 lei reprezentând contravaloarea imobilului, iar prin cererea reconvenţională a solicitat obligarea contestatoarei la plata sporului de valoare adus imobilului în litigiu.
Chemata în garanţie A.P.P.S., prin întâmpinarea depusă a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive având în vedere că reclamanta a solicitat restituirea în natură a imobilului , acesta aflându-se n patrimoniul intimatei SC C. SA, invocând de asemeni şi excepţia de prematuritate a cererii de chemare în garanţie.
La data de 31 mai 2004 instanţa de fond s-a pronunţat asupra excepţiei inadmisibilităţii cererii principale şi excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a intimatei SC C. SA prin respingerea ca neîntemeiate a acestora.
Prin sentinţa civilă nr. 72 din 31 octombrie 2005 Tribunalul a respins ca neîntemeiată contestaţia precum şi cererea reconventională formulată de SC C. SA cu motivarea că, în speţă, nu sunt incidente dispoziţiile art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, deoarece societatea pârâtă este integral privatizată prin cedarea acţiunilor de către F.P.S., S.I.F. MUNTENIA.
Prin Decizia civilă nr. 1643 A din 14 decembrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca nefondat apelul declarat de contestatoarea D.S., reţinând că deţinătoarea imobilului în litigiu este integral privatizată încă din anul 1997, înainte de apariţia Legii nr. 10/2001, astfel că, nu-şi găsesc aplicabilitatea dispoziţiile art. 20 alin. (1) din acest act normativ.
Nemulţumită fiind de această din urmă hotărâre, în termen legal, a declarat recurs contestatoarea, critică întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine că, atâta timp cât imobilul în speţă a fost preluat de Statul Român fără titlu legal, acesta nu-l putea transmite în mod valabil în proprietatea intimatei- pârâte SC C. SA şi potrivit art. 27 din Legea nr. 10/2001 se impune restituirea în natură a imobilului.
Analizând probatoriul existent la dosar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, urmează sa respingă recursul pentru următoarele considerente:
Art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 statuează că, principiul restituirii în natură a imobilelor, terenuri şi construcţii, indiferent dacă au fost preluate cu titlu sau fără titlu şi indiferent de destinaţia lor concretă, cu condiţia ca, la data intrării în vigoare a Legii 10/2001, să fi fost deţinute de o persoană juridică de stat sau aparţinând autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale, de organizaţie cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public sau privat.
Dispoziţiile alin. (2) din acelaşi articol nu pot fi aplicabile în speţă deoarece societatea intimată nu are ca acţionar sau asociat minoritar o autoritate publică centrală sau locală, o organizaţie cooperatistă sau statul.
Se observă că intimata nu face parte din categoria acelor deţinători de imobile la care se referă dispoziţiile art. 20 astfel cum s-a arătat mai sus, în aşa fel încât să fi făcut o ofertă de restituire prin echivalent, mai mult, societatea deţinătoare a imobilului în litigiu este integral privatizată, încă din anul 1997, înainte de apariţia Legii 10/2001.
Sigur că modul de preluare al imobilului este abuziv, aşa cum au apreciat instanţele de fond, însă în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Nici dispoziţiile art. 27 din acelaşi act normativ nu pot fi aplicate în speţă, întrucât, potrivit acestui articol măsurile reparatorii , privitor la cazul în speţă, nu se propun de către unitatea deţinătoare ci de către instituţia publică care efectuează, sau după caz, a efectuat privatizarea.
Răspunzând astfel motivelor de recurs dezvoltate de recurenta reclamantă D.S., Înalta Curte constată că instanţele de fond şi de apel au aplicat corect legea situaţiei de fapt pe deplin stabilite, iar recursul este nefondat, astfel că va fi respins în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta D.S. împotriva deciziei nr. l643/A din 14 februarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1333/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1087/2007. Civil → |
|---|
